in Sfatul bătrânilor

Războiul micilor din Odorheiu Secuiesc

Chestia asta cu vloggerul care s-a dus să filmeze cum cere mici în română și nu e servit în maghiară :) îmi amintește de o chestie petrecută recent pe Camino del Norte.

Eram în Baamonde, un sat galician care nu moare doar pentru că există niște sute de nebuni care, anual, fac El Camino del Norte. Majoritatea caselor din Baamonde sunt părăsite – și ce case! -, dar există patru cârciumi, clienții fiind, în 90 la sută dintre cazuri, cei care parcurg, pe jos ori pe biciclete, Camino de Santiago.

După ce am luat micul dejun, în timp ce plăteam și așteptam restul, am întrebat-o pe vânzătoare în spaniola castiliană – alta nu știu :) – pe unde continuă ruta și dacă pot s-o iau pe șosea. Ea l-a întrebat pe un nene în vârstă, care stătea lângă mine la tejghea. Nenea, fără să se uite la mine, i-a răspuns în dialectul local, galiciana, asemănător cu portugheza, că nu vorbește castiliana. Fata i-a zis: „Păi, spune-i mata direct asta” și a arătat spre mine. Ăla a clătinat din cap a negație și a zis ceva probabil jignitor – n-am înțeles ce – și cei vreo șapte-opt localnici din cârciumă au râs.

Am zâmbit, am zis „Mulțumesc” și m-am îndreptat spre ușă. Vânzătoarea mi-a aruncat, tot în derâdere: „Pentru o consumație de șase euro, mai vrei și răspunsuri”. Localnicii iar au râs. N-am zis nimic și am ieșit.

Peste vreo șase ore, când deja mersesem pe jos 20 de kilometri, am vrut să plătesc alte două cafele și am descoperit că respectiva îmi dăduse rest nu la zece euro, ci la douăzeci :) . Asta, apropo de justiție poetică.

Un episod asemănător mi se întâmplase anterior la Noja, cu un vânzător de pește care mi-a spus că îmi zice pe unde e drumul dacă cumpăr un pește, că altfel nu-și pierde vremea cu mine. Atunci, recunosc, i-am răspuns că nu cumpăr pentru că figura peștelui mort mi-ar reaminti prea mult de a lui. Dar am greșit. Trebuia să zâmbesc, să mulțumesc pentru ajutor și să ies.

Ce vreau să spun legat de aceste episoade?

1. O constatare statistică: pentru un nesimțit vei găsi zece oameni mișto. Balanța întotdeauna înclină decisiv către aceștia din urmă. Așa ni s-a întâmplat pe Camino: am întâlnit foarte mulți oameni care ne-au ajutat, uneori fără ca măcar să le-o cerem. Și au făcut-o cu zâmbetul pe buze.

2. Că prostia și aroganța n-au limbă și nici etnie: sunt internaționale. La Baamonde, a fost însă prima dată când am fost prost tratat nu pentru că eram pletos sau român, ci – ce ironie! – eram luat drept castilian :) . Și că mi-aș dori să știu orice limbă de pe lumea asta, și maghiara, și galiciana, și suedeza, și țigăneasca, dar că, din păcate, nu pot.

3. Dar cel mai mult aș vrea să spun că, dacă ești undeva unde nu se vorbește în mod voit limba ta, nu încerca să fii și tu arogant. Zâmbește, încearcă să vorbești altă limbă de circulație pe care celălalt să o poată cunoaște, fii îngăduitor cu agresivitatea lui. Nu răspunde cu aceeași monedă. Agresivitatea naște agresivitate. Dacă respectivul nu vrea și nu vrea, mulțumește politicos pentru ajutor și ieși.

Atitudinea aceasta funcționează mult mai bine decât cea înțepată: chiar dacă nu va recunoaște, respectivul va simți rușinea. Doar când simte acea rușine poate înțelege cu ce a greșit și se poate, eventual, schimba.

Spune-ți părerea!

30 Comments

  1. de acord in mare, mai putin cu “chiar dacă nu va recunoaște, respectivul va simți rușinea”. never ever going to happen, la o persoana care s-a comportat asa initial…

  2. Oricum e făcătură se vede pe filmare clar asta, numai că lumea (ziarele )nu a vrut să vadă asta. Rușine! Nu-i iubesc pe unguri dar nici sa-i băgăm pe toți în aceeași oală. Săptămâna trecută am fost în zonă și nu am decât cuvinte de laudă vorbeau stricat românește intradevar , dar au fost super politicoși unii chiar ne-au dus până la ieșirea din oraș (ratacisem drumul)numai zic de servire!

