in Oscaricale

Manchester by the Sea. Filmul anului

MBTS_3869.CR2

După moartea fratelui său mai mare, Lee (Casey Affleck) află cu surprindere că acesta îl desemnase drept tutorele fiului său, Patrick (Lucas Hedges). El duce în spate o povară mai mare, care ni se dezvăluie treptat, episod ce dusese la separarea de soția sa, Randi (Michelle Williams) și la îndepărtarea de orașul natal. 

Am să încep cu Michelle Williams, una dintre actrițele mele favorite, nominalizată la ceea ce cred că este cea mai interesantă categorie a acestei ediții a Premiilor Oscar: rolul feminin secundar. Apare doar în câteva secvențe, dar are o consistență tulburătoare.

Apoi, Casey Affleck. Este un rol pe care-l stăpânește foarte bine: personajul depresiv cu vocea moale și privirea tristă, care fierbe la interior. Stilul minimal în care joacă și durerea mereu reținută îmi amintesc cumva de Al Pacino la începutul carierei.

Povestea realizării filmului

Dar rolul principal este al scenaristului și regizorului Kenneth Lonergan. Este doar al treilea film regizat de către el – și precedentele, You Can Count on Me (2000) și Margaret (2004) sunt foarte bune -, fiind cunoscut și pentru rolul de co-scenarist al unor comedii excelente, Analyze This și Analyze That.

Lonergan a suferit mereu de depresie. În 2011, Matt Damon a vrut să scrie un scenariu bazat pe ideea din Manchester… și să debuteze ca regizor, urmând să joace și rolul principal. A vrut să-l atragă și pe prietenul său, Kenneth Lonergan, în acest proiect. Acesta avea o perioadă grea, mai ales pentru că era implicat într-o luptă legală cu producătorul filmului său, Margaret – în care joacă și Damon -, întârziat de la apariție pentru că regizorul refuza să-l scurteze. Până la urmă, din cauza întârzierilor repetate, Lonergan a ajuns scenarist și regizor la Manchester…, Damon doar producător, iar rolul principal i-a fost încredințat prietenului comun Casey Affleck.

Atuurile

18MANBYSEA-blog427Lonergan a găsit stilul și ritmul necesare, cu detașarea aceea de a spune o poveste și umorul cinic pe care le întâlnești la oamenii triști. De aici și senzația de simplitate complexă a filmului.

Împreună cu personajele, foarte bine scrise și foarte bine jucate, detaliile fac întregul. Avem antiteza subtilă între viața tatălui care s-a dus și cea a fiului, care tocmai crește. Pentru fiu, barca, al cărei motor e gata să cedeze, este o reprezentare a tatălui și a morții sale lente și anunțate. După ce-l vede înghețat la morgă, înțelegem reacția sa la vederea unui pui congelat în frigider. Între ei, unchiul: o imposibilă legătură, ca un fel de luntraș Caron oscilând între cele două maluri. Între aceste scene, ți se servesc secvențe de un comic ușor burlesc, de exemplu un quiproquo plasat în miezul unei reuniuni de după înmormântare.

E genul de film care nu se prea mai face, pentru că presupune nu doar stăpânirea unor mijloace cinematografice, ci și subtilitate din partea creatorului. Cândva, prin anii ’70, americanii mai realizau astfel de pelicule, drame despre omul simplu. Nu aveau succes și rămâneau aproape necunoscute, chiar și după ce actorii principali ajungeau vedete. Cum ar fi, de pildă, Bang the Drum Slowly și Scarecrow, despre care am scris aici.

Nimic nu e spectaculos în Manchester…, în sensul ieftinului expandat. Chiar regulile de aur ale construirii filmului de succes sunt neglijate. De pildă, personajul principal nu ni se va înfățișa schimbat la sfârșit față de cum era la început. Tocmai interiorizarea și rezistența lui, care-l fac să funcționeze ca o bombă cu ceas, continua îngropare în adânc a durerii, furiei și neputinței, sub un chip inert, o voce moale și o privire tristă, reprezintă atuurile jocului lui Affleck. Este un antierou cumva antijucat. La fel, schema narativă pavloviană ce presupune ca la minutul n să fie o primă întoarcere de situație, iar la minutul m să aibă loc deznodământul este călcată superb în picioare.

Ce avem aici este o reprezentare sinceră a vieții: o curgere lină și deseori tristă, în care sensurile întârzie să ni se înfățișeze, într-un film care nu eșuează în a transmite învățăminte morale. Vorba unui prieten: „omul e ca tâmplarul, trăiește cât trăiește, după care moare”.

Manchester by the Sea e în cursă pentru șase Premii Oscar: actor principal (Casey Affleck), actor secundar (Lucas Hedges), actriță secundară (Michelle Williams), cel mai bun film, cea mai bună regie și cel mai bun scenariu (ambele, pentru Lonergan). Dacă ar fi după mine, i-aș da Oscarul pentru cel mai bun film al anului 2016, căci este, dar și distincția pentru cel mai bun regizor.

Spune-ți părerea!

  1. Ai lăudat Lion, care mi s-a părut doar un sirop ordinar.
    Sa ma iau iar după tine? :)

  2. @Vali:

    Poate nu ai simțit ironia :)

    Am scris “Dansul bollywoodian de la sfârșit nu lipsește cu desăvârșire; e doar înlocuit cu o profundă meditație asupra vieții, despre caracterul universal al suferinței și de un mic vis, în care toate sunt cum erau.

    Păcat. Putea fi un film bun.”.

    Nu l-am lăudat deloc :)

    Manchester… e însă un film bun.

  3. Am vizitat de 2 ori Manchester, pe langa ca e frig, e frumos orasul, am fost in anturaj perfect si e by the sea ca am mancat cel mai bun Fish and Cheeps dupa cea mai originala reteta din peste atunci pescuit, dar despre acest film inca n-am pareri ca nu l-am vazut si nu stiu unde ruleaza, dar ma interesez mai incolo peste zi. Poate, daca nu-i la capatul lumii acel cinema unde ruleaza, il vom vedea, dar de obicei filmele straine nu sint in oras la acces usor, sa nu fie neglijate cele locale. Ma trimiti la cinema, desi am promis ca nu ma mai duc. S-ar putea sa castige Oscarul, daca Adele a castigat toate trofeele americane de o vreme, nu m-ar mira deloc.

  4. Great movie. Too bad that the Affleck scandal may actually impact its chances to win all the marbles. I still believe that Casey will probably win the Oscar. He might be a dick in real life but he nailed this part.

  5. 2011 . Margaret .
    Oscar pt. cel mai bun film , da. Manchester by the sea . Chazelle pentru cel mai bun regizor . Bine o sa le ia Lala pe amandoua , precum un alt film-omagiu , in 2012 ( The Artist ) .
    Denzel pentru rol principal masculin .
    Meryl rol principal . De departe .
    Viola rol secundar .