in Gazeta Sporturilor

Necampionul

Că Simona Halep e cea mai bună ori nu din lume la tenis nu-i deloc important, ci de ce naiba tot vorbim noi despre asta. După mine, clasamentele se fac numai pentru ca puternicii să le ocupe și cei slabi, având mult mai mult timp  liber la dispoziție, să le comenteze. 

Însăși inventarea temei e problema. Lipsa de orizont și de sens a urii. Însuși faptul că, în loc să ne bucurăm împreună că un român este numărul 1, 2 sau 8 la un sport, preferăm să căutăm motive pentru care n-ar fi. Haterii și patrioții se încleștează zilnic pe tema aceasta, iar mai nou a apărut bizareria supremă: haterul-duios, care acum înjură o femeie în spațiul public, iar peste o oră se emoționează până la lacrimi văzând o pisicuță pe Facebook.

Singurul lucru pe care-l mai luăm în serios e caterinca slabă, după cum nimic nu ne liniștește ca un dispreț generos, din adâncul sufletului. Trebuie să-ți urăști aproapele ca pe tine însuți, așa începe o ură sănătoasă de sine.

În disprețul acesta compatriotic există însă și un reflex al lenei. Prin alte părți, unii se detestă de peste granițe. Alții o fac pe criterii religioase, ideologice, istorice. Noi începem cu noi: e mai confortabil. “Un alt român ajuns sus” e ceea ce putea fi necampionul dacă avea talent și muncea enorm, noroc că n-a fost cazul.

Dar de ce nu stârnesc olimpicii la matematică, de pildă, atâtea reacții? Simplu. Pentru că ei nu pun în pericol marele ego al mediocrului. Niciun hater care se respectă – de fapt, niciun hater nu se respectă, de-aia și fuge constant de autoevaluare – nu și-a pus problema în mod serios că ar putea excela într-o materie școlară. În schimb, la sport, la orice sport, necampionul știe cumva că ar fi putut străluci, dar din păcate părinții nu “l-au dat”.

Și într-un mod sucit, chiar așa și e: cu cât campionul ajunge mai sus, cu atât necampionul coboară mai jos. Unica axă pe care el poate performa este cea negativă, iar acolo nu-s limite. Dacă Simona Halep ar câștiga toate turneele de tenis, plus Eurovision-ul și vreun Urs de Argint pe la Berlin, atunci necampionul ar ajunge la apogeul urii sale mălăiețe: s-ar declara scârbit de subiect și vreo trei zile ar vorbi despre altceva.

De aceea, recomand spre veșnică urmărire echipa națională masculină de fotbal. Nu naște atâtea dileme, nici nu complexează prin performanțe. Sunt slabi, dar sunt ai noștri. Prin contrast, Halep este lider mondial, dar “mai dă-o naibii de țărancă!”.

Apropo, mai e ceva interesant pe la români: majoritatea haterilor sunt bărbați, după cum majoritatea celor ce obțin rezultate în sport sunt femei.

Cum explicați asta?

Spune-ți părerea!

31 Comments

  1. Barbatul nu e prea inteligent de felul lui dar cind mai e si roman , natie nu prea inteligenta de felul ei …nu prea e mult de zis.

  2. Am retinut doar minunata expresie “reflex al lenei” pe care imi voi permite s-o folosesc fara ghilimele,in rest articolul ma depaseste.

  3. Malaele in “Sinucigasul” are o replica tare:”de mic copil am vrut sa fiu genial, parintii s-au impotrivit”.Ai dreptate , nu mi-am pus problema pana acum dar parca parca la romani, femeile au avut performante mai bune.Foarte comic ar fi sa fi valabil pt toate natiile.
    Cat despre hateri , am observat existenta lor mai ales vis a vis de doi sportivi romani: Bute si Halep.In rest nu prea i-am observat asa activi.

