O nouă eră în Formula 1

După șapte sezoane consecutive de “dictatură” a unei echipe, pariez că ne așteaptă un sezon mai dinamic și mai echilibrat.

f1-01În acest weekend, începe noul sezon din Formula 1. La “preluarea cheilor”, noul proprietar – concernul american Liberty Media – se confruntă cu o problemă de popularitate: publicul s-a săturat de o singură echipă dominantă în campionat. Practic, de prin 2008 (sezonul în care Hamilton a câștigat titlul în fața lui Massa în ultimul tur de la Interlagos) n-am mai avut o luptă echilibrată la vârf între formații.  Continue reading

Joi, ora 19:00, la Cărturești Verona, lansarea romanului Exitus

Un nou fragment din roman.

poza fata03Imma era acolo, în picioare, pieptănându-se în fața oglinzii. Continuă să cânte de parcă el nici nu s-ar fi aflat acolo. Își simțea plămânii ca pe niște pești mari înotând în interiorul corpului. Focul frământa lemnele într-o sobă și peste zgomotul acela crescu un altul: trosnitura parchetului sub tălpile sale butucănoase, ca sub copitele unui animal gigantic și neîmblânzit. Mai mult teama de acel zgomot îl împinse în continuare înainte, spre abajurul luminos din jurul patului, unde își văzu brațele cuprinzând-o și trupurile se ciocniră într-un zbucium scurt, apoi se desprinseră, ca și cum la capătul îmbrăţişării n-ar fi fost alt ţel decât acea scurtă atingere.

Mirosea a var.  Continue reading

Cei mai hazlii simulanți din fotbal

Dacă l-ați prins jucând pe Marius Lăcătuș, înseamnă că vi-l amintiți pe regele simulărilor. Când Lăcă voia să obțină un penalty, în 80 la sută din cazuri, îl primea. Asemenea unui mim, tot corpul participa la efort. Ai fi zis nu că era faultat, ci că era biciuit, împușcat și gâdilat în același timp: trupul i se curba, brațele îi fâlfâiau prin aer, chipul îi era schimonosit de o durere atroce. Era un Van Gogh al simulărilor.  Continue reading

Care e plăcerea ta vinovată?

ozone01Ce e o plăcere vinovată? E ceva ce-ți vine greu să recunoști că-ți place, nu prea ai vrea să se întâmple asta, căci e împotriva preferințelor tale generale, dar, la naiba!, se întâmplă.

De exemplu, eu ascult foarte multe genuri muzicale: jazz (mai ales free jazz), punk, electro, dub, post punk, industrial și metal. Cu cât e mai aritmic, mai experimental, mai dark, cu-atât mai bine. Două genuri nu agreez: așa numita muzica ușoară și disco pop. Încă de mic nu le-am putut suporta. Niciodată. Sub nicio formă.

Totuși, când ceva e foarte bine făcut, se ridică deasupra genului. Astfel…  Continue reading