Șapte mituri din filme

Sunt ele adevărate sau nu?

1. Charles Chaplin a participat la un concurs de imitare a sa, pe care nu l-a câștigat. Improbabil.

Această poveste a apărut pentru prima oară în 1918, când Mary Pickford susținea un turneu în Marea Britanie. Potrivit ziarelor englezești, actrița canadiană i-ar fi povestit lordului Desborough că prietenul ei Charles Chaplin participase la un concurs de imitatori ai săi în California, în care ocupase doar locul al douăzecilea (foto). Povestea reapare de atunci în presa mondială, în diferite versiuni – locul ocupat de Chaplin variază între 3 și 27 -, dar nu există o sursă credibilă a acestei întâmplări în presa californiană din anul 1918. 

2. Sylvester Stallone a jucat într-un film porno. Parțial adevărat.

Pelicula de debut a lui Sylvester Stallone este “The Party at Kitty and Stud’s” (1970). În ciuda mitului, nu este un film pornografic hardcore, ci unul din categoria softcore. Diferența principală dintre cele două categorii este următoarea: în cel de-al doilea nu se arată penetrarea.

În acea perioadă, Sly ajunsese în New York, decis să devină actor. Fusese dat afară din apartamentul în care locuia și dormea într-o stație de autobuz. Avusese câteva slujbe prost plătite – printre care frizer, plasator la cinematograf și îngrijitor la grădina zoologică din Central Park. A acceptat să joace în această peliculă pentru 200 de dolari. După succesul lui „Rocky” (1976), filmul a fost redenumit ”Italian Stallion” sau „Bocky”. Producătorii filmului i-au cerut lui Stallone 100.000 de dolari pentru a nu-l difuza, dar actorul i-a refuzat, spunându-le: „N-aș da nici doi dolari pentru acest film”. În 2010, drepturile de difuzare în întreaga lume și negativele originale ale peliculei au fost vândute pe eBay pentru 350.000 euro.

3. Westernurile lui Leone cu Clint Eastwood alcătuiesc o trilogie. Fals.

Sergio Leone nu a intenționat așa ceva. Deși e îmbrăcat la fel în toate cele trei pelicule și joacă în același stil, personajul lui Eastwood poartă nume diferite, respectiv Joe în “A Fistful of Dollars” (1964), Manco în “For a Few Dollars More” (1965) și Blondie în “The Good, The Bad and The Ugly” (1966). Conceptul “Omului fără nume” a fost inventat de distribuitorul american United Artists pentru a vinde mai ușor filmele drept o trilogie. De asemenea, actori precum Lee Van Cleef sau Gian Maria Volonte, care apar în două dintre cele trei pelicule, joacă roluri diferite în acestea.

4. Vulturii din “Jungle Book” (1967) îi reprezintă pe cei din The Beatles. Parțial adevărat.

Inițial, cei patru Beatles ar fi trebuit să furnizeze vocile vulturilor. Managerul formației, Brian Epstein, a contactat studiourile Disney, propunându-le ca animatorii să creeze păsările astfel încât să semene cu John, Paul, George și Ringo. Când însă Epstein le-a propus ideea celor patru Beatles, John Lennon s-a opus categoric, spunându-i managerului să le transmită celor de la Disney că ar fi mai bine să-l caute pe Elvis. Totuși, animatorii au pus în personaje multe din caracteristicile muzicienilor, mai ales frizurile.

5. Jack Nicholson a crezut până la 37 de ani că mama lui era sora sa mai mare. Adevărat.

Până în 1974, actorul a crezut că mama sa adevărată îi era soră mai mare și că bunica sa maternă îi era mamă. A descoperit adevărul de-abia când un reporter de la revista Time, ce realiza un articol despre viața actorului, i-a spus. June, mama lui Jack, l-a conceput pe acesta la 18 ani și nu i-a spus adevărul nici la moartea ei, în 1967. În prezent, Jack Nicholson nu știe cine este tatăl lui; el a ales să nu facă investigații în acest sens.

6. Evenimentele descrise în „Fargo” s-au întâmplat. Fals.

Filmul începe cu un anunț (iar serialul, cu unul asemănător): „Aceasta e o poveste adevărată. Evenimentele descrise în acest film s-au petrecut în Minnesota în 1987. La cererea supraviețuitorilor, numele au fost schimbate. Din respect pentru cei morți, restul au fost redate exact așa cum s-au petrecut”.

Pe genericul de final apare însă precizarea că toate personajele sunt fictive. Inițial, frații Coen au pretins că s-au inspirat din fapt reale, iar pe DVD-ul filmului apare informația că la baza filmului a stat o crimă petrecută în 1986 în Connecticut. Totuși, în 2015, Joel Coen a declarat că toată povestea din film a fost inventată. „Dacă publicul crede că o poveste e bazată pe fapte reale, îți dă permisiunea să faci lucruri pe care altfel nu le-ar fi acceptat”.

7. Skateboard-urile zburătoare din “Back to the future II” există. Fals.

După apariția filmului din 1989, o sumedenie de copii le-au cerut părinților să le cumpere plăcile zburătoare. De ce? Pentru că regizorul Robert Zemeckis și actorul Michael J. Fox au declarat că respectivele obiecte chiar există, dar că nu se pot pune în vânzare întrucât sunt prea periculoase.