in Sfatul bătrânilor

Cele mai frumoase parcuri din Europa

Un clasament al priorităților mele turistice într-un oraș străin arată astfel: 3. Muzee, 2. Străzi, 1. Parcuri și grădini.

1. Grădinile castelului Pena din Sintra.

Dacă ajungeți la Lisabona – pentru mine, cea mai frumoasă dintre metropolele europene -, e musai să mergeți și la Sintra.
Printre atâtea minunății, grădinile palatului Pena sunt 200 de hectare de nebunie. Știind că microclimatul regiunii permite aclimatizarea multor specii vegetale, Regele Ferdinand al II-lea a ordonat să fie plantați aici arbori sequoia din America de Nord, cedri roșii, magnolii, arbori ginkgo din China, cryptomeria din Japonia, ferigi din Australia și Noua Zeelandă. Sunt mai mult de 500 de specii diferite de copaci și peste 2.000 de plante, din toată lumea. 

pena3Totul e gândit ca un labirint de cărări și drumuri, peste movile și stânci și prin hățișuri. Sunt peșteri, grădini, poduri, fântâni, lacuri, peste care se înalță statuia de 3 metri înălțime a regelui.

Cel mai frumos e să nu consulți harta de la intrare și să lași întâmplarea să-ți scoată în cale crucea înaltă, după un urcuș, tronul de piatră al Reginei Amelia, unde aceasta obișnuia să mediteze, lacurile cu rațe, pești exotici și broaște de toate soiurile, într-o o atmosferă magică, punctată de mii de ciripituri diverse.

djur12. Djurgården. Această insulă din centrul Stockholmului are de toate: un parc imens, kilometri de cărări și cărărui pe unde poți alerga, păduri, muzeul în aer liber Skansen, muzeele ABBA, Vasa și unele dedicate viețuitoarelor de tot felul, o galerie de artă, o linie de tramvai de epocă, un teatru, un parc de distracții, un club de fotbal, un fost șantier naval, cu cele câteva căsuțe din lemn construite în secolul al XVII-lea pentru “marinarii paralizați și ologi”, un lac pe malurile căruia trăiesc specii rare de păsări, o grădină a trandafirilor, un circ, dar mai presus de toate foarte mult spațiu – în adevăratul sens al cuvântului – verde.

djur2

Ce face din Djurgården o proiecție a raiului? Faptul că totul e gândit și făcut pentru om, pentru liniștea și fericirea lui. Nimic nu te poate deranja acolo.

3. Pentru că despre grădinile și parcurile de pe fosta albie a râului Turia din Valencia am scris aici, vă las locul al treilea vouă spre completare. Ce să fie? Kensington Gardens din Londra? Parc des Buttes-Chaumont din Paris? El Retiro din Madrid?

Vă mulțumesc anticipat pentru sugestiile și ideile voastre :)

Spune-ți părerea!

