in Sfatul bătrânilor

Când viața bate filmul (II)

Walter White există

Breaking_Bad1Aidoma personajului principal din „Breaking Bad”, Stephen Doran, aflând că suferea de cancer, a devenit traficant de metamfetamină. Tot asemenea lui White, este profesor, dar a fost și politician, și director de bancă. În luna mai a anului 2013, el a primit un pachet suspect la școala unde preda matematica. După ce au primit pontul prin telefon, polițiștii l-au tras pe dreapta la plecarea de la școală și au găsit în pachet aproape jumătate de kilogram de metamfetamină, în valoare de 50.000 de dolari.

În prezent, Doran este în închisoare și va ieși în 2017. 

Evadare ca-n “The Shawshank Redemption”

Shawshank Redemption 1920x1080În următorul caz, personajele din viața reală s-au inspirat cu siguranță din filme. Asemenea lui Andy Dufresne din „The Shawshank Redemption” (1994), Otis Blunt și Jose Espinosa au acoperit tunelurile la care lucrau cu două postere cu fotomodele sexy. Apoi, ca în „Escape from Alcatraz” (1979), cu Clint Eastwood, care sculptase un „cap” pentru a deruta paznicii, au înghesuit pături sub cuverturi, astfel încât gardienilor să li se pară că dormeau.

Înainte să evadeze, cei doi au lăsat în celulă un bilețel pentru unul dintre gardieni, în care-i mulțumeau pentru că le-ar fi pus la dispoziție uneltele necesare. Două săptămâni mai târziu, deși nu s-a găsit vreo dovadă că i-ar fi ajutat pe deținuți, respectivul gardian s-a sinucis. Alte două săptămâni după aceea, cei doi au fost prinși: Blunt (32 de ani) în Mexico City, Espinosa (20) Într-o clădire aflată nu departe de pușcărie. Ambii au primit cinci ani pentru tentativa de evadare. În cazul lui Espinosa, aceștia s-au adunat la cei 17 pe care îi avea de făcut pentru omor prin imprudență. Ca o ironie a sorții, Blunt a fost ulterior achitat pentru acuzația de jaf pentru care fusese întemnițat, dar în prezent execută pedeapsa primită pentru tentativa de evadare.

Truman Show japonez

NasubiÎn 1998, apărea „The Truman Show”, cu Jim Carrey în rolul principal, un film despre un om a cărui întreagă viață era subiectul unui reality-show fără ca el să știe. În același an, scenariul se repeta, în mod real, peste Pacific.

Tomoaki Hamatsu, poreclit „Nasubi” (Vânăta), a câștigat un premiu la o loterie „o slujbă bună din show business”. I s-a propus să locuiască singur, într-un apartament, fără mâncare și haine, fără niciun contact cu lumea exterioară, în afara revistelor din care decupa taloane pe care le trimitea la concursuri, până ce urma să câștige prin această metodă echivalentul a 10.000 dolari americani. Inițial, n-a primit nimic de mâncare și nici haine, până ce a început să le câștige.

Nasubi credea că înregistrările cu el urmau să fie difuzate ulterior și nu știa că era live la TV duminica seara. După ce, câteva zile, a băut doar apă, a început să câștige băuturi carbogazoase, o pungă de orez, hrană pentru câini. Primul obiect de îmbrăcăminte câștigat: o pereche de chiloți roz, de damă, pe care a trebuit să-i poarte. Susținea conversații lungi cu un animal împăiat, pe care-l denumise sensei-ul lui. Când a atins baremul financiar și în apartament au intrat niște străini care l-au legat la ochi, credea că va fi eliberat. Când l-au dezlegat, era într-un apartament, de data aceasta în Coreea de Sud.

A luat-o de la capăt cu decupatul și trimiterea de taloane, de data aceasta pentru a se întoarce acasă. Când a strâns suma necesară eliberării, a fost repatriat și dus într-un alt apartament. După ce i-au dezlegat ochii și l-au lăsat singur, s-a uitat în jur, a oftat și s-a dezbrăcat iar în pielea goală. Apoi pereții au căzut și i s-a spus că, timp de 335 de zile, fusese filmat pe ascuns. Show-ul cu pricina a doborât orice record de audiență, cu 17 milioane de privitori. A fost eliberat.

În următoarele șase luni, lui Nasubi i-a fost dificil să poarte conversații cu alte persoane și a suportat cu greu hainele pe el. Deși făcuse totul pentru a deveni un comedian celebru, nu a reușit să rămână în lumea televiziunii. În prezent, este actor de teatru în orașul său natal, Fukushima.

Notă: Partea I a textului este aici.

Spune-ți părerea!