in Sfatul bătrânilor

Cele mai tâmpite gafe pe care le-am făcut

 

Sunt multe gafe clasice. Să feliciți o femeie pentru c-ar fi însărcinată, când ea, de fapt, doar a mai pus câteva kilograme. Să-i spui cuiva ceva despre „fiul dumneavoastră”  și respectivul, de fapt, să fie soțul. Și tot așa.

Nu știu dacă v-am spus, dar eu sunt regele gafelor. Nu cred că titlul de regină există, deoarece forma aceasta de inadecvare, de a vorbi fără să gândim ori să privim atent în jur, e proprie bărbaților. Nu credeți? Iată niște exemple celebre, cu foști președinți americani. 

Primul, în 1977, când Jimmy Carter a fost în vizită oficială în Polonia, iar translatorul său, Steven Seymour, era să declanșeze un scandal diplomatic. Carter a spus că înțelege dorința polonezilor pentru libertate, Seymour a spus că președintele îi dorește pe polonezi. Carter a declarat că-i fericit să se afle în Polonia. Translatorul a spus senin că președintele ar vrea să-i apuce pe polonezi de organele genitale. Carter a vorbit despre plecarea lui din America, Seymour a tradus că Jimmy Carter nu se va întoarce niciodată în America :)

Al doilea: George Bush, la un summit G20, care a simțit imboldul de a-i face un scurt masaj Angelei Merkel.

Și încă nu v-am adus aminte de Berlusconi :)

Acum să vă zic care e Top 5-ul meu de worst of:

5. Eram la aeroport, în Luton. Coadă la check-in. Ajung în față, cu soția lângă mine. Cel însărcinat cu check-in-ul zice „Hello” și întinde mâna după bilete. Ce era să fac? Zic și eu „Hello” și-i strâng mâna. Ne-am topit toți trei de râs; nu ne mai puteam opri. Băiatul ne-a dat apoi cele mai bune locuri din avion.

4. Eram într-un supermarket, cu soția. Căutam nu-știu-ce iaurt și nu-l găseam în raft. Lângă noi, o fată îmbrăcată într-o cămașă bleu, cu etichetă pe piept, stătea pe vine și frunzărea în alt raft. Îi zic: „Nu vă supărați, unde am putea găsi iaurtul nu-știu-care?”. Fata pufnește disprețuitor și zice: „Nu sunt de-aici”. La care eu, ignorând ghionturile soției, îi spun: „Bine, dar ați putea chema totuși o colegă”.

Fata era o corporatistă care venise să-și ia ceva de mâncare.

3. Evident, oricine a trimis, în viață, un SMS destinat cuiva altcuiva. Eu i-am trimis lui Horia Ghibuțiu un SMS în care îl anunțam că i-am făcut programare la urolog. Era pentru tata.

2. Acum cam un sfert de veac, eram la 2 Mai. Fusesem să cumpăr niște lichidități de la alimentara de lângă Dobrogeanu. Mă întorceam cu sacoșa clincănind pe umăr spre plaja nudiștilor. Pe strada principală, la o poartă, era un nenic în vârstă, așezat într-un scaun cu rotile. Încă aveam în mână teancul de bancnote primit rest la alimentară. Cum treceam eu, nenicul și-a ridicat privirea și m-a fixat. Eu, în trecere, i-am pus o bancnotă în poală. Cum am făcut asta, m-a fulgerat gândul că omul, de fapt, nu cerea de pomană, că doar stătea în poartă, cum stau țăranii, și că l-am jignit de moarte. Așa că m-am întors rapid, am zis „Scuze!”, i-am luat bancnota din poală și am șters-o.

Poanta e că omul chiar cerea de pomană. L-am văzut zilnic după aceea. De la mare distanță :) .

1. Pe asta am comis-o chiar ieri. Eram în fața calculatorului, cu Facebook-ul deschis, în miezul campaniei cu mărțișoare pentru Eli. Cu o mână pictam un fluture, cu cealaltă lipeam ace pe spatele altor mărțișoare.