  4. bine, acum ca sa fiu perfect sincer, majoritatea comentariilor la orice fel de articol/editorial sportiv sunt ale barbatilor deci…nu stiu daca putem sa tragem o concluzie in cazul asta…

  5. Adrian , ai punctat la fix!!! Felicitari. Suntem un popor de inaltime medie. Cine nu crede ,le recomand sa mearga prin Serbia , Muntenegru. sa vada cum arata oamenii de acolo. La femei suntem undeva la egalitate pe undeva cu celalte tari. pentru ca nu fizicul le caracterizeaza pe femei. Cred ca nu trebuie sa mai explic.

  6. E frustrant si obosutor sa tot auzi ca Halep nu e suficient de asa si pe dincoo si ca se tot ineaca la mal ca nush ce minoritate etnica samd…
    Lumea nu vrea sa priceapa ca ea nici nu trebuia sa ajunga la mijloc daramite pe linga mal.
    De aproape 20 de ani nu e loc in tenis de cineva sub 1.75 care nu e scolit prin Florida sau nu rezida
    prin Monte Carlo.

    1.68 Bucuresti Constanta?
    Fata asta isi depaseste conditia in mod constant de ani de zile prin munca, perseverenta tenacitate ambitie si desi nu i se da credit pentru asta prin talent.

    Da, Serena e gravida, Da Sharapova e medicata iar in tot timpul asta e un dute-vino in top 10 cu o singura exceptie.
    De 3 ani incoace Halep e o jucatoare de top si aici vorbim de top 5.
    Asta e simona Halep. O jucatoare de top.
    De ani de zile isi depaseste contditia in mod constant In ciuda tuturor dezavantajelor biologice, culturale si geografice.

    Bonus mention:
    Asa cum Andy Murray (britanic cind cistiga scotian cind pierde)
    e poster-boy pt tenisul din UK e usor amuzant cum cele mai cunoscute doua nume romanesti din sport in ultimii 25 de ani sunt Halep si Hagi.

  7. Raspunsul e simplu : femeile isi indreapta haterismul in alta parte (modal, mondenism, etc). Iar celor carora le place sportul il si practica (foarte bine chiar)

  8. @nfi:

    “De aproape 20 de ani nu e loc in tenis de cineva sub 1.75 care nu e scolit prin Florida sau nu rezida prin Monte Carlo.”

    La asta nu m-am gândit. Nu pot verifica informația, dar e foarte posibil să fie așa.

  9. @Aurel Craciun:

    “Raspunsul e simplu : femeile isi indreapta haterismul in alta parte (modal, mondenism, etc). Iar celor carora le place sportul il si practica (foarte bine chiar) ”

    Nu cred, dar nici nu pot spune 100 la 100 ce gândesc vizavi de subiect :)

  10. Aş începe cu îndemnul comentării ultimului aparent paradox (rezultatul obţinerii rezultatelor de către fete în România). Densitatea valorii în cazul băieţilor este infinit mai mare astfel încât firul de iarbă pătrunde mai greu printr-o placă de beton decât prin pământ mai mult sau mai puţin bătătorit. Aşadar, atunci când în faţa ta (ca băiat) ai 50 de valori certe îţi este mai greu decât atunci când ai înainte 10 valori feminine (de regulă şi acestea sunt destul de oscilante, ziua concursului fiind în cazul lor decisivă spre deosebire de băieţi unde constanţa este regula). Sunt amator de judo şi mă uitam cât de “grele” sunt categoriile la băieţi (parcă fiecare categorie este înţesată de minim 10 “vedete”) spre deosebire de categoriile feminine. Nu mă prea pricep la tenis dar cred că Halep naşte adversitate deoarece impresia generală ar fi că sportul respectiv selectează din start pe criterii financiare iar într-o ţară frustrată de sărăcie o disciplină în care pătrund doar copiii de bani gata repugnă. Am avut ocazia să văd niște antrenamente la tenis (copiii) şi făceam mental comparaţia cu antrenamentele copiilor de la disciplinele de atletică grea (lupte, judo, haltere etc.) – vă spun sincer că antrenamentele la tenis sunt PENIBILE. În concluzie, cred că dacă tenisul ar fi “democratic” (în sensul că nu ar exista un criteriu ab iniţio financiar) ar fi existat marea probabilitate ca să nu fi auzit vreodată de Simona Halep. Spun toate acestea deoarece nu am auzit de hateri în ceea ce o priveşte pe Gabi Szabo sau Alina Dumitru. Toţi ştim că nu ne-am fi ţinut nici 1 km după Szabo dar mulţi nu înţeleg de ce banii din familie dictează într-un domeniu unde şi al șaptelea copil al unei familii de şomeri din Vaslui ar trebui măcar să aibă o şansă.

