in Sfatul bătrânilor

Campioni mondiali la a ne minți singuri

12068996_970703009639529_9155475075412198973_oAți văzut vreodată cum se prinde o muscă într-o pânză de păianjen? La început, pânza parcă nici nu există și zumzăitul muștei pare la fel de puternic. Apoi, ea se luptă și se încâlcește tot mai tare, până când nu-și mai poate mișca picioarele. Așa arată toate evoluțiile României în grupe – preliminare sau de turnee final – de mulți ani încoace: un chin continuu, la început mai domol, apoi din ce mai greu de suportat.

Grupa aceasta a turneului final a fost, din punct de vedere valoric, ca una din preliminarii. Franța, Elveția și Albania: mare noroc am avut! Mai mult, mergeau mai departe nu doar primele două echipe, ci și majoritatea celor de pe locul al treilea. Dacă nici în condițiile astea nu am trecut de grupe, înseamnă că doar dacă s-ar retrage una dintre adversare am avea șanse.

Adevărul este că suntem foarte slabi la acest sport, dar nici nu facem nimic să nu fim. Sorin Cârțu avea dreptate: e cea mai slabă națională a României, cel puțin din anii ’70 încoace. Noroc că încă n-o știm pe cea de peste vreo cinci ani! Atunci va fi o performanță că băieții vor nimeri mingea cu piciorul o dată din trei încercări.

În această confrerie a mediocrității asumate și chiar încurajate, suntem campioni mondiali la a ne minți singuri. Până acum, în fața echipelor puternice, se însumau sumele de transfer ale adversarilor și apărea argumentul : păi, ei sunt de zece ori mai buni ca noi, să fim mulțumiți dacă nu ne bat la patru goluri diferență. Ei, iată că ne-a bătut o selecționată compusă și din fotbaliști care joacă la Como, FC Karabah, PAS Giannina, FC Zürich și Frosinone. Reacții? Același Anghel Iordănescu: “Nu ne reproşăm nimic. Nu este o zi aşa de neagră cum o vedeţi dumneavoastră”. Sau: “Pentru noi a fost o performanță că am ajuns aici”.

Doar nu vă așteptați ca dintr-un fotbal corupt, unde se spălau bani cu nemiluita, să iasă fotbaliști buni. Doar nu credeați că un tehnician de 66 de ani, care – cu tot respectul pentru Anghel Iordănescu – n-a mai antrenat, de zece ani încoace, decât în țările arabe va aduce un suflu nou la echipa națională.

Cu adevărat important e însă momentul de după un astfel de eșec. Este, din nou, nevoie de un restart; se va face o simplă rotire de cadre. Nimeni nu este cu adevărat interesat într-o reconstrucție temeinică, pentru că aceasta ar presupune schimbări majore, iar oamenii vor să rămână în funcții.

Înfrângerea cu adevărat dureroasă nu este cea din fața Albaniei, ci cea pe care ne-o administrăm singuri, de atâția ani.

Spune-ți părerea!

  1. Un punct binemeritat pentru papadii. We are fucking doomed .

  2. Eu cred ca marea problema e faptul ca in fotbalul romanesc,in afara lui nea’Mircea,nu exista antrenori,ma repet:nici unul n-a inteles o iota din sportul pe care l-a practicat,sunt incompatibili (nici macar nu-i intereseaza) cu managementul actual al unei echipe de fotbal.

  3. Problema nu-i nici la antrenor, nici la federatie, nici la talentul jucatorilor.
    Antrenorul le-a spus ce trebuia, federatia nu conteaza, talent au.
    Necazul e ca noi romanii suntem grabiti si naivi.
    Se grabeau sa dea gol si credeau ca albanezii n-or sa dea.
    Ne grabim sa apostrofam dupa ce ridicam in slavi.

  4. @the_kop

    Ce-i cu tine, te-ai inmuiat de tot! Papadii? Mamaligi vrei sa spui!

  5. Eu zic sa ne pastram calmul si sa-i sustinem pe baietii din Ulster,va fi un meci de neuitat!

  6. @Iulian
    Se grabeau sa dea gol…!?
    Tu ce meci ai vazut ?