O doamnă cu care tocmai mă împrietenisem donase pentru Eli o sumă mare și scrisese că ar vrea și ea cinci mărțișoare. Apoi, un prieten a postat un gif tâmpit pe un chat de grup. I-am găsit omului un gif pe măsură ca răspuns, dar n-am văzut că doamna respectivă mai scrisese între timp ceva pe Messenger și că tab-ul ei revenise în prim-plan. Așa că a ieșit astfel:

 

 

Asta era pe la 11:30. Apoi pauză. Trec orele. „Să vezi că s-a supărat” mă gândeam. Pe bună dreptate. Mustrări de conștiință. Ce idiot sunt! Ce-o crede femeia? Că a fost păcălită… etc. La un moment dat, apare și „Seen” pe Messenger . Și nimic, niciun răspuns. Mai trec niște ore.

Apoi, puțin după ora 17:00:

Noroc că cititorii mei sunt mai deștepți decât mine.

Ei, e cineva capabil să mă „detroneze”? Care a fost cea mai tare gafă a voastră?

 

Tu ce zici?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

40 Comments

  1. Referitor le ceea ce spui, eu am vazut mai multe gafe facute de femei decit de barbati. Cit despre mine, eu, pe linga faptul ca nu prea fac gafe, daca apuc sa le fac, reusesc sa o scald. De obicei, cind vrei sa o scalzi, o comiti si mai tare, dar mie imi cam iese si scaldarea. Reusesc sa ma repliez usor…

  2. Acum multi ani, interviu la o multinationala cu seful de operatiuni. Englez, cam ‘tight-ass’. Din cauza unei intalniri (a lui) care s-a prelungit foarte mult, l-am asteptat vreo 45 de minute.
    In fine, se deschide usa si intra viitorul meu sef care imi intinde mana si zice ‘Hello, I am Mr. X, sorry I am late’.
    Creierul meu, incercand sa raspunda ‘Not a problem’ si Hello, it is a pleasure to meet you’ in acelasi timp: ‘Hello, it’s not a pleasure’….
    Omul a facut ochii mari, eu si mai mari si m-am pus pe explicat. A ras. M-a angajat.

  3. Eram la inceputul anilor 90, clasa a 6a si picase pe mine sa merg sa iau flori pentru diriga’ si sa i le si dau….
    Pe scurt :
    Fugit in pauza, Luat gladiolele de rigoare, venit la scoala si vazand ca nu e nimeni la catedra , le pun cu naduf si urlu “ Firar ale dracu sa fie de flori ca mi au inghetat mainile pe ele “

    Diriga era in ultima banca, jos completand in caralog.

    M a pupat si mi a multumit frumos pentru efort.

  4. Eram la Louvru si plictisiti de atatea pietre din Egipt si Grecia am zis sa vedem si noi un Da Vinci. Am mers la unul dintre sutele de ghizi de acolo si am intrebat cum ajungem la un Da Vinci, ghidul ne-a intrebat: engleza, franceza sau germana( in ce limba sa ne raspunda) la care prietenul meu: nu, nu, Da Vinci, artistul olandez…
    Iti poti imagina fata ghidului si raspunsul lui: stiu cine e Da Vinci, v-am intrebat in ce limba sa va raspund

  5. Pe mine mă distrează faptul că numai bărbații își povestesc gafele, chiar cu o oarecare mândrie. Ceea ce oare îmi confirmă teoria, că femeile fac incomparabil mai puține gafe? Sau femeile sunt mai rezervate în a le povesti?

    Ori e unul și același lucru?

  6. President J.F. Kennedy declares “Ich bin ein Berliner” … adica eu sint o gogoasa in loc de eu sint Berlinez – Ich bin Berliner … este cea mai mare gafa din cate am auzit.
    Cat despre mine, e fara importanta.

  7. Lucram in Raiffeisen, persoane fizice, un domn deschide cont si vrea sa imputerniceasca pe cobt o doamna. Im da buletinul si eu ii zic, dupa ce ma uit la poza: ” stiti, trebuie sa vina si mama dvs” … s-a blocat, dupa care imi spune ca e sotia.
    Tot acolo nu m-am putut abtine si am ras de a fost nevoie sa plec de la birou cand a venit un domn sa ia un credit. Il chema Penis… cu sh, dar tot aproape.. Mi-am cerut scuze!

