in Shots

Cei care se mulțumesc cu puțin

nationalaȘtiți senzația aceea când îți drămuiești banii și aștepți ziua de leafă ca pe-o gură de oxigen, apoi, când vin banii, descoperi că totul se duce pe plata datoriilor? Așa e naționala României: ca un salariu mic, ce nu-ți permite satisfacerea plăcerilor, ci numai a necesităților.

O echipă care cade fizic în minutul 55 pentru că în prima repriză a consumat ceva mai multă benzină decât fusese prevăzut este o echipă care nu poate mai mult, orice i-ai face. În general, degeaba ne supărăm pe băieți: atâta pot și fizic, și tehnic. Sunt însă meciuri care se câștigă nu atât cu talentul de fotbaliști sau cu planurile tactice ale antrenorului, cât cu curaj și cu inimă. Sunt exact partidele între formațiile mediocre, cum sunt România și Elveția. 

Contrar mitului, nu 2-0 este cel mai periculos pentru naționala României (cum să fie? nu țin minte de când n-am mai condus la două goluri diferență), ci 1-1, pentru că îmbie la calcule și la ciupeală, deschizând apetitul pentru scuze și explicații. “Nu este un scor rău”, spuneau comentatorii TV. Ba este. E scorul morții clinice, al formațiilor meschine, al celor ce au ieșit deja din competiție deși, tehnic, încă mai joacă.

Dacă ar exista varianta calificării cu 1 punct din grupă și fără niciun gol înscris, jucătorii și antrenorii români s-ar mulțumi cu ea și ne-ar explica de ce reprezintă idealul fotbalistic modern. Aici e problema: drumul naționalei nu duce nicăieri, indiferent că mai facem, din inerție, un pas sau doi. Fără îndrăzneală, nu există viitor. De aceea egalul cu Elveția supără mai mult decât înfrângerea cu Franța, pentru că poartă pecetea lipsei de curaj, în cea mai slabă grupă de la Euro 2016.

Vestea bună este că, în ultimul meci, cel împotriva curajoasei Albanii, depindem numai de noi. Sau asta e vestea proastă?

Spune-ți părerea!

14 Comments

  1. Am citit eu undeva pe un blog ca “Așa arată la început de competiție echipele mari: ca niște echipe medii.” :) De aici incolo vom arata ca o echipa mare ;)

  2. Foarte interesant este ca aceasta epuizare fizica se petrece sub ochii vigilenti ai unui staff medical “tanar, modern” departe de “decrepitudinea” popescpompiliana!:))

  3. @sohil:
    Am fost acum câțiva ani la doctorul Pompiliu Popescu, cu probleme cu spatele. Durerile mi-au trecut. E un doctor foarte bun.

  4. @Adrian Georgescu:
    Sunt convins ca e un medic foarte bun. Tocmai de aceea am considerat indepartarea lui( moment, maniera) drept o actiune deplorabila, dar atat de caracteristica natiei asteia ingrate. Ma bucur ca ti-ai reparat spatele!

  5. “Pe Otopeni nationala Romaniei va arata chiar ca o campioana mondiala”…
    n-ai precizat , la plecare sau la sosire ? :))

  6. Drumul nationalei in ultimul sfert de secol nu a dus in alta parte. Dar de cateva zile observ cum o natiune intreaga e consumata de emotii provocate de o disciplina sportiva mancata de coruptie/incompetenta/parvenitism si reprezentata printr-o echipa creata de un semi-analfabet pupator de icoane. Ba, serios vorbesc, voi sunteti toti nebuni?

  7. @Vasile

    Vezi in ce ai intrat? Cum o sa stie lumea ca nu esti de-al nostru?

  8. Teama de penibil, inhiba entuziasmul aratat de tricolori inainte de meci. Neputinta si mediocritatea selectionerului limiteaza sansele de calificare la o singura ipoteza: in meciul cu Albania sa dam un gol din noroc si albanezii sa joace mai prost ca romanii. In rest, spectacol si fotbal de nivel #EURO doar la altii!

  9. N-ar fi mai bine sa propui ingramaditilor de la Orange o campanie de genul “cu ce-si pot ocupa romanii timpul cand joaca Romania?”

Webmentions

  • România la Euro: se putea mai puțin? June 17, 2016

    […] meciul cu Elveția, Adrian Georgescu a scris că "naționala e ca un salariu mic, ce nu-ți permite satisfacerea […]