12 Comments

  1. Nu stiu ce nume are si nici nu caut sa aflu dar e in Graz, Austria undeva. Am anuntat un unchi care locuia acolo, din partea mamei ca vom trece cu un mesaj de la mama doar pentru o clipa si-l asteptam la locul ce a stabilit el nu departe de Politie unde incepea si parcul. A trecut timp si nu se arata, rabdare cine mai avea si am intrat la politie sa intrebam daca ne pot ajuta sa localizam sa vedem de ce nu apare la intalnire. Foarte amabil ne-au ajutat si el era acasa pe motiv ca n-a vazut nici o masina cu numar romanesc … noi locuiam in Elvetia dar el nu voia sa priceapa asta.
    Voia tot undeva langa parc sa ne intalnim dar politia insista ca vine in birou unde noi il asteptam ca ei ne-au urmarit deja ca sintem de lung timp intr-un loc. Ne-a luat la plimbare prin parc dar dupa 5 metri a intrebat sotul unde mergem, cica el voia sa ne arete cum arata un parc … dar sa nu vorbesc in maghiara cu el ca lumea de acolo e rasista si nu le place … ?!?!?!?
    Cale intoarsa am facut ca ne era destul din parc jumate din zi sub pomi seculari de asteptat.
    Eu nu vizitez aceste facilitati cand calatoresc, nu ma pasioneaza. Am crescut in munti, eram doar in natura, mi-a fost deajuns pentru o viata. Nu-mi rup gatul pe scari vechi de biserici sau turnuri, nimic exagerat nu ma atrage. Mai intram in cate o catedrala renumita dar de cand mi-au zis in Germania ca vorbesc tare, nu susotesc, nici acolo nu mai intru cat traiesc. Deranjam de la spovedit cica … si in Cazinoul din Luzern am avut acelas problema ca vorbesc tare si lumea nu poate concentra la jucat biliard sau alte jocuri. In Las Vegas nu exista ora de liniste pentru concentrare pentru publicul general … parca suna mai civil. La Grand Canyon urli cat te tine pieptul sa-ti auzi ecoul … etc. Hectare de pamant sa cutreier, pe bani multi si niste cuie de potcoava uzate in cosuri/papornite mancate de timp sa vad, la fel nu ma excita deloc.
    In Muzeul Militar din Paris am vazut in vitrina un soricel in buzunarul paltonului de uniforma de pe un manechin, se amuza cu vizitatorii, am raportat dar nu ne-au crezut.
    Acolo pentru sicriul lui Napoleon ne-am dus si mai sus pe strada este o pizzerie italiana ce n-am mai experimentat, altfel luam autobuzul ca din metro nu se vede nimic. Vreau sa simt vibe-ul orasului nu natura moarta cand merg undeva. Ma topesc in valul de oameni si ma las dusa de valuri ca tot la o carciuma ne trezim unde este atmosfera placuta!!!

  2. Gradina si parcul Leonardo da Vinci, de la castelul Clos Luce! Este locul unde Leonardo si-a petrecut ultimii ani din viata. Parcul a fost realizat dupa planurile lui, este plin de plantele pe care le-a prevazut el in schite, din copaci “curg” panze imense cu reproduceri ale lucrarilor sale, podurile existente au fost construite, de asemenea, respectand planurile lui da Vinci. Unul dintre ele a fost proiectat la 1500, la solicitarea sultanului Baiazid ll, care intentiona sa-l plaseze peste o gura a Bosforului. Podul nu a fost construit, intrucat Baiazid a considerat proiectul – un pod “dintr-o bucata”, lung de 240 de metri – imposibil de realizat. La distanta de 500 de ani, norvegienii au realizat podul (cu lungime de numai 110 metri) si au demonstrat ca proiectul lui da Vinci este perfect viabil. Din cate am inteles, turcii sunt decisi acum sa-l construiasca.
    Copiii din voi vor fi, cu siguranta, fericiti sa descopere elicopterul, tunul cu 3 tevi si alte inventii ale lui Leonardo, ale caror machete le veti gasi in parc. Vizita castelului (care nu este, nici pe departe, atat de impozant ca alte castele de pe Valea Loirei, prin urmare, nici faimos precum ele) si a apartamentului lui Leonardo le recomand, de asemenea. Nu veti regreta! :)

  3. Castelul Clos Luce este in Amboise, pe Valea Loirei. Din Paris, cu TGV-ul cred ca nu faci nici macar o ora.

  4. Mai aproape de noi, Plitvice Jezera, in Croatia.
    Din pacate nu se pot face gratare, nici baie in lacurile albastre – verzui pline de pesti care nu pot fi pescuiti si nici cu muzica ta de acasa nu ai voie. Daca poti trece peste neajunsurile acestea, locul e chiar ok. :)

  5. merg și eu o tură pentru sintra, un fel de sinaia la puterea a patra. ce țin minte și acum, după opt ani, e aerul incredibil de parfumat, îți venea să-l mănânci.

  6. Eu as merge în afara Londrei dacă e vorba de grădini și dacă ar fi un loc as spune Blenheim Palace iar ca zona verde tot Oxfordshire cu Bibury-ul cu plantele agățate pe tradiționalele cottage, cu Burton on the Water ( mica Veneției a Cotswold-ului) sau Stratford upon Avon ul lui Shakespeare.

  7. Din pacate nu am apucat sa vizitez nici una dintre aceste parcuri, fiind insa pe lista anul asta Parc des Buttes-Chaumont din Paris care mi se pare extraordinar