Cum scapă adevărații vinovați

bureaucracy_quoteBirocrația în România nu este, cum cred cei mai mulți, un accident, ci dimpotrivă, o rețea de blocaje abil administrată. Toate acele semnături care trebuie adunate, toate acele drumuri inutile, timbre fiscale de negăsit, nepoți puși în funcții au un singur scop: să te facă să simți hamul, nu însă și imboldul de-a lătra.  Mai citește

Cum schimbă tehnologia filmele?

De la filmul sonor până la ecranul interactiv, noile invenții au influențat în moduri diverse evoluția celei de-a șapte arte

3dcinemaDe-a lungul secolului trecut, au existat momentele-cheie în care istoria filmului și-a schimbat cursul sub influența unei invenții tehnice revoluționare. Primul film  sonor, „The Jazz Singer” (1927), era doar o peliculă mediocră de care lumea își amintește doar pentru că a fost cea dintâi în care se auzea vocea umană. Mulți dintre marii artiști ai filmului mut au resimțit atunci șocul, au descoperit că expresivitatea, mimica și gesturile exagerate ce ar fi trebuit să însoțească acțiunea nu mai erau suficiente. Noi talente deveniseră necesare: voce, timbru, dicție.  Mai citește

De Înviere

119558_femeia-capul-acoperitLa țară, prin unele zone, femeile fixează ora Învierii. Îi zic ele preotului în Vinerea Mare: „Hai, părinte, să facem mâine Învierea la 1, să apucăm și noi să adormim un pic”. De ce se întâmplă așa? Ca să te împărtășească preotul, trebuie să te duci, nemâncat și nebăut, după ce-ai dormit un pic. Or, la țară, femeile n-apucă să-și termine treburile și să și doarmă.

Astfel, într-un sat se sărbătorește Învierea la miezul nopții; ceva mai sus, peste deal, la ora două; ba unii se duc chiar și la trei noaptea.

Așa că Domnul învie, uneori, după cum vor femeile.

Dacă până și El ascultă de voia lor, noi ceilalți ce șanse am avea să n-o facem?

Paște fericit vă doresc!

A Fight at the Opera

robert-longo-frank-and-glennDacă ne putem certa la Operă, înseamnă că ne putem certa oriunde: la grupul de terapie, la priveghi, când ne bronzăm pe saltea în largul mării, în timpul unei operații pe cord deschis sau în somn.

Românii se pot lua de păr și dacă sunt de aceeași părere sau mai ales atunci. Când cineva îți dă dreptate înseamnă că și-a însușit opinia ta. În ce scop? Cine l-a trimis?

Nevoia de inamici o întrece pe cea de prieteni. De-aia folclorul nostru dospește de paranoia. Avem dușmani nu doar în manele, ci și în toate baladele sau doinele. Tuturor personajelor bune li s-a pus gând rău. Apropo, cum să-i spui unei oi că tovarășii tăi vor să te omoare? Nu e de glumă, omul chiar trebuia internat urgent; poate despre asta și vorbeau ceilalți ciobani.

De aceea ne certăm chiar și la Operă: e dovada unei neliniști profund creatoare. Omul care face puțin strigă cel mai tare. În curând, din primele rânduri se va urla: „Huo, Rossini!”, iar de la lojă se va răspunde: „Muie Verdi! Muie Verdi!”.

Moda slim

skinnyDe la un timp, bărbații trecuți de prima tinerețe (ce expresie! există o singură tinerețe) par un soi de radiografii ambulante ale organelor interne și externe.
Undeva, pe o străduță din Milano, locuiește tipul care lansează mode. Nu-l veți recunoaște: seamănă cu antrenorul Stoichiță, are un pic de chică și pantaloni bufanți, ca la sfârșitul anilor ‘80. Din când în când, se supără pe omenire. „Știu! Le fac bărbaților haine strâmte și bărbi stufoase de tăietori de lemne, dar cu muchii atent pigulite. Deasupra, pălărioare a la Mary Poppins”. Le dă drumul apoi manechinelor pe stradă și se sufocă de râs privindu-i cum se îndepărtează, țepeni, gata să pleznească, asemenea omuleților Michelin îmbrăcați în hainele lui Pinocchio.
Băieți, cu rare excepții, după o anumită vârstă și o anumită greutate nu mai puteți purta slim decât ciorapii. Altfel, nu arătați mai tineri, ci mai grași.
P.S. Femeile, oricum s-ar îmbrăca, sunt perfecte.

Borcanul cu muște

Se prefigurează sezoane de Formula 1 cu 25 de curse. Va exista și un plan de depășiri pe cap de pilot?

Bernie Ecclestone a spus într-un interviu recent că în anul 2025 ar vrea un calendar anual de Formula 1 de minimum 25 de curse. În primul rând, remarc optimismul omului, care în respectivul an ar împlini 95 de primăveri. Competiției pe care o păstorește nu-i priește însă acest belșug de întreceri. Sezonul acesta, cu doar 21 de Mari Premii, a bătut deja recordul de cel mai “încărcat” calendar din istorie. Ce va fi în 2025? Noua regulă e că numărul anului este egal cu numărul de întreceri?  Mai citește

Povestea unor roluri celebre

Multe personaje cunoscute ar fi trebuit interpretate inițial de alți actori. De pildă, la 73 de ani, Frank Sinatra îl putea juca pe John McClane din “Die Hard”.

Michelle Pfeiffer – Clarice, “The Silence of the Lambs” (1991)

Regizorul Jonathan Demme a admis că s-a opus mult timp ideii ca Jodie Foster să o interpreteze pe Clarice. Pur și simplu nu o vedea în acest rol, care avea să-i aducă lui Jodie cel de-al doilea Premiu Oscar din carieră. Prima alegere a fost Michelle Pfeiffer, care a considerat scenariul prea întunecat. A doua a fost Meg Ryan (!), care a părut chiar “ușor ofensată” că Jonathan Demme se gândise la ea pentru acest rol. Apoi, regizorul a vrut-o pe Laura Dern, pe care producătorii au respins-o, considerând-o “relativ necunoscută”.

De asemenea, rolul lui Hannibal Lecter i-a fost oferit inițial lui Sean Connery. Vă imaginați un Lecter vorbind despre jupuiri cu accent scoțian?  Mai citește

Șapte finaluri de filme celebre, așa cum au fost ele inițial

“Pretty Woman” ar fi trebuit să se termine cu Richard Gere aruncând-o pe Julia Roberts din mașină și plecând mai departe.

Butch Cassidy and The Sundance Kid (1969)

În finalul original, Butch Cassidy (Paul Newman) și The Sundance Kid (Robert Redford) se avântă în calea gloanțelor și imaginea îngheață cu acest cadru: ei, eroici, eterni, invulnerabili. Regizorul George Roy Hill a vrut însă inițial să lase secvența să curgă și să-i vedem pe cei doi ciuruiți de gloanțe. Din fericire, n-a făcut-o.  Mai citește