  3. Este difiicil pentru oamenii din romanica de astazi sa proceseze ca de cele mai multe ori este mai elegant sa procedezi cum mentionezi tu in articol. si nu ii invinovatesc avand in vedere ca vremurile impun prima data castigarea luptei pentru supravietuire si apoi pastrarea bunului-simt.

    Plot twist: De fapt totul este o regie pentru cresterea vanzarilor :)

  4. Adică vorbiți cumva de limba română în România?

    Citez: Dar cel mai mult aș vrea să spun că, dacă ești undeva unde nu se vorbește în mod voit limba ta, nu încerca să fii și tu arogant. Zâmbește, încearcă să vorbești altă limbă de circulație pe care celălalt să o poată cunoaște, fii îngăduitor cu agresivitatea lui. Nu răspunde cu aceeași monedă.”
    Nu am nimic cu ungurii. Am mulți colegi și prieteni. Sunt cea mai pașnică ființă, dar am limite. Vânzătoarea aceea (unguroaică sau nu) nu are ce căuta la servirea clienților. Atât.

  5. @Ruxandra Mir:

    Da, vorbesc de limba română în România. Ce câștigi dacă încerci să rezolvi o situație nedorită – faptul că unii cetățeni români nu știu sau nu vor să vorbească româna – cu agresivitate? Nimic. Vor fi mai înclinați s-o vorbească? Nu. Dimpotrivă. Iar fisura crește din pricina unor “războinici ai micilor” care vor să-și facă lor o imagine.

  6. @Ruxandra:
    Da, chiar si in Romania, nu se vorbeste peste tot limba romana.
    Este o realitate care poate nu (iti) convine, dar nu e mai productiv sa lasi societatea si interactiunile naturale intre oameni sa rezolve aceasta situatie decat sa fortezi niste oameni sa vorbeasca o limba pe care nu o folosesc ?
    PS: Vanzatoarea respectiva nu are calitati pe postul respectiv, dar cred ca nici nu primeste vreun salariu colosal si oricum problema se afla in ograda Kaufland (daca au toti angajatii asa, sigur nu vor avea vanzari si ii vor schimba).

  7. hm…cum ar fi fost ca respectivul sa fi fost etnic ungur/sas/secui etc in acelasi oras/zona si sa fi cerut in limba sa materna, iar vanzatoarea sa-l fi refuzat pe motiv ca trebuie sa vorbeasca in limba romana/ca ea nu cunoaste alta limba?
    Sa te tii atunci :)))))

  8. Gina:

    Eu am prieteni buni unguri și chiar îi iubesc.

    Am fost zilele trecute, întorcându-ne spre casă, în Budapesta. Acolo am avut și experiențe neplăcute – de pildă, un angajat al gării din Keleti care nu voia, pur și simplu, să ne explice în ce vagon erau locurile de pe biletul pe care tocmai ni-l vânduse, dar nu se întâmpla pentru că eram români, așa s-ar fi purtat și cu niște americani, nigerieni sau portughezi -, dar și unele plăcute – un angajat din aceeași gară, care ne-a explicat ce doream să știm sau o fată care ne-a schimbat euro în forinți pentru că ne-a auzit în magazin spunând că n-aveam.

    La fel e și cu fata aceea din filmuleț. Putea fi și spaniolă, și finlandeză, și româncă. Putea fi și amabilă, dar n-a fost. Asta e. Important e să mergem spre bine.

  9. Cu tot respectul, dar situatiile nu sunt chiar similare. Am avut si eu parte de tratamentul asta printr-o comuna din Harghita, unde la vreo 2 magazine locale am fost servit doar dupa insistente si vorbit in engleza. In ambele dati au incercat sa ma pacaleasca la rest.

    De ce spun ca situatiile nu sunt similare? Pentru ca intamplarea cu micii a avut in prim plan un brand international. S-a intamplat intr-un centru unde zilnic sunt sute de clienti . Ma indoiesc foarte tare ca oriunde in Spania vi s-ar refuza serviciul la Carrefour, doar pt ca nu vorbiti dialectul din zona respectiva. Plus ca in exemplele prezentate era vorba despre obtinerea de anumite informatii ce nu tin de institutia respectiva, lucru pe care nu e obligat sa il ofere nici un angajat. Vi s-a refuzat cumva si cafeaua pe care ati mers sa o beti?