  8. Eram in magazinul Sportisimo din mall si cautam o pereche de adidasi pentru fata mea si am vazut o fata imbracata sport, in culorile magazinului si am inceput sa o intreb de numere, de modele si ea se uita chioras la mine …. a reactionat intr-un tarziu „de ce credeti ca lucrez aici?”. Mi-am cerut scuze si am iesit din magazin :)

  9. Adrian Rinciog:

    Ahhh, cum sunt astea cu varstele doamnelor si cu numele! Cum sa ramaji serios cand cineva se recomandă „Peniş”? Cum? Nici dacă te-ar antrena CIA n-ai putea :)

  10. @Cartus:

    Eu nu ştiu de ce sunt oamenii supărați dacă-s luați drept vânzători. Eu am o vestă matlasată bleumarin. Când sunt într-un magazin mă mai întreabă cineva cât costă o plasmă. De obicei îi zic un preț foarte mare :)

  11. Acum câțiva ani s-a anunțat că vine în inspecție o domnișoară pe nume Crenguța care e pusă pe „fapte mari”. Intru în biroul colegei mele care stătea cu spatele la ușă. Întreb: „- Ce naiba vrea și Levănțica asta de la noi?”. Persoana se întoarce către mine și mă privește cu ochi mari. Era Crenguța.

  12. Si eu am facut gafa cu stransul mainii…Am mers sa donez sange si aveam in mana scrisoarea primita de la NHS Blood Donors conform caruia puteam dona si cand am ajuns la receptie asistentul de acolo a intins mana dupa scrisoare si evident eu i-am strans mana…Mi-a multumit frumos, mi-a zis ca apreciaza faptul, dar totusi are nevoie de scrisoare :)
    O alta gafa(sunt o campioana la astea, deci nici noi femeile nu suntem scutite la acest sport): eram in birou(sunt managerul unui azil pentru persoane care sufera de dementa si prietena mea cea mai buna lucreaza impreuna cu mine) si cineva bate la usa, fiind convinsa ca era prietena mea zic „Nu, lasa-ma-n pace!” Ca sa vad ca usa se deschide timid si la fel de timid un cap se iveste de dupa usa – era unul dintre apartinatori care dorea sa vorbeasca cu mine…am simtit ca intru in pamant, noroc cu umorul negru al englezilor, persoana a ras cand am explicat care era faza.

  13. La munca: cineva vorbea cu mine. Eu nu ascultam dar aprobam :)
    La un moment dat zice: ca tampita sant.
    Eu: asa-i.
    Am ras amandoua. Mi-am cerut scuze si am parasit incaperea.

    2016 la o inmormantare. Mi se da un pahar cu vin.
    Ridic paharul si spun sanatate!
    Se facuse liniste. Sotul decedatei privindu-ma mustrator zice – s-o ierte D-zeu!
    Restul timpului am tacut.

    Ianuarie 2018. Aniversarea zilei de nastere a unei prietene.
    Ma asez la masa sarbatoritei si deschid subiectul: moarte.
    Ceilalti 2 intra in joc si vorbim vreo ora despre moarte.
    Sarbatorita a tacut tot timpul. La un moment dat zice vizibil iritata: cum naiba iti vine un astfel de subiect in cap tocmai acum?
    N-am stiut sa-i raspund.

    Ianuarie 2018. Parasesc brusc un grup din care faceam parte de vreo 5 ani.
    Dupa o saptamana ma duc sa vorbesc cu liderul grupului.
    Ii spun motivul, ii strang mana si spun: la revedere.
    El zice: eu chiar sper sa fie la revedere.
    Eu: eu nu.

