in Gazeta Sporturilor

Fabrica de lovituri

Tenisul progresează, fără niciun zâmbet.

La semifinala lui Cilici cu Federer de la US Open, parcă asistai la jumulirea unui înger. Croatul îl înhățase pe Roger și-l ținea deasupra oalei de ciorbă, iar din elegantul domn elvețian săreau fulgii, cu toate reverurile sale grațioase. Nu se putea face nimic.

Într-un filmuleț postat pe site-ul US Open despre Serena Williams, erau revelate grafic unghiul de exact 250 de grade al rotației în timpul backhand-ului și alinierea perfectă a degetelor care aruncă mingea în sus la serviciu. Mâine-poimâine, va apărea și reverul executat cu trei mâini, cel mai eficient dintre toate.

E firesc să se întâmple astfel. În majoritatea sporturilor a crescut viteza și fiecare are armele sale. Problema e alta: când viteza și miza cresc, lucrurile devin prea serioase, din orice unghi ai ataca acest cuvânt. Nu dopingul mi se pare marele pericol care pândește sportul alb – el e doar o consecință firească a ritmului crescut -, ci seriozitatea aceasta perpetuă și îndârjită. Senzația  e că nu mai e timp, de parcă la capătul unui meci de tenis n-ar sta tot un meci de tenis.

Cilici îl are în spate pe Ivanisevici, Nishikori pe Chang. Edberg este tutorele sportiv al lui Federer, Becker al lui Djokovici. Însoțit de gloria de acum 20 de ani, fiecare jucător își scrie pe teren propriul tratat de biomecanică. Or, aș vrea să-l văd pe unul înălțând o umbrelă ori ironizând un arbitru. Sau măcar să surâdă. Zâmbetele au fost însă exilate în meciurile demonstrative. „Acum râdem cu program, dar după aia, gata, iar muncim”.

Când mingea cade pe linia de graniță a tușei, se proiectează imaginea aceea a sondei spațiale apropiindu-se de zona nimănui. Parcă e scena unei mici crime, mai lipsește silueta victimei încadrată de linia trasă cu creta. După verdictul inatacabil al tehnologiei, cel care n-a avut dreptate nici nu se mai enervează (cum să te cerți cu aparatul?); se așază pe poziție și-și reia funcționarea. Credeți că Nadal e singurul compulsiv din tenis? Însuși tenisul a devenit o succesiune foarte rapidă de ticuri: prosopul cerut copilului de mingi, serviciu, două game-uri, scaun, o gură de lichid, nu mai mult, privire în gol, time!

OK, dacă un Năstase nu mai e posibil, aduceți-l măcar pe McEnroe înapoi! Vreau să văd un jucător furios, măturând cu racheta bidoanele și paharele de pe măsuță sau urlând la arbitru. Dar asta, nu-i așa?, nu se face. Suntem oameni serioși și avem treburi importante. N-ai voie nici măcar să-ți rupi racheta de nervi. La multe turnee, n-ai voie să vorbești cu antrenorul. Asta, cu tot respectul, e o nebunie. Cum adică să nu-ți fie permis să vorbești cu cineva, indiferent cine-ar fi acela? Și la închisoare ai dreptul la vorbitor. Uneori, imaginea jucătorului de tenis seamănă cu cea a unui pește singur în bolul lui de apă, strigându-și mut încurajări sieși.

De fapt, care e singurul lucru pe care ai voie să-l faci la tenis? Să joci. Dar mai e acesta un joc?

Spune-ți părerea!

23 Comments

  1. Totusi, cand o auzi pe Sarapova, nu-ti vine sa razi?
    Eu ma gandesc cand o sa se interzica urlatul in tenis…

  2. Raspunsul il gasesti in cartea lui Agassi, “OPEN”. Parca ar fi meritat si Andre un loc langa Nastase si McEnroe ;)

  3. Adrian, la obiect ca-ntotdeauna, dar in paragraful al doilea mi se pare ca exista un dezacord. Cred ca a fost , totusi, o greseala de redactare .Nu trebuia ,,erau relevate”” unghiul si alinierea ? Poate gresesc eu, nu stiu !

  4. eu inca mai rad la tenis , rad, ma entuziasmez sar de pe fotoliu, strig , lovesc covorul cu pumnul etc….dar asta pentru ca pun mare pasiune pt sportul asta. Il si practic , ca amator.
    Inca mai sunt faze simpatice in tenis datorita lui Djokovic, Federer , Monfils, dar e drept sunt prea putine , le numeri pe degete intr-un an , poate.
    Din pacate , jucatorii sacrifica atatea , depun niste eforturi aproape supraomenesti in juniorat pt ca sa primeasca o sansa sa ajunga sus incat cand reusesc devin niste masini de jucat , niste “zombi” cu rachete care au un singur scop: sa castige urmatorul meci.
    Iar in cei priveste pe cei din top, ei ar putea sa incerce sa schimbe ceva dar n-ar mai fi ei insisi si s-ar demola singuri pe teren….

  5. daca ar da cu racheta peste sticle nu ar mai aparea articole ca ‘ la un suc cu nole’ . eu as merge la un suc cu marianne vassbotn klasson. swedish .

  6. Bey, adevaratul Nastase (cum care? stiti voi, ala…nspe case) e posibil si, pe deasupra, a fost real. Da in afara de asta, cum baga Cilici cu bastarca in Federica si apoi in Nishi, ba mai rar. Deci le baga cu bastarca: jap, jap. Ce pielea de tactica si de comentarii la asa ceva? Ce sa bagi chestii subtile la meciurile astea? Ala dadea cu toporu. Si gata. Abia astept sa vad daca poate continua cu toporu in halul ala si la urmatoarele meciuri. Ce va mai zice Mats si Virginica noastra vintage? Sper sa revina Rafa sau Nole, altfel bastarca-Cilic omoara tenisul! Nu ca ar fi superbi vreo 5 de Cilici pe circuit?