  10. @Adrian Georgescu

    Si ce propui tu sa facem cand un etnic maghiar nu stie sa iti dea un plasture la farmacie sau un medicament de care depinde viata ta, pentru ca el este suficient de “agresiv” incat sa nu vrea muschii lui sa vorbeasca romana?

    Avem lege sau nu? O aplicam sau nu? Toleram aceste lucruri pana la nivelul la care se intorc impotriva noastra? Clar, nu suport cretinul care isi face dreptate cu mana lui sau pune pe facebook frustrarile , dar nu pune mana pe telefon sa instiinteze organele competente.

    Nu te pui cu prostu ca are mintea odihnita, da trimiti pe cel care aplica legea sa vada daca e legal sau nu ce faci, iar daca nu e .. apoi fara indulgenta in cazuri de astea.

  11. @Popa:

    Legea e una, la fel şi aplicarea. Eu spun care e, după mine, soluția cea mai bună din toate punctele de vedere. Să fii om, chiar dacă celălalt nu e.

  12. Da’ rapid ai galopat pe Camino,te chema pamintul Romanicii si n-ai rezistat durerii mioritice?Welcome back to the club(era sa zic “to the Romanian shit”).

  13. Foarte bine punctat, bine scris articolul.
    Niciodată nu mi-a plăcut să generalizez: oamenii sunt diferiți, caracterele sunt diverse, nu țin cont de nația lor. Am trăit printre nații străine și unii chiar m-au impresionat cu afecțiunea lor deși eram din „tabăra dușmană”.
    La noi, în iunie, la Praid, am rezervat telefonic două locuri de cazare, dar la fața locului, unde am ajuns după 5 minute, mi s-a spus că totul este ocupat!
    Era inutilă orice supărare suplimentară sau ceartă …te supui omului care atât poate!
    Apropo de „rest” – fără legătură cu limba vorbită, o donșoară de București mi-a vândut pește oceanic merlucius congelat. Acasă am constatat că peștele era putred și împuțit deoarece fusese recongeelat, deși era stricat.
    Nu numărasem restul de la 100 roni, din „politeță” … dar acasă am remarcat justiția liberului arbitru:
    dădusem o bancnoță de 100 roni și am primit rest în mărunțiș, tot 100 roni :)

  14. o prostie asta cu micii, serios. Daca vrei sa cumperi mici dintr-un supermarket care ii are la taraba reusesti chiar orb surdo-mut sa fii, si tu si vanzatoarea. Pe de alta parte daca vrei sa faci panarama e si mai simplu.

    Eu, bucurestean, trec prin secuime de 1-2 ori pe an si mi se pare dubios ce vad in film. Nu zic ca nu e posibil dar nu seamana deloc deloc cu ce am gasit un zona.

  15. Hai mai bine sa vedem jumatatea plina a paharului:e de preferat la orice ora lipsa de politete a cuiva care te serveste decat jigodismul presei romanesti si a generatiei de aur aflate in doliu dupa victoria echipei nationale.

  16. “Și că mi-aș dori să știu orice limbă de pe lumea asta, și maghiara, și galiciana, și suedeza, și țigăneasca, dar că, din păcate, nu pot.”

    Nu poti ca nu este facilitat aceasta, in loc este aplicat ura contra toti care cunosc limba maghiara si dialectele acesteia. Observ sa sint priviti de sus cei care cunosc mai multe limbi decat exclusiv romana … noi secui si ungurii crestem cu cel putin 2 limbi materne dar romana nu este printre ele! Cand invatam romana, deja este inca o limba straina atasat sa nu pierdem timpul degeaba.
    La 10 ani inca n-am auzit un om vorbind romaneste si singurul roman era un oltean care vindea pacura de uns rotile carutelor si striga “Hai la petrol … Degenyeg-et” in anii ’60 ca altfel nu avea clienti … prin 1963 au venit si oltence pe carutele cu rosii sa vada lumea .. la noi nu se cultiva ca nu ajungeau la maturitate plantele exotice pentru acea zona rece de langa ghetari.
    La scoala nu se preda romana ca n-am fi inteles despre ce e vorba, noi eram secui si avem limba pentru asta dar si un dialect nemtesc invatam paralel ca bunicul era din Bavaria si voia sa cunoastem mai multe limbi decat el. Maghiara era limba in scoala, la radio, in ziare si reviste, romane, novele, muzica, etc.