  11. @Alex

    Comparatia ta intre tenis si sporturile fizice mentionate mi se pare fortata din mai multe motive, plecand de la predominanta laturii pur fizice in acele sporturi in raport de importanta abilitatii de a lovi precis mingea in tenis si pana la diferenta uriasa de presiune psihica, tenisul fiind un sport in care acesta este aproape de maximul posibil, atat din perspectiva imediata (in jocul in sine), cat si din perspectiva mediata (presiunea deviata din popularitatea tenisului, cred, cel mai popular sport individual de pe planeta). Nu poti compara presiunea publica care rezulta dintr-un sport la care se uita cativa oameni cel mult o data pe an cu cea dintr-un sport in care esti in vizorul majoritatii minim 30 de saptamani pe an. Fiecare sport are specificul sau, atat tehnic, cat si psihologic, dar, de regula, e mai greu de performat intr-un sport popular pentru ca si competitia, si presiunea, sunt evident mai mari.

  12. @Urs Cumva.
    Ai dreptate – comparaţia este forţată. Nu poţi compara o concurenţă pe care un sportiv o suportă cu întregul fost spaţiu sovietic (deci nu doar cu Rusia), o grămadă de naţiuni asiatice (Japonia, Coreea, Mongolia, China, chiar şi India la lupte), întreg vestul Europei şi anumite naţiuni din America centrală şi de Sud vs. concurenţa selectată pe criterii financiare din câteva ţări. În orice sport greşeala cea mai mică costă (cazi de pe bârnă, iei un gol, un ippon şi cam asta e tot, knock-out-ul este sfârșitul meciului etc.) pe când în tenis poţi greşi la infinit, important este ca cel din faţa ta să greșească mai mult. În nici un sport nu se contabilizează “greșelile neforţate”. Tenisul este sportul unei perpetue a doua şansă – ai greşit primul serviciu, nu contează ai o a doua şansă. Este ca şi cum în fotbal s-ar relua lovitura de la 11 metrii deoarece loaza a dat în bară. Tenisul reprezintă răspunsul tăticului cu bani la întrebarea pusă de copil: “cum să fac să nu mă confrunt cu sărăcanii planetei şi totuși să fiu bun la ceva”. Răspuns: “taman am inventat câteva “sporturi” bineînţeles necontondente: tenis, yachting şi golf în care vom avea acces doar noi”. Ah, ca să nu existe discuţii – cred că mi-aş fi putut da copiii la tenis dar am preferat să fac multă economie de bani şi nervi astfel că actualmente practică discipline sportive olimpice, “comuniste”, lipsite de şanse financiare, în săli ca vai de capul lor iar competițiile sunt floare la ureche, lipsite de presiunea tenisului unde o grămadă de copilaşi supraponderali, fără mari abilităţi fizice se chinuie să alerge şleampăt după o mingiucă.

  13. @Alex:

    1. Nu prea înțeleg exemplul cu judo-ul. De ce ar fi concurența mai aprigă la băieți decât la fete?

    2. Interesant criteriu, dar nu cred că funcționează. Personal, tind să apreciez foarte mult părinții care au făcut sacrificii mari pentru că nau crezut în copilul lor. Bineînțeles, alții ar putea simți altfel, dar nu cred că e cazul. Ar însemna, potrivit argumentației, că fotbaliștii sunt extrem de iubiți, pentru că fotbalul e mai “democratic”: aproape oricine își permite să joace fotbal. Nici asta nu cred că funcționează, mai degrabă e un reflex întreținut de a ne uita la fotbal, iar fotbaliștii sunt priviți cu o oarecare duioșie rezervată persoanelor care din start nu pot mai mult.

