Lumea atentatelor zilnice

terrorismActele de terorism aproape că au ajuns o rubrică fixă în telejurnale, asemenea știrilor sportive sau a celor meteo. Deocamdată, deschid jurnalele, dar frecvența cu care se petrec le-ar putea arunca, în curând, în zona faptului divers. De câteva zile, poate ați observat, nici nu se mai întrerupe emisiunea pentru atentate; știrile apar mai întâi pe scroll-uri, ca panglicile de pe buchetele de la înmormântări, pe care nu le citește nimeni, întrucât toți știm ce scrie acolo. „Explozie în Germania – 12 răniți”. „Nu vă vom uita niciodată”. „Atentat în Kabul. 80 de morți”. „Regrete eterne”.  Mai citește

Fotbal de pokemoni

282266613a79dd3f2846103653392534Ce tumult în fotbalul românesc! Dacă citești presa, ai zice că Euro 2016 a fost doar încălzirea pentru adevărata competiție, că Ronaldo și Griezmann au deschis balul în care prinții carpatini ai gazonului semnează cu echipe de top prin ziare și prin site-uri.

De dimineața până seara se vorbește despre mutări pe o hartă din aburi. „Alibec este în vizorul unor cluburi din Rusia și Germania”, „Budescu îi ține pe granzi în șah”, ba chiar și că Victor Pițurcă este un posibil selecționer al Belgiei. România e țara miracolelor cotidiene, unde apa rece are tărie și buchet.  Mai citește

Româniada

Putem trage pe oricine de glezne. Exercițiul de la paralele al Nadiei din 1976 rămâne însă inatacabil.

OLY137-THE+PERFECT+10Sunt 40 de ani de la exercițiul Nadiei la paralele de la Montreal. Este prilejul perfect pentru a cugeta la cum am transformat, în mai puțin de jumătate de secol, perfecțiunea în tragicomedie și sportul în formă fără fond. Pentru nostalgicii care gândesc că meritul pentru performanțele sportive era al sistemului comunist, să nu uite totuși cum a trebuit să plece “zeița de la Montreal” din țară, fugind ca un sclav de pe plantație prin pădurile Banatului.  Mai citește

Absența cancelarului din 16 metri

antoine-griezmannDe-a lungul campionatului european, Franța a crescut constant. După ce aproape a remizat cu noi, a ajuns să calce ca pe-o găină Islanda și, iată, a eliminat pe drept Germania.

După faza grupelor, Franța a terminat rodajul. Nu au fost pe teren doar sclipitorul Griezmann (foto), talentatul Payet și puternicul Pogba. De pildă, Lloris – și nu Neuer sau Buffon – a fost cel mai bun portar al turneului. Germanul i-a avut în față pe Höwedes și (cu excepția acestei ultime partide) pe Hummels; italianul, pe Bonucci, Barzagli și Chiellini. Păi, să fiu iertat, înaintea lui Lloris  au stat, în primele meciuri, doi centrali de valoare medie – Koscielny și Adel Rami –, apoi în locul ultimului a apărut debutantul Umtiti, care a greșit la ambele goluri ale Islandei. Puțini au remarcat, de pildă, jocul dens al lui Matuidi, de câteva meciuri încoace fantastic la centrul terenului.  Mai citește

Portugalia, campioana plictiselii

1098-cristiano-ronaldo-celebrates-his-goal-in-portugal-vs-belgium-in-2016Înțelegem de ce s-a făcut un turneu final cu 24 de echipe în loc de 16 echipe: mai multe formații la start, mai multe meciuri – 51 față de 31 -, mai mulți suporteri, deci încasări mai mari. Asta e: unora le place vinul îndoit.

Putem înțelege și de ce echipa gazdă, pentru încasări cât mai consistente, trebuie să meargă cât mai departe, iar pentru asta i se scot în cale adversari cât mai slabi, arbitri amabili ori meciurile ei sunt programate în același oraș. A fost cazul la multe turnee finale, la CM1990 pentru Italia, la CM 1994 pentru Statele Unite, a CM2002 pentru Coreea de Sud și în multe alte ocazii.  Mai citește

Țara celor care luptă

_90097303_ash2Printre primele amintiri pe care le am despre fotbal sunt golurile de la distanță ale lui Arie Haan de la Campionatul Mondial din 1978; primul, împotriva Italiei (în poartă, Zoff), cel de-al doilea împotriva Germaniei (în poartă, Sepp Maier, care deținea și un record de invincibilitate de 7 ore și jumătate la Cupa Mondială). Până astăzi, olandezul a rămas reperul personal în domeniu, deși în clasorul sentimental al tunarilor s-au adăugat Sameș, Hagi, Dorinel, Koeman, Rivaldo, Ronaldinho, Sinișa Mihailovici, Steven Gerrard, Andrea Pirlo, Cristiano Ronaldo sau Zlatan Ibrahimovici.  Mai citește

România este o echipă mică

1474542_605925316111303_1189298655_n (1)“În fotbalul actual nu mai există echipe mici”. Ați auzit deseori această butadă, prin care vorbitorul își propune, de obicei, să scuze în avans o contraperformanță.

Este, de pildă, Ungaria o echipă mică? Am considerat-o astfel, mai ales în ultimii ani. Am râs de izmenele cenușii ale bunicului Gabor Kiraly, de faptul că au doar trei fotbaliști buni în echipa națională, restul jaloane. Am greșit. Ungaria e o echipă care, la această competiție, și-a propus mai mult decât să nu se facă de râs. De fapt, ce obiectiv e acela să te duci la o competiție încercând să nu te faci de râs? E ca și cum la interviul de angajare ți-ai propune un singur lucru: să nu-ți torni cafeaua în cap.  Mai citește

Când viața bate filmul (II)

Walter White există

Breaking_Bad1Aidoma personajului principal din „Breaking Bad”, Stephen Doran, aflând că suferea de cancer, a devenit traficant de metamfetamină. Tot asemenea lui White, este profesor, dar a fost și politician, și director de bancă. În luna mai a anului 2013, el a primit un pachet suspect la școala unde preda matematica. După ce au primit pontul prin telefon, polițiștii l-au tras pe dreapta la plecarea de la școală și au găsit în pachet aproape jumătate de kilogram de metamfetamină, în valoare de 50.000 de dolari.

În prezent, Doran este în închisoare și va ieși în 2017.  Mai citește

Finala se joacă sâmbătă

Doar două echipe au arătat până acum forța necesară pentru a lua titlul european: Germania și Italia.

An Italian and German fan at Euro 2010: who will have the last laugh?Croații au scăpărat precum chibriturile umede. Anglia? Demisionarilor din UE le-ar fi prins bine un antrenor. Belgienii sunt o încântare pentru ochi, însă Miss Popularitate are puține șanse să fie frumoasa Europei. Polonezii? Ca stil, sunt niște nemți mai mici, fără însă a avea victoria în ADN. Francezii au doi jucători care pot decide un meci: Payet și Griezmann, dar atât. Numai două echipe au arătat până acum forța necesară pentru a lua un titlu european. Din păcate, ele se vor întâlni în sferturile de finală.  Mai citește