La țară, prin unele zone, femeile fixează ora Învierii. Îi zic ele preotului în Vinerea Mare: „Hai, părinte, să facem mâine Învierea la 1, să apucăm și noi să adormim un pic”. De ce se întâmplă așa? Ca să te împărtășească preotul, trebuie să te duci, nemâncat și nebăut, după ce-ai dormit un pic. Or, la țară, femeile n-apucă să-și termine treburile și să și doarmă.
Astfel, într-un sat se sărbătorește Învierea la miezul nopții; ceva mai sus, peste deal, la ora două; ba unii se duc chiar și la trei noaptea.
Așa că Domnul învie, uneori, după cum vor femeile.
Dacă până și El ascultă de voia lor, noi ceilalți ce șanse am avea să n-o facem?
Paște fericit vă doresc!
Dar să vezi în Belgia cum sunt slujbele (nu neapărat de Paște): una la 8, alta la 9, alta la 10, alta la 11, alta la 12, cu același preot, că n-au destui preoți. Iar în unele biserici desacralizate au făcut restaurante.
@Florin D:
Măcar se mănâncă bine în ele?
Dragut ;)…