in Filme, Oscaricale

Predicțiile mele pentru Oscaruri

Cel mai bun film. Aici, lupta se dă între Three Billboards… și The Shape of Water. Primul e un film foarte bun, al doilea o poveste