in Gazeta Sporturilor

Ce facem cu fetele?

Ocupați cu Copa America, veți fi ratat poate o altă competiție interesantă: Cupa Mondială de fotbal feminin. Această competiție, transmisă de Eurosport, oferă, de câteva ediții bune, meciuri foarte frumoase. Mai ales finala a fost extrem de spectaculoasă. Echipa Statelor Unite a învins Japonia cu 5-2, americancele înscriind, la începutul partidei, patru goluri în șaisprezece minute. Carli Lloyd a realizat un hat-trick, iar cel de-al treilea gol a fost un lob spectaculos de la centrul terenului, în stilul Hagi, peste portarul advers.

Fotbalul feminin seamănă uneori cu arta practicată de jucătorii buni aflați spre sfârșitul carierei, care nu mai au atâta forță, dar care mizează pe o încântătoare inteligență a trupului. Mai vreți un argument în favoarea fotbalului feminin? Un studiu a arătat că ele pierd, în medie, mai puțin timp în perioadele moarte ale jocului, la schimbări, la bucuria de după gol și, mai ales, tăvălindu-se pe gazon după câte un fault.

De câțiva ani, tenisul feminin îmi pare chiar mai interesant și mai spectaculos decât cel masculin. Balanța între forța brută și caracteristicile jocului este , în cazul lor, mai echilibrată decât în cazul băieților. Pe scurt, n-aș urmări un meci Sam Groth – Ivo Karlovic, de teamă să nu-mi spargă mingea ecranul televizorului în timpul unui serviciu, însă n-aș rata o întâlnire Radwanska – Muguruza, de pildă.

Poate nu este întâmplător faptul că, în tenis, decalajul dintre câștigurile pe sexe nu e atât de mare ca în alte discipline. Publicul, supremul aparat de măsură, a așezat lucrurile mai bine aici. Interesul stârnit în rândul publicului și al sponsorilor nu e însă unicul indice pe care ar trebui să se bazeze mărimea remunerațiilor. Este rolul forului diriguitor să promoveze și să încurajeze financiar o competiție.

Pentru câștigarea Cupei Mondiale, americancele vor primi două milioane de dolari. N-aș compara această sumă doar cu răsplata acordată selecționatei masculine a Germaniei anul trecut pentru performanța similară – 35 de milioane de dolari -, ci, mai ales, cu suma cheltuită de Blatter din fondurile FIFA pentru filmul uleios de autoglorificare „United Passions”. Această peliculă, care a produs în Statele Unite numai 917 dolari – devenind în mod oficial filmul cu cele mai mici încasări în această țară din istorie -, a costat 27 de milioane de dolari. În ceea ce a fost denumit de critică „un excrement cinematic” (am scris aici despre acest film), domnul Blatter se prezintă însă drept un promotor și susținător al fotbalului feminin.

De asemenea, mulți iau forța ca indice de performanță în cazul încasărilor financiare. Bineînțeles că, dacă s-ar organiza o partidă între Djokovic și Serena Williams, sârbul ar învinge fără probleme. Dar de ce s-ar organiza o astfel de întâlnire? Doar pentru a demonstra o axiomă? E ca și cum te-ai întreba cine ar câștiga un meci de box dintre Vladimir Kliciko și Floyd Mayweather. În același timp, n-aș spune că selecționata feminină de fotbal a SUA s-ar ridica, într-un meci direct, la nivelul naționalei noastre masculine, ci că, mai degrabă, băieții noștri le-ar putea pune unele probleme fetelor de peste ocean, dacă prind o zi bună.

 

Tu ce zici?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.