Cine l-a omorât pe Dan Condrea

inspector-magnifying-glass1A spus-o Ion Iliescu, autor de mineriade și de jumătăți de adevăruri, în timpul liber președinte de țară, întrebat fiind când vor afla românii adevărul despre revoluția din 1989: „Ehe, americanii n-au aflat nici până astăzi cine l-a omorât pe Kennedy. Și doar sunt americani”.

Seara trecută, fiecare dintre prietenii mei de pe Facebook avea o teorie despre cine l-a omorât pe patronul Hexi Pharma. În tot acest tumult de ipoteze și de specialiști, aș vrea să vă aduc aminte un singur lucru: acum o lună nici nu știam că există acest Condrea; astăzi, moartea lui este știrea mileniului în România. Cum noi de-abia atunci simțim că trăim, când mai moare câte unul, peste vreo trei zile, când se va mai rătăci vreun binecunoscut dincolo de frontierele vieții, numitul Condrea  va naviga deja prin istorie, sub pavilion panamez.  Mai citește

Cum ne apărăm locurile de parcare

fightȘtergătorul de parbriz ridicat e semnul de netăgăduit al proprietății și, totodată, strănepotul T-ului de parcare. Timp de mulţi ani, se chema că eşti om serios doar dacă mașina ta avea loc rezervat, unul foarte asemănător cu cel de veci al omului, delimitat de acea cruce neterminată. În rest, tu puteai dormi și între tomberoane: dacă mașina avea loc, în bloc erai privit cu respect.  Mai citește

Ce spun actorii despre scenele de sex

Toți se plâng de cât este de greu să filmezi astfel de secvențe. Doar Hugh Grant e sincer.

fifty“Demnitatea ta este intactă în sensul că e îndesată într-un săculeț de culoarea pielii” – Jamie Dornan, “Fifty Shades of Grey” (2015)

“Mi-am spus: «OK, voi gestiona chestia asta. Mă dezbrac în ultimul moment, iar între filmări pun repede hainele la loc». Apoi realizezi că de câte ori îți pui halatul, se șterge fardul de pe corp, iar asta înseamnă 20 de minute în plus pentru refacere. Cum se întâmplă în general în viață, din secunda în care te detașezi de toate acestea, treaba devine, îndrăznesc s-o spun, hazlie” – Anne Hathaway „Love & Other Drugs”, (2010)  Mai citește

Cum aş revoluţiona sportul

 

În forma lor actuală, unele discipline au devenit plictisitoare. Iată propunerile mele pentru a le face mai interesante.

Tenisul cu două mingi. Cei doi servesc simultan şi-şi dispută ambele mingi. De urmărit ar fi și mişcările din cap ale publicului.

vault2Săritura cu tot cu prăjina. Aş declara reuşite doar săriturile la care sportivul reuşeşte să treacă peste ştachetă împreună cu obiectul muncii.

Scrima pe pipăite. Pentru a mări tensiunea, ar trebui înlocuite măştile transparente cu unele opace. Implicarea publicului ar creşte, transformând competiţia într-una interactivă. “Dă-i!… Vezi că-i la dreapta!… Nuuu! Ai omorât arbitrul!”.  Mai citește

De ce ne emoționează vedetele?

shocked-girlCe se întâmplă când, la un concert, auzi primele acorduri ale unei melodii cunoscute? Începi să chiui. E ceva pavlovian: chestiunile familiare stârnesc astfel de reacții. Nu e însă numai bucurie, ci și un semnal transmis celor din jur, că tu știi acea melodie, deci ești mai experimentat decât ei. Amuzant e însă că și ceilalți o recunosc – nici nu e greu: de obicei, e hitul formației – și totul se transformă într-un urlet general de satisfacție.  Mai citește

Cum vor face românii cel mai mare rahat din lume

 

shitAți auzit, probabil: sâmbătă am devenit țara care a dăruit culturii universale cel mai mare mic din lume, unul de 20 de metri.

Dar asta nu e totul. Avem cea mai costisitoare clădire din lume. Am încins cea mai mare horă de pe planetă, am lăbărțat cel mai mare steag, am înălțat cel mai înalt brad de Crăciun. Am confecționat rochia de mireasă cu cele mai  multe cristale Swarovski, am lansat o colecție de modă la cea mai mare înălțime, am dăltuit cele mai înalte tocuri din lume. Noi, românii.  Mai citește

Mulțumim, Hexi Pharma, că ne-ai făcut mai puternici!

morga04Dacă citești acest articol, ești un om norocos. Nu pentru că e un articol extraordinar, ci pentru că te afli în viață, ceea ce, pentru un român, este deja o realizare extraordinară.

Dezvăluirile din sistemul medical arată un adevăr pe care-l simțeam de mult pe propria piele: România funcționează de mult pe baza efectului placebo. Nu știu cum stăm în ceea ce privește speranța de viață, dar la speranța de moarte am făcut progrese spectaculoase.  Mai citește

Cine mai are nevoie de curse?

MP4-X-1920x1200_001De curând, a fost organizat un meci de Go între unul dintre cei mai buni jucători din lume, Lee Sedol, și un computer construit de către cei de la Google. În cadrul celei de-a doua partide, computerul a făcut o mutare ciudată, căreia cei din asistență nu i-au înțeles de la început rostul. „A fost o mutare stranie, dar frumoasă”, a exclamat un comentator. Lee a ieșit din sală, și-a dat cu apă rece pe față, a revenit și s-a gândit vreo de 15 minute până a pus o piesă pe tablă. După un timp, a cedat.

Ferice de fanii Go-ului! În disciplina lor, frumusețea născută de calculator există și e transmisibilă publicului. În cursele de mașini, e imposibil.  Mai citește

De ce nu m-aș duce la un concert AC/DC fără Brian Johnson

Brian_JohnsonDin același motiv pentru care n-aș merge la Judas Priest fără Rob Halford. O trupă de rock nu e o echipă de fotbal, să alături pe oricine oricui, iar publicul să aștepte noul atacant-minune venit de la echipa din orașul vecin.

S-a spus că „Angus Young l-a dat pe solistul care nu poate auzi pentru solistul care nu poate cânta”. Nu-i așa. AC/DC cu Axl Rose sună bine. Chiar foarte bine. Numai că asta nu e totul. Și multe tribute-bands sună foarte bine și nu sunt AC/DC. În timp ce Brian Johnson, timp de  36 de ani, a fost AC/DC. L-a înlocuit pe excepționalul Bon Scott, după moartea acestuia, cu modestie, vorbind întotdeauna frumos despre acesta, și pe nesimțite vocea din rărunchi și basca au ajuns să fie mărci ale trupei.  Mai citește

Cine a fost Maradona

Unii spun că a fost cel mai mare jucător de fotbal. Eu spun că, într-un anume sens, a fost singurul.

diego-maradonaCa orice alt mare sportiv, Maradona n-a fost altceva decât un descoperitor. Că-i Henri Matisse sau John Coltrane, geniul e acela care vede o ușă acolo unde noi toți vedem un perete. Doar spațiile și domeniile de activitate diferă. În interstițiile acelea, Diego a deschis porți către spații nebănuite și care, totuși, erau dintotdeauna acolo.  Mai citește