    Eu mă gândesc la altă explicație: noi nu putem iubi și aprecia proporțional. E ori la bal, ori la spital. Vrem totul și-l vrem acum. Dacă nu, degeaba.

  14. Eu în calitate de necampion în fotbal (pe care l-am practicat de mic) şi în judo (de care m-am apucat la “bătrâneţe”) remarc faptul că majoritatea necampionilor ca mine îi admiră pe Messi sau Alina Dumitru spre deosebire de haterii din tenis. De ce oare? Nu cumva din cauza faptului că toţi ne dăm seama (conştient sau nu) că toată “frăsuiala” din tenis este artificială?! “Liberalizaţi” lecțiile de tenis, participările la competiţii, accesul pe terenuri (care ar trebui să existe nu doar în marile oraşe) şi o să vedeţi cum hatereala o să dispară. Dar în momentul în care eşti asaltat în continuu cu figura unei fetiţe de bani gata ce a ajuns numărul 1 mondial fără un turneu de grand slam câştigat atunci devii hater fără măcar să te intereseze în mod deosebit tenisul. Şi uite așa mă înscriu şi eu în categoria haterilor Simonei Halep. Admit, recunosc şi chiar mă mândresc cu această pată pe caracter (mic şi bolnav de atâta invidie).

  15. @ Adrian georgescu. În aproape orice orice sport concurenta este mai mare la băieți deoarece baza de selecție este mai mare, băieții fiind incurajați de mici sa practice o disciplina sportiva.

  16. Acum că m-am apucat (deşi nu intenţionam neapărat) să comentez atât de “amplu” fenomenul hate-ingului la adresa Simonei Halep, permiteți-mi să adaug că: 1) cred că lumea o “urăşte” pe Halep pentru că s-a pervertit şi ultimul colțișor curat reprezentat în mod idealist de ideea de sport. Adică: Hagi, dintr-un sătuc de pe lângă Constanţa a ajuns la Barca şi Real; Szabo alerga micuţă fiind cu teneşi rupţi şi a câştigat Diamond League; Nadia Comăneci hrănită cu salam cu soia a atins perfecțiunea unui 1.0 absolut. Spre deosebire de ei, Halep a “tocat” câteva sute de mii de EURO din familie pentru a câştiga câteva milioane de EURO cu 0 titluri majore câştigate până în prezent. 2) cred că lumea o “urăşte” pe Halep pentru că nu se poată înfiora așa cum s-a înfiorat când îl vedea pe Doroftei cu faţa plină de sânge şi nu înţelege cum de este posibil să nu provoci nici un pic de dramă prin victoriile (sau înfrângerile) tale. În concluzie, nouă necampionilor, haterilor, invidioşilor, frustraţilor şi jumătăților de bărbaţi care urâm femeile de succes din ţara asta deoarece nu am fost în stare de nimic, prin tot acest parcurs până la numărul 1 mondial ni s-au răpit următoarele: emoţia până la lacrimi, exhibarea măcar a unei umbre de eroism (chiar şi atunci când am fi văzut-o pierzând sau poate mai degrabă atunci) şi, cel mai important, că şi cel din urmă sărăcan din lumea asta ar putea ajunge să se ridice peste condiţia sa. P.S. Citeam mai sus că Halep şi-a depăşit condiţia deoarece are doar 1,65 metrii şi nu a dat cu racheta pe la nu ştiu ce academii din SUA. Deci dacă asta înseamnă să-ţi depăşeşti condiţia în tenis atunci e clar.

  17. @Alex:

    1. E posibil, dar nu cred. Haterii au “benzina” urii de a scrie și par mai mulți, pentru că reacționează. Ceilalți, din păcate, sunt mult mai puțin reactivi.