  14. Era prin martie 2004 şi eram la liceu, în clasa a IX-a. Într-o pauză, ies în curtea liceului să fumez o ţigară. Întârzii puţin şi intru în clasă la 2 minute după ce începuse ora. Intru în clasă, profesorul meu de istorie era deja în picioare, în faţa catedrei, stând nemişcat. Mă duc lângă el şi încep pledoaria, sperând că nu apucase să-mi pună absenţă:
    – Domnule profesor, vă rog să mă scuzaţi pentru că am întârziat.
    Nicio reacţie din partea lui, aşa că insist.
    – Domnule profesor, chiar îmi cer iertare, am uitat să mă uit la ceas.
    În continuare, profesorul meu stătea cu capul în jos, într-o linişte deplină. Mă enervez şi încep să flutur mâinile prin faţa lui şi să urlu.
    – Dom’ profesoooor!
    El nu mai suportă şi izbucneşte:
    – Hai, băi, Simioane, dă-o dracu’ de treabă. Ţineam şi noi un moment de reculegere şi l-ai stricat!
    (Tocmai fuseseră atentatele de la Madrid, în care muriseră şi 16 români).

  15. A mea ii mai lunga si nici nu am darul de a fi concis, asa ca imi cer scuze anticipat pt cearceaful ce va urma.
    Inceputurile primului meu job, dupa facultate. Lucram intr-un magazin de amenajari interioare, destinat in principal clientilor bogati si foarte bogati din oras si din judetele de pe langa. Desi eram la inceputuri, seful de magazin avea mare incredere in mine. Asa ca intr- zi imi spune:” vezi ca eu trebuie sa plec cateva ore. S-ar putea sa vina sa ma caute un client super mare, ce cauta furnizor pt hotelul de 4 stele ce tocmai l-a ridicat. Ai grija cum cum te comporti cu el si mai ales ai grija sa nu ajunga la cei de pe proiecte”.Cei de pe proiecte erau colegii nostri, dar cu care concuram, cateodata salbatic, pt unii clienti.
    Si imi mai spune seful ca respectivul client are obiceiul sa testeze apele inainte de a se recomanda, pt ca uraste vanzatorii care-l trateaza ok numai dupa ce afla cine ii si ce portofoliu are.
    Bun. Trec orele, nu se intampla nimic, uitasem de insarcinarea asta. In magazin niciun client de ore, doar vesnicii instalatori care tot veneau si ne intrebau de maruntisuri. Pe care ori nu le aveam, ori nu merita sa ne obosim pt ele. Asa ca invariabil ii expediam cu aceeasi replica: „incercati mai jos la Magsan( era un magazin specializat in maruntisuri vreo 300 de m mai jos)”.
    Mai intra la un timp unul..bluza de trening patata de vopsea, panaloni de stofa vechi prinsi cu sfoara in loc de curea, adidadi gauriti. Si imi spune ca o cauta pe Luminita. Cum chiar nu aveam vreo colega cu numele asta, ii raspund insolent :” nu avem asa ceva, dar incercati mai jos la Magsan”. Incep si eu si ccolegii sa radem sanatos. Omul, imperturbabil, imi mai spune odata ca nu, el aici trebuie sa sa intalneasca cu Luminita. Abia potolindu-mi rasul, ii mai spun o data sa incerce mai jos la Magsan, ca ei au de toate si sigur va gasi o Luminta pe acolo. Si iar rasete.
    A treia oara, le fel de imperturbabil, omul imi spune ca are intalnire cu doamna X( numele de familie). Pe care il retinuse corect, spre deosebire de prenume, pe care-l incurcase. Era directoarea diviziei proiecte. Si el, evident, milionarul care testa apele.
    Nu stiu cum am reusit sa o dreg. Dar cumva l-am convins ca noi suntem divizia care ne ocupam de acel proiect si nu s-a mai intalnit cu „Luminita” si am si semnat contractul dupa cateva saptamani de negocieri. Contract care mi-a asigurat targetul pe aproape un an.Desi nu-l meritam, la cum am tratat un client doar pe baza aspectului.

  16. @Mitenka:

    Ai avut noroc, nene.

