in Gazeta Sporturilor, Imprevizibil

He Junquan

Când s-a apropiat de capătul bazinului, şi-a repezit ca un taur creştetul spre suprafaţa dură, într-una din sutele de curse încheiate cu teribile dureri de cap sau de spate. Principalul lui adversar din finala de 50 de metri spate de la Jocurile Paralimpice din 2008, Daniel Dias, l-a depăşit totuşi cu 0,15 secunde. Brazilianul avea însă braţe. El nu. 

În 1981, la 3 ani, mânat de curiozitatea de explorator a copilului, He Junquan s-a căţărat pe un stâlp de electricitate şi s-a curentat. La spital, şi-a întrebat tatăl: “Unde-mi sunt braţele?”, iar acesta, plângând, i-a răspuns: “Dacă vei fi cuminte, îţi vor creşte la loc”.

He a fost cuminte, dar braţele au refuzat să-i mai crească, aşa că a refuzat şi el să fie hrănit, trântindu-şi capul în mâncare. La şcoală, singur în ultima bancă, învăţa să scrie cu picioarele. Când ceilalţi copii râdeau de el, îi lovea cum putea. Pentru a-l îmblânzi, tatăl l-a retras de la şcoală, trimiţându-l să hrănească raţele pe marginea iazului. Acolo a învăţat să înoate.

Aruncându-se cu capul înainte a cucerit şase medalii de aur, trei de argint şi două de bronz la trei ediţii ale Jocurilor Paralimpice şi, lucru uluitor!, înotând în toate stilurile. Cu aceeaşi încăpăţânare i-a făcut curte viitoarei soţii şi nu s-a dat bătut nici când părinţii ei au strâns 40 de rude care să-l convingă să renunţe. I-au spus, printre altele, că niciodată nu-şi va putea îmbrăţişa copilul.

“Nu am regrete în viaţă. Nimeni nu-i perfect. Cel mai important e modul în care te vezi”, a spus He Junquan după ce a pierdut cursa. Apoi, şi-a îmbrăţişat nu doar fiul în vârstă de patru ani, ci pe toată lumea, cu cel mai larg zâmbet de pe Pământ.

Notă: Despre He Junquan mai puteţi citi aici, aici şi aici.

Spune-ți părerea!

19 Comments

  1. Nu prea ai ce sa comentezi la acest articol, decat sa adaugi un singur cuvant: RESPECT !!! DIXIT

  2. Intr/adevar…este foarte important cum privesti viata…altii poate ca nu iti dau nicio sansa…tu, insa, o valorifici pe cea in care crezi cu adevarat…Nu stiu daca e potrivit sa ne minunam…s/a dovedit de atat de multe ori ca singurul handicap este sa fii obtuz…
    @nico, ghandalf, va dau dreptate…succesul lui nu ne poate insufla decat respect

  3. waw am ramas fara cuvinte ..nu am decat sa spun respect ! si unii se vaita ca-i tereorizeaaza un om fara suflet..da inca o lectie de invatat.

  4. Fabuloasa povestea. Deci omul acesta e fantastic…

    Unde gasesti aceste legende de-a dreptul? :)

    Superb …

  5. Sa ma trezeasca cineva si pe mine,dupa ce-l citesc pe free-lancer-ul asta care cica ar scrie “iute si piperat” :)

  6. Nu mai poti spune/scrie mai nimic dupa ce urmaresti asa ceva…emotionant pana la lacrimi …un OM care nu s-a resemnat si a aratat ca se poate, privirea lui spune totul.
    Multumesc multumesc multumesc Adrian Georgescu si astept sa bisezi

  7. Dupa ce citesti acest articol iti dai seama cat de penibili sunt unii “sportivi’ de pe la noi care se plang ca vezi doamne nu pot face performanta ca tipa seful[care ii plateste regeste]la ei.De mentionat ca lor nu le lipseste vreun membru ca si acestui OM ci doar talentul,ambitia si profesionalismul

  8. Buna dimineata!
    WeeGee ,am revazut cu Nikc ,da recunosc ca am lacrimat ,dar cred ca acest om daca s-ar fii nascut la noi nu ar fi facut progrese ,cred ca ar fi fost abandonat in camine si nu ar fi ap[cat nici macar un an ,in filmulet se vede dragostea parintilor si ne abandonului ,la noi cred ca din maternitate sunt sfatuiti ca sa-l abandoneze,unii parinti au copii sanatosi si -i maltrateaza ,nu am cuvinte cat si socetatea ii sprijina,eu am un copil putin limbut si nu vreau sa va spun cate pateste ,v-am mai spus ca a fost batut de un parinte ,intai l-a tinut sa-l bata fisu si dupaceia l-a batut si el de am ajuns la spital,,,da recunosc acea circa de politie si-a facut datoria ,si nu am mai depus plangere ,nu de amenintarea pe care am avut-o la tel ,de timpul pierdut in justitie ,si cand vad aceste cazuri imi dau seama ce greu le-a fost in copilarie ,mi-a placut ambitia lui He cand a vrut sa se insoare :P noi traim intro societate dreu de inteles

  9. sansa lui a fost ca nu a trait in rromuica………….aici trebuie sa fii smecher, sa furi, sa minti, sa dai in cap, sa lingi ghaoaza ca sa ajungi la ospatul partidelor politice……………sau accepti ideea ca altii hotarasc pt tine soarta unei tari frumoase, bogate, cu multi oameni gospodari dar si cu multi hoti.

  10. i-a imbratisat?..yes..u don`t need to have 2 hands to do that..not even one..but your eyes tell everything, your smile tells everything….it`s just amazing … and stop comparing his life with another one in romania..a man wants to tell u something and u just change every single meaning…

  11. cutremurator… frumos articol, puternic om. respect!
    weegee
    primul care mi-a venit si mie in minte, dupa ce am citit articolul, a fost tot nick vujicic. multam de link.

  12. imi dau lacrimile..incredibil..ar treb aratat mai mult despre participantii la jocurile paralimpice…oamenii astia sunt personaje de roman sunt adevarati eroi

  13. omul asta chiar e un erou…[b]respect[/b]
    P.S. felicitari pt articol,ma bucur ca nu toti scrieti numai despre ciobanas

  14. Ma bucur sa vad cat ‘apreciaza” unii dintre cei care scriu aici valorile romanesti,dar tin sa le atrag atentia,si lor si autorului ca si pe la noi exista astfel de OAMENI,atata doar ca nime nu-i baga-n sama.Reusita acelui om nu a depins in nici-un fel de guvernul tarii sale si sunt convins ca nici nu a beneficiat de vreun ajutor guvernamental.Poate doar dupa,ca sa isi faca reclama,va suna cunoscut?Nu OMUL,guvernul.Daca va uitati cu atentie in jurul vostru o sa vedeti foarte multi oameni de calitate si la noi,dar nu putem sa asteptam la nesfarsit sa vina altii sa ne faca dreptate.Dreptatea si drepturile se gastiga nu se obtin .Icetati sa dati vina pe altii pentru viata mizera pe care o ducem marea majoritate din noi si hai sa luptam pentru acea dreptate la care visam cu totii.

Webmentions

  • mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 96) July 14, 2009

    […] He Junquan; […]