    2. Aici da, e posibil să fie ceva adevăr. Semnul sacrificiului nu e vădit la un tenisman, iar ascensiunea Simonei, în prima ei parte, nu a prea fost reflectată cum trebuia în presă. Când a început să crească rapid în clasament lumea o știa drept “fata care și-a făcut operație de micșorare”. Ceea ce este total nemeritat și reflectă și lipsa de repere a presei, și deficitul de atenție al publicului. Poate că mulți cred că i-a fost mai ușor decât, să zicem, lui Doroftei.

    Eu cred că nfi voia să spună altceva cu “depășirea condiției” și îi dau dreptate. Simona e o jucătoare care chiar a izbutit prin voință și muncă, iar talia joasă și faptul că n-a “ieșit” dintr-o academie prestigioasă contează. Mai ales chestiunea cu talia. Nu mă pricep la tenis, dar bănuiesc că e greu să-ți adaptezi jocul când a veni la fileu e aproape sinonim cu a pierde punctul.

    Dar Simona și-a depășit, bineînțeles, condiția devenind numărul 1 mondial. Nu numai condiția ei, ci condiția tuturor doamnelor și domnișoarelor care, în acest moment, joacă tenis pe Pământ. Indiferent cât de discutabile ar fi criteriile după care se stabilește ierarhia WTA, dacă asta nu e depășirea condiției, nu știu ce ar fi :)

    Încă o dată zic: un român e numărul 1 în ceva și noi discutăm dacă merită sau nu :) Cât de aiurea e asta?

  18. Cand Simona va castiga un turneu de Grand Slam, (sunt convins ca va reusi) se vor gasi destui sa spuna ca a avut un culoar usor…

  19. @Alex (x2) :)

    Fara suparare, dar din ce scrieti ambii, reiese, destul de evident, ca:
    1. nu ati jucat vreodata tenis nici macar la nivel de amator serios (apropo, daca ar tine in principal de financiar performanta in tenis, cum se explica faptul ca Romania a avut lideri mondiali la simplu feminin si dublu masculin, iar Serbia lider la simplu masculin in ultimii 2 ani? asta fara a mai discuta de alte afirmatii referitoare la alte spatii geografice care arata ca nu urmaresti/urmariti tenisul);
    2. nu cunoasteti pe nimeni care sa aiba un copil care sa practice tenisul de performanta, altfel nu imi explic cum puteti face aprecieri atat de deplasate referitoare la efortul care trebuie depus de catre copil pentru a ajunge cat de cat intr-o zona de succes relativ, fara sa mai discut de succes major (asta inseamna top 50, nu locul 1, atentie!).

    Mi se pare deplasat sa te pronunti intr-un mod atat de radical vizavi de un sport pe care nu il practici si nu il intelegi. Eu nu mi-as permite sa ridiculizez/minimalizez performanta nimanui, in niciun sport cat timp nu cunosc cu adevarat cu ce se mananca respectivul.

  20. @urs cumva. N-Am jucat vreodata golf dar nu mi se pare deplasat sa mă îndoiesc de faptul ca joaca alintata a unor moși decrepiti ar fi vreo mare filozofie. N-Am boxat în viața mea dar nu mi se pare deplasat sa observ ca oamenii aia par a fi de fier. Dl. Georgescu a scris odată superb despre naționala de rugby admirând modul în care au pierdut. NaționalA de fotbal pe vremea lui Hagi a avut niște eșecuri și niște victorii de plângea o tara întreaga. Dati-Mi va rog un exemplu de o victorie halucinanta a simonei halep, de o înfrângere eroica, de ceva care sa nu para uman (căci sportul de mare performanță ar trebui sa te transporte intr-o alta galaxie). Apropo, mă lasă rece performanta simonei halep așa Cum m-au lăsat rece performantele muzicale ale formațiilor o-zone sau cheeky girls (și ele numărul unu la vremea lor în tot felul de topuri). S-A ajuns la ipocrizia de se blama hate-ingul dar va atrag atenția ca toți supraponderalii de canapea l-au văzut odată pe nicu vlad smulgând gravitatiei sute de kile și pe dragulescu smulgandu-se gravitației astfel încât obsesiile părinților romani ce spera ca progeniturile lor îi vor face milionari mă lasă fix rece. Lasati-Va copiii sa-si simtă corpul Cum se izbeste, Cum cade, Cum se chinuie la contactul fizic cu cel al adversarului și nu așezați intre oponenți un întreg teren de zgura și un fileu iar apoi sa trăiți cu senzația luptei. E doar o simpla senzație – nimeni în tenis n-a luptat vreodată. Păcat ca Lomu nu mai poate fi întrebat ce crede despre “luptatorii” din tenis.