    Asta-mi amintește de povestea unui prieten pe care l-am cunoscut aici. Omul e milionar, în America. Una dintre ideile lui mișto era să se ducă în sandale și bermude la întâlnirile de afaceri, iar șoferul lui să fie îmbrăcat la patru ace. Când ajungeau împreună la meeting-uri, ăia îl invitau pe șofer înăuntru și pe el îl lăsau afară, până când aflau cum stăteau lucrurile :)))

  17. În cabinet, dupã o consultație, pacientul mă întreabă:” Dl. Dr, data viitoare când vin, să vă aduc o rață?” Am încercat să-l refuz politicos: „Mulțumesc dar eu am o pisică acasă și nu cred că o să se înțeleagă” :) (sunt vegetarian de mai mult timp; în plus, era primul meu an ca medic specialist). Ahh… lucrez la psihiatrie.

    O întâmplare a unei colege. Ieșise să fumeze o țigară în curtea spitalului de psihiatrie. O pacientă o abordează: „De cât timp sunteți aici?” Ea a început să calculeze: „Cam de zece ani..” Pacienta: „Cum, și tot nu v-ați făcut bine?”

  18. Eu, insarcinata in luna a patra. Mi-e pofta de creier pane si zbor cu sotul la Selgros (Cluj-Napoca) sa-mi procur creier pt satisfacerea poftei. La raionul de carne, o tanti draguta. Ma infig in ea, impinsa de pofta: Buna ziua, aveti creier? Tanti raspunde senina: NU! Am realizat amandoua gafa mea cand sotul a izbucnit in ras dement, langa noi. Concluzie: Eu am plecat acasa, sotul sa imi caute creierul ;)

  19. Sfarsit de clasa a X-a, ’80, toata clasa la curatenie. La final, harjoneala; ma irita un coleg chiulangiu, fug dupa el, iese pe hol, imi inchide usa in nas si o blocheza, tinand de ea cu putere. Chiote, buluceala, insfac galeata cu apa murdara si ma proptesc in fata usii. Ceilalti baieti forteaza, usa cedeaza si arunc intr-un cor de urlete victorioase zoaiele, care…plescaiesc pe fata si hainele dirigintei, venita repejor sa potoleasca zgomotul infernal de pe hol:))

  20. La nunta cumnatei mele.
    Stam la masa niste cupluri si 2 fete singure, am presupus eu ca venisera fara insotitori.
    La un moment dat, intra cineva in restaurant si pana sa ajunga la masa lui, danseaza pe ring intr-un anume fel, apreciez eu.
    Eu, cam ametit, intreb, „asta e baiat sau fata, ca pare cam gay ” … ma trezesc cu un ghiont de la sotie dar eu sus si tare, „ce ma, daca asa mi se pare mie”.

    Dupa dans, vine si se aseaza… era prietenul uneia dintre fetele de masa noastra.
    Ea auzise remarca mea.

    Mai trec cateva luni, vin pozele si filmul de la nunta, ne cheama cumnata la vizionare impreuna cu niste prietene.
    Eu , nestiutor si uituc, cand vad poza cu acelasi individ, exclam iar „deci pana la urma asta e gay sau nu ?”
    Da, evident era si prietena lui in camera, iar venise singura.

    Liniste apasatoare …

  21. Am si eu una, nu-mi apartine, a fost comisa de unul dintre bunii mei prieteni din liceu. Ora de istorie, domnul profesor imbracat impecabil, cu mare talent pedagogic, oarecum in varsta, mic de statura, exact tinta favorita pentru niste adolescenti macinati de hormoni si autoevaluati ca vesnic tineri si nemuritori. Si-a venit vorba de strazi/cai/bulevarde ale caror nume omagiaza razboiul de independenta din 1877. Totul incepe decent, cu Plevnei, Smardan, Rahova, dar vine si raspunsul colegului: Calea Mosilor. Am ras ca niste nebuni atat de mult incat, cand imi amintesc de asta, probabil ca daca m-as intalni acum cu mine insumi in momentul ala m-as impusca. Scuze, dom’profesor.