    Am citit si versiunea necenzurata al forumului ….

  17. Si eu as fi facut misto de fraierul ala daca-mi cerea mici la 10 dimineata.

  18. Mici ii servesti mata cu tavita si platesi la casa stimate client !!Si fara sa vorbesti !!!!!!!!!!

  19. Correct ,Adrian . Cedeaza cel cu bun simt .
    “Pe o punte ingusta s-au intalnit la 1/2 un roman si un negru . Niciunul nu dadea semn ca ar fi vrut sa cedeze primul la traversare .
    Negrul batea moneda apartheid ului . Romanul plictisit intr -un tarziu ,il impinge voiniceste in apa,suduindu-l :” no ,meri in p…m de ungur cu apartheid ul tau cu tat “…..

  20. @cabrera
    Si eu eram curioasa dar nimeni nu l-a filmat pe el si a ramas in anonimat. Cred ca era alb ca i se vedea doar mana cum tinea camera, si cand a dat si luat banii, a spus ca-i bucurestean la lumea din rand.

  21. Ma mir ca unii aveti curajul sa vorbiti, cand ungurii vorbesc romana, n-au accentul romanilor pentru care la fel sint criticati mereu!!! Eu am un tipical accent maghiar indiferent ce limba as vorbi si romanii rad si de asta in multe cuvinte vulgare, dar ce sa pretind. Copiii mei o singura data au fost in romania, in Ardeal le-a placut, de Bucuresti sa n-auda cat traiesc. In 1994 in Julie langa acele fantani in Piata Unirii era un nou magazin cu CDs si alte efecte muzicale, vanzatoarea a refuzat sa ne vanda …. a spus clar ca nu ne serveste ca asa vrea ea si n-am ce sa-i fac. Mai era un fel de manager dar a zis ca el nu se baga. Copiii mei vorbesc doar engleza si n-au accent. Am reclamat dar dezordinea era mare, imi spuneau sa revin in 3 luni si mizerii din astea, m-am scarbit.
    Un alt nemernic cu o brutarie pe negru cred ca functiona si servea pe cine voia prin geamul de bucatarie care dadea pe strada, pe gazda ONT la care am locuit langa Ambasada Americana n-a vrut s-o serveasca sa nu ne ofere si micul dejun inclus in pret 25 de dolari pe zi pe persoana!!!
    Oare ce calitati au acesti romani fata de unguroaica din Odorhei care nu intelegea deloc romana??? Insa in Secuime imbracati in straie populare romanesti vindeau Kurtos Kalacs care nu scoteau 1 cuvant in nici o limba si orice sa fi intrebat ma ignorau. Nu voiam sa cumpar din niste pungi de plastic murdare ci proaspat facute si nu ne-au servit, ne-am dus mai incolo la un local sa cumparam apa minerala si la fel nu ne-a vandut absolut nimic, au inchis bodega langa Lacu Rosu!!! Au trimis niste copii care cerseau si furau pe acolo sa ne zica sa nu mai insistam ca nu deschid pentru noi. Eram cu verisorii din Gheorgheni si copiii lor. Ultima oara am fost si eu atunci in capitala, absolut nimic nu ma atrage in acea directie. Ultima din acest tip de experienta a fost la comunitatea maghiara locala unde o familie de ardeleni au invitat si un angajat de al lor, bucuresteni, sa iasa din casa undeva ca nu prea se acomodau ci viata americana. Mai vine cate-un cantaret de opera sa ne distreze si in holul cladirii ne salutam, cineva in limba romana care nu m-a vazut demult m-a salutat cu o “saru’ mana doamna” … o femeie a strigat din toate puterile cat de bine se simte ca mai aude pe cineva care e roman si facea pasul spre mine … la care barbac’su o trage inapoi de’ era sa-si rupa gatul amarita si urla foarte tare ca nu vrea sa cunoasca nici un roman!!! Desigur i s-a spus ca singurii romani sint doar ei ca in rest majoritatea eram din Ardeal si o parte din Ungaria, desi cei care l-au invitat stiau romaneste, vorbeau cu ei doar pe engleza, multi procedeaza asa, am auzit dupa aceea.
    E prea mult de adaugat la aceasta tema, care revine in preajma evenimentelor maghiare sau romanesti ca sint blamati si daca nu celebreaza nu stiu ce dar nu sint primiti daca se duc acolo.