in Gazeta Sporturilor

Steaua. Azi o vedem și nu e

 

steaua-dinamo (2)

Dacă un cetățean obișnuit s-ar trezi azi din comă, după un somn de 20 de ani, ar descoperi un campionat plin de CSU-uri, CSMS-uri și ACS-uri, litere presărate precum conservanții ori ca E-urile în mâncare. Îți vine să te întrebi când va apărea și WTF Slobozia. 

Cunosc foarte mulți rapidiști. Sunt foarte diferiți între ei: țigani, români, corporatiști, bișnițari, tineri, bătrâni, maneliști, rockeri,… etc. Când echipa lor a dispărut în acte, oricât ar fi fost de diferiți între ei, au suferit la fel. Cumva, cu moartea unui părinte te mai obișnuiești, căci știi dintotdeauna în sinea ta că ea va veni. Cu dispariția echipei favorite e mai greu: ai fi crezut că veți fi împreună toată viața.

Când au împărțit formații să facă bani și să obțină imagine, un singur lucru au uitat: că nu merge. Când ții cu o echipă, ori e totul, ori e nimic. Dacă deja se pune problema identității unei echipe – unde-i sigla?, cine are palmaresul? -, acea echipă nu mai există.

În aceeași situație e și Steaua. Știți ce-i tragic? Când se va semna pacea între latifundiar și minister, se vor mira tare că Steaua nu mai interesează pe nimeni. Parcă văd știrile din acea zi: “Steaua e înviat!”. “Înțelegere istorică”. Degeaba. E ca un vas de sticlă: odată ce s-a spart, nu-l mai poți lipi.

Acești oameni care negociază, cumpără și împart echipe nu cunosc și nu înțeleg suporterii, tocmai pentru că ei nu iubesc respectivele echipe. În cazul suporterilor (fie că sunt de fotoliu sau de peluză), nu e vorba de bani, ci de un sens important al propriei vieți. O echipă înseamnă oamenii care o susțin (pe teren și în jurul lui) și simbolurile ce-i țin laolaltă. Când te înjură cineva de mamă, sari instantaneu: nu poți suporta prihănirea ei. Ceva asemănător se petrece și cu echipa favorită: dacă nu mai e întreagă, ea nu mai e.

Și mai înseamnă ceva despre care îndeobște nu vorbim: o echipă înseamnă și inamicul cel mai bun. Suporterii îi spun ură sentimentului nutrit față de “ceilalți”, deși e vorba mai degrabă de dispreț. Acest sentiment, așa cum era el, era totuși o legătură. S-a transformat într-o indiferență difuză.

Degeaba scriu site-urile și posturile TV “Steaua” pe ecran, să protejeze ce a mai rămas din acea resursă. E ca-n poezia lui Eminescu: azi o vedem și nu e. Până și tentativa aceasta de a pompa interes pentru Dinamo – Steaua e ca încercarea de-a umfla o pungă găurită. „Clasicul fotbalului românesc” a rămas ca durerea pe care-o simți într-un braț amputat.

Nu știu, așadar, ce vor face dinamoviștii fără Steaua ori fără Rapid și, în general, ce vom face unii fără ceilalți. Dacă nici măcar nu ne mai putem disprețui între noi cum se cuvine, s-a ales praful.

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  1. Dinamo a fost echipa mea preferata din copilarie, ma simt ca intr-o zi ploioasa care nu se mai termina pe care o traiesc azi. Desi avem nevoie de ploaie in Phoenix, Arizona, cand inotam pe strazi cu masina, uram ploaia!!! doar pe mijlocul strazii se circula pe benzi invizibile sa nu intre apa in masini joase in cea mai aglomerata parte al zilei, dimineata, de la ploaie nu se vedea mai departe de 3 metri!!! Rapid e ploaia iar Steau … e apa deploaie pe strazi … Hai Dinamo!!!

  2. E evident ca vrei sa lipsesti Steaua de identitate si Dinamo de sens pentru ca ungurii de la CFR sa devina din nou campioni. Cat ai primit de la Soros pentru articolul asta ?

  3. Bun articol.Un singur lucru nu am inteles.DE ce crezi ca se vor impaca? STEAUA BUCURESTI este CSA si cand se va infiinta echipa in liga 4 toti stelistii vor veni alaturi de echipa.Jenant este ca presa in general nu respecta hotararea justitiei si numeste in continuare fcsb Steaua.