Oamenii-știre

Partea cea mai bună a unui transfer este, ca într-o poveste de amor, ceea ce popular numim vrăjeala. Fotbalistul român joacă mai mult în intersezon, când este „curtat” de cluburi și sunt trimiși pețitori imaginari. Când formularea cel mai des folosită este „ar putea ajunge la”, înseamnă că „nu se va petrece niciodată”, ca în cazul fetelor mari ce-și pun busuioc sub pernă: în nopțile următoare nu li se va întâmpla nimic altceva decât că vor fi nevoite să mai cumpere niște busuioc.

Există însă și acel 1 la sută din situații când transferul se face. Atunci, traseul unui fotbalist român într-un campionat puternic e descris, de obicei, prin cuvântul „aventură”. Respectivul trăiește „o frumoasă poveste de dragoste” în Anglia, va avea aventuri exotice prin China și Qatar, apoi se va întoarce la soția veșnic iertătoare, Liga 1.

Mai citește

Diverse tipuri de bețe

selfie-duel1Acum doi ani, am fost pe El Camino del Norte (citiți aici un articol despre această călătorie). Un sculptor bătrân care-și are atelierul lângă sătucul Xeixon, într-o zonă sălbatică, povestea că și-a pierdut liniștea de când pe lângă el trec neîncetat noii călători cu update-urile lor: bețele de trekking. „Sunt ca o mașină de cusut, țaca țaca țaca…”, spunea. Și mă întreb: de ce să faci un drum prin locuri sălbatice, însoțit însă de propriul tău tictac? Știu: bețele de trekking, dacă sunt folosite corect, ajută. Folosite corect, și picioarele fac același lucru.

Mai citește

Istoria unei mărețe irosiri

A apărut documentarul “Gascoigne”. Să nu-l ratați.

Gascoigne-Torrent-Movie-1080p-Download (1)Din start vă spun, dacă iubiți fotbalul, indiferent de echipa cu care țineți ori de cât de aspru sunteți înclinați a judeca omul, îl veți vedea cu sufletul strâns.

Intervievați, în afara lui Gazza, au fost doar trei oameni, căci regizoarea Jane Preston a avut intuiția de-a nu ucide subiectul prin zeci de depoziții: Gary Lineker, Jose Mourinho și Wayne Rooney, adică prietenul, antrenorul – care-l desemnează pe Paul drept “the Special One” – și posibilul urmaș.

Mai citește

#ChampionTheMatch

Unul dintre fotbaliștii mei favoriți a fost Iosif Rotariu. La Poli, la Steaua, la Galata, la echipa națională, oriunde. A jucat până în 2013, ultima formație la care a evoluat fiind ASU Timișoara, în Liga a V-a. La peste 50 de ani, înscrisese în acel sezon trei goluri și, bineînțeles, era cel mai bun pasator al echipei.

Pe când lucram la Gazetă, jucam în serile de joi fotbal pe terenul de handbal de la Spitalul Victor Babeș. Era prin 2006. Roti venise și el, invitat de nu-știu-cine.  Juca fantastic, ca în anii de vârf: rapid, elegant, subtil. Niciodată n-am înțeles cum lovea mingea când centra, astfel încât, pe o distanță de numai câțiva metri, balonul îl depășea pe fundașul advers și-i venea atacantului pe frunte.

Mai citește

Marele optimist

„Curiozitatea este singurul lucru de care ai nevoie în viață” – Alex Zanardi

Dacă s-ar fi retras la sfârșitul anilor ’90, Alessandro Zanardi ar fi rămas în istoria sporturilor cu motor prin câteva lucruri. Mai întâi, prin cele două titluri câștigate în ChampCar, dar și prin imposibilitatea de a se adapta Formulei 1, competiție în care n-a obținut decât un punct în două descălecări. Cei mai pasionați fani ar putea să-și mai amintească modul în care l-a depășit pe Bryan Herta la Laguna Seca, în 1996. Sau de faptul că a inventat „covrigii”, acel mod de a-ți roti mașina după o victorie, împachetată în fum.

Mai citește

Adevărata știre despre noi

Când mai vine câte un fotbalist celebru prin România, nu trec multe secunde până ce este întrebat ce părere are despre un jucător român. Implorarea ca un străin să ne confirme că însemnăm ceva în istoria planetară a sportului seamănă cu uimirea incașilor în fața cailor spanioli ai lui Pizzaro, animale nemaivăzute până atunci pe acel continent.

Asta e umilința. Noi întrebând ceva despre noi și așteptând răspunsul politicos, pe care să-l transformăm în știrea despre noi. Există un mic Sergiu Nicolaescu în fiecare, căci e mai ușor să gonflezi eroi și să le dai drumul pe cer decât să creezi condițiile pentru creșterea lor treptată. Dacă Nesta îl știe pe Radu Ștefan, înseamnă că nu suntem chiar atât de mici pe cât spune tabela. Dacă numele lui Cristi Chivu încă e cunoscut, poate că mai avem o șansă.

Mai citește