  22. De doua ori am invitat femei, pe care le credeam insarcinate, sa treaca in fata mea la cassa – si le-am si spus, of !
    Sunam aiurea de pe telefon cu disc si intrebam ABATORUL ? Raspunsul era de cele mai multe ori NU. Iar eu intrebam ATUNCI DE CE RASPUNDE O VITA ? Am avut incredere in cineva sa formeze asa ca vita a fost o doamna respectabila care m-a si recunoscut.
    Am scris pe ultima foaie a unui extemporal parerea mea despre materie CACA-M-AS PE GEOGRAFIE. Eram complet lipsit de inspiratie asa ca am decis sa qbordez altfel. Am scris f f f mic, dar tot a vazut. Nu a fost cu intentie. Am avut cea mai mica medie la purtare din istoria liceului. Mai fusese un tip care batuse un profesor chiar in vazul nostru, in curtea scolii.
    M-am dus la dr (femeie) cu o problema la ficat. Mi-a spus sa ma intind pe pat, iar eu mi-am dat jos pantalonii.
    Eram copil, plecasem cu mama la piata. Optiunile erau putine la vremea aia. Dorintele mele, ceva mai multe. Era toamna. Mama avea un trenchcoat pe ea, crem. A intrat in alimentara. Eu am zis ca o astept afara. Cand a iesut se aplecase peste sacose sa aranjeze ceva. Era cu spatele la mine. Am luat-o de mijloc si am intrebat-o CE AI LUAT ? S-a intors spre mine. Nu era mama.
    Una dintre primele mele intalniri conventionale, cum era vremea. Am scos fata la cofetarie. Ne-a adus o doamna ce am cerut si i-am dat banii. Ea mi-a zis ceva. Eu am crezut ca a zis ca aduce restul si, cu un gest regesc, i-am zis LASATI ASA. Din a doua incercare am inteles ca trebuia sa ii mai dau bani.
    M-am dus cu fiica noastra mica la un control la doctor. Sotia a intrat in cabinet, iar eu stateam afara si citeam ceva despre nou nascuti. A venit la mine un domn in varsta, foarte elegant si zice DR SPOCK. Nu stiam ce naiba vrea de la mine. Am crezut ca vazand ce citesc a venit la mine. Ingnorant il intreb DV SUNTETI ? Am crezut ca se recomanda. Nici azi nu am citit Dr Spock, dar macar stiu cine este.
    Ultima este si cea mai rusinoasa pentru mine. Toata viata am admirat dezinvoltura cu care altii isi etaleaza tupeul. Sau invers. Am avut mereu trac atunci cand trebuia sa dau bacsis sau chestii de-astea. Eram la frizerie si atat de frumos m-a tuns doamna ca am decis sa fac eu pasul, sa nu rog pe cine mai venea cu mine sa plateasca. Am dat banii la casier, iar dreptul doamnei am decis sa i-l bag in buzunar. Din pacate i-am bagat pe langa si toate bancnotele s-au imprastiat pe jos amestecandu-se cu par.
    Ar mai fi, dar deja e prea mult. Eu le-am trait…

  23. 1. Clasa a 11 a, 2013. Telefon cu touch screen, autocorrectul începuse să își facă treaba și el. Aveam și un drăguț… Stătuserăm împreună in pauză, iar după ce s-a sunat de intrare, el a plecat în clasa lui, nu înainte de a mă pupa pe obraz. Un gest firesc, dat fiind faptul că eram în școală, dar atunci nu gândeam chiar așa. Îi trimit sms: „hm! Data viitoare poți să mă pupu pe buze.” (știu, silly rău de tot!) Autocorrectul se gândește că știe el mai bine ce vreau să spun, astfel i-am trimis de fapt: „hm! Data viitoare poți să mă pipi pe buze.” PE-NI-BIL! 2. Lucrez în câteva locuri în care trebuie sa port cipici sanitari. Îi știți sigur. Albaștri, de plastic. Era o după-amiază de iarnă, destul de călduroasă pentru ziua din calendar. Zic să nu mai iau RATB de la Piața Alba Iulia până la Unirii, merg pe jos, abia mai fac mișcare și oricum nu mai aveam nimic în program. Eram toată un zâmbet, îmi venea să iau oamenii in brațe, care oameni se uitau cam ciudat la mine. Ajung la Unirii și mă decid să îmi cumpăr niște cizme din Shopping Center. Mă plimb prin tot complexul, ajung la un magazin de pantofi care îmi place mie, doamnele de acolo susoteau privindu-mă, da’ n-aveam treabă. Ce zi frumoasă de vineri! Când dau să probez cizma, surprize, surprize. Cipicii albaștri! Și mersesem oleacă. Râd și eu cu doamnele de acolo, ce să mai fac? 3. Asta e de săptămâna asta, după ce a nins. Ies cu prietenul prin parc. Ne bulgărim, ne distrăm… La un moment dat, el rămâne mai in spate, eu merg înainte. Convinsă că vrea să mă „atace” mişeleşte, mă decid să îmi pregătesc contraatacul. Iau cât de multă zăpadă pot cuprinde și dintr-o răsucire bruscă, arunc mormanul în figura celui care credeam eu că e prietenul meu. Nu era el, dar avea și domnul respectiv simțul umorului, s-a scuturat și și-a văzut de drum. Mi-am cerut scuze.