  21. @Alex

    Asa e, toti suntem Mari Maestri la toate, indiferent ca stim sau nu cu ce se mananca. Tine-o tot asa, e drumul potrivit!

  22. @Alex: Am înţeles, orice sport pe care nu-l înţelegi ţi se pare detestabil, iar oamenii care îl practică sunt nişte odioşi şi merită să fie lapidaţi. Mă aventurez să afirm că este valabil în legatură cu orice, oricine îndrăzneşte să te supere sau să te contrazică este un idiot. Am dreptate? :)

  23. Sunt si eu un mediocru, un necampion pe viata. Si nu o urasc pe Halep, mi-e doar indiferenta. Ce ma supara insa e lipsa decentei, patriotismul de copil intarziat si lipsa de profesionalism din presa sportiva – bombardamente zilnice despre fotbalul mediocru la care se adauga, mai nou, tenisul feminin halepian. Calcule despre cat castiga daca ajunge pana in turul x, cine trebuie sa piarda ca sa ajunga o saptamana pe locul y, cat ar putea sa ia Becali pe un jucator daca marcheaza cu nu stiu cine… si exemplele se duc catre infinit. 0 informatie relevanta, 0 educatie sportiva, 0 acoperire discipline. Iar daca-ti spui parerea se gaseste cineva sa-ti zica ca nu te pricepi, ca n-ai practicat, ca nu tii cu ai tai sau toate laolalta.
    Pe scurt: orice actiune are o reactiune si rezistenta la valul de prost gust n-ar trebui mereu confundata cu “heitareala”.

  24. @Vasile:

    Suta la suta de acord cu cele scrise despre presa sportiva, cu bombardamentul cu fotbal mediocru.

    Cat despre “tenisul halepian”, nu mi se pare un bombardament.

    Dacă te referi la mine în legătură cu confundarea rezistenței în fața valului de prost gust cu “heităreala”, eu nu le confund. Nici critica n-o confund cu aceeași “heităreală”. Dacă descriu două categorii în același text, asta nu înseamnă că le consider aidoma.

    E adevărat, am făcut trecerea de la o categorie la alta cam brusc. Pentru că depășisem numărul de rânduri, a trebuit să tai un paragraf, în care exact scriam, că sunt categorii diferite.

  25. Ma simt tentat (prosteste) sa mai scriu cateva randuri (sunt un necampion si in acest domeniu). Cati dintre admiratorii Simonei Halep i-ar mai fi admirat tenisul daca ar fi fost unguroaica de exemplu. Risc un raspuns: exact 0 romani verzi. In sport nu admir performanta unui roman ci performanta sportivului in sine. Ah, ca sa nu existe discutii – recunosc, sunt hater si in ceea ce priveste fasaiala asta patriotica si, bomboana de pe tort, nu cred ca dacii au reprezentat vreo mare branza.

  26. @alex

    Iubitorii adevăraţi ai tenisului nu se rezumă doar la Halep, cum le place haterilor să creadă. Cei pasionaţi urmăresc fără probleme şi meciurile Timeei Babos. Pentru noi, adevăraţii fani, Simona este doar un bonus că avem şi o româncă în vârful tenisului mondial.

  27. Pe Dracula l-a inventat un scoțian, dar azi sunt români care afaceri din asta și se dau mândri cu asta! Pe Simona Halep a inventat-o familie ei, că a crezut în ea și a susținut-o până ajuns No.1 mondial. Acum, ăia care o critică pe Simona, cel mai probabil sunt fie invidioși, fie plătiți să facă rating pe net, fie proști la pariuri. :D