in Gazeta Sporturilor

România, muzeul veșniciei

Pentru a organiza patru meciuri la Euro 2020, trebuia să facem niște lucruri de care oricum aveam mare nevoie. Nu le vom face.

Cam o dată pe an, apare știrea asta că nu suntem în grafic cu pregătirea pentru Euro 2020, competiție la care România trebuie să găzduiască trei meciuri din faza grupelor și unul din optimi. Dar care-i știrea?

Caietul de sarcini al României pentru Euro 2020 cuprindea, deloc întâmplător, lucrurile de care aveam nevoie și fără această competiție și de care vom avea în continuare nevoie și după ea.

Știți ce vor zice când – nu peste mult timp – UEFA va da organizarea acestor meciuri unei alte țări? “Foarte bine! Cum să vină străinul la mine-n țară și să-mi spună el mie ce să fac eu pentru românii mei?”. Iar “românii mei” vor chiui și vor aplauda ca focile, de bucurie că “străinul rău” a mai luat una peste bot. Nu ne vindem țara ca s-o fure șeful, insulă cu insulă. N-ar trebui să-i spună “sindromul Stockholm”, ci “sindromul România”, bucuria absurdă și continuă de a-ți alege ca un hoț ca stăpân.

Da, atât de proști suntem. N-am reușit – nu doar în 27 de ani, ci de când se fac șosele asfaltate pe lumea asta – să ducem o autostradă de la est la vest. Suntem singura capitală europeană care nu are transport rapid de la aeroport până în centrul orașului. Trebuie să iei taxiul, ceea ce exprimă perfect filosofia noastră: “Fiecare pentru el”.

Viitorul este un fel de trecut care doar că nu s-a-ntâmplat, în rest îl știm perfect. Vom fi ce-am fost și nimic mai mult. De mult nu ne mai pierdem timp cu viitorul.

România e țara unde n-ar trebui organizate competiții sportive europene, ci un muzeu  al veșniciei. Să vină turiștii aici să trăiască pe pielea lor Evul Mediu nesfârșit. Să meargă în Teleorman să vadă acolo seniori și vasali. Toți masochiștii lumii să se interneze o noapte într-un spital, să trăiască fiorul apropierii de moarte, ori să ia un tren personal, unde însuși Timpul doarme, pișat pe el pe o banchetă.

Printre primele lucruri pe care civilizația le presupune este drumul. Ce e drumul? Calea de la unul la celălalt, simbolul apropierii. La ce ne trebuie  nouă apropiere, deschidere? Nu vrem să știm de celălalt, suntem fiecare pe cont propriu.

Autostrada aia nu se va face niciodată. Tot vor cârpi câte o bucățică până când, în momentul Marii Inaugurări, primele trei sectoare date în folosință se vor fi stricat. Dacă noi ar fi trebuit să facem piramidele, și acum am fi fost la studiul de fezabilitate.

Suntem ași în supraviețuire asistată, de pe-o zi pe alta. Credem că nu ni se va întâmpla să murim la volan, că lipsa autostrăzilor nu este un motiv pentru care sunt atâtea accidente pe șosele, că pentru noi vor fi antibiotice în spitale, când va fi nevoie. Ne sinucidem ca profesioniștii.

Veți spune că suntem buni la IT sau că olimpicii noștri la matematică fac și dreg, dar astea-s tot forme de escapism. Sunt convins că un român va fi cel ce va inventa teleportarea, din greșeală, încercând să-și repare frigiderul și se va trezi în 2412, când îi vom da zor să terminăm în timp util autostrada pentru un Euro.

Spune-ți părerea!

  1. Nu prea inteleg despre care “noi” vorbesti?
    noi,psd-alde,incompetenti care furam si vrem sa desfiintam DNA
    noi,alegatorii psd-alde care suntem niste atarnatori tembeli,pardon neinfornati & iresponasabili
    noi,”smecherii” care n-am votat dar la o adica dam prin P Victoriei la protest ca-i misto
    noi,colegii lui AG din presa care mancam cacat la toate televiziunile zilnic
    noi,colegii lui AG,gen tolontan sau digi 24,care ne-am prins cum e cu corectitudinea si suntem “echidistanti”
    Care dintre noi domnule?

  2. Nu sintem in grafic…Da’ graficul l-a facut cineva? Intreb pentru un prieten.

  3. Eu numai la Cronos ala ma gindesc, cum sta el pe o bancheta pe Satu Mare-Mangalia cu o sacosa intr-o mina, o bere la litru in cealalta, pisat pe el .