  24. @Bianca13:

    1. M-am pupat pe mine de râs :)
    2. Asta seamana cu a lui George Costanza iesind in bustul gol din baie, intr-o vizita.
    3. Am fost crescuti in ideea ca fetele au fost intotdeauna victimele bulgarelilor. Iata ca nu e chiar asa :)

  25. m-am dus la un priveghi…deh, sunt preot…intru in camera cu sicriul, ma indrept spre familia indoliata si le adresez un…sa va traiasca ! Confuzie totala! cantoru’ imi da un ghiont, si o dreg : condoleante!

  26. Hai, bre, ca totusi, am si eu una. Nu as zice ca e gafa, dar cred ca e destul de amuzanta pentru a o aminti aici. Acum 8 ani, eram la botezul fetitei unui coleg. In timpul ceremoniei, in biserica (!), remarc o domnisoara foarte agreabila, venita acolo la un alt botez. Se faceau ceremoniile concomitent. Fac un schimb de pareri cu colegul care isi boteza fetita si parerea unanima ( in cazul de fata, juriul era format doar din noi doi ) era ca este foarte atractiva Remarc linga ea o fosta colega de liceu ( cu 2 ani mai tinara ca mine) Trebuie sa mentionez ca terminasem liceul cu 9 ani inaintea intimplarii in cauza. O mai vizualizez eu ceva timp pe domnisoara si ne vedem de botezul nostru…
    Plecam la local. Surpriza – localul avea doua sali. Intr-una eram noi cu botezul nostru, in cealalta domnisoara, cu botezul ei. Eu, la vremea aia, eram celibatar, ea a aparut singura…Imi vine mie ideea sa incerc sa ma apropii de ea. Din sala lor se intra in a noastra, atita ca fata nu iesea din sala. Pina la urma, cind se pune o melodie dansabila la noi, ma duc in sala ei sa o invit la dans. Acolo, lume mai putina. Cind am intrat s-a facut liniste. Ochesc fata…Linga ea, alta fosta colega din liceu ( din aceeasi clasa cu cea vazuta la biserica, tot cu 2 ani mai tinara )… Eu imi vad de ale mele…Invit fata la dans ( in sala mea ), fata accepta. Inepem noi sa dansam (pe ring – numai noi), trec eu la vrajeli…, ii vorbeam cu dvs….La un moment dat, fata imi zice ca ne cunoastem…Fusese in clasa cu celelalte doua fete…Mi-a intepenit rinjetul pe figura…, ca aveam rinjetul la mine cind am plecat sa o invit la dans. Pur si simplu nu mi-am amintit de ea…Oricum, nu s-a suparat, a fost amuzata si ea de intimplare, a iesit si un dans frumos si se pare ca avea prieten.
    Intre timp fiecare dintre noi s-a casatorit, iar nevasta-mea se amuza teribil de aceasta faza. Cind sintem in vreun grup si discutiile deviaza catre ceva asemanator. ma indeamna mereu sa povestesc faza…
    PS Ieri ne-am revazut la un eveniment. De data asta am recunoscut-o. Era cu sotul ei, pe care il cunosc tot din liceu. Pe el l-am recunoscut din prima. Cu tipa m-am salutat si ne-am zimbit :)

Webmentions

  • mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 106) martie 8, 2018

    […] Cele mai tâmpite gafe pe care le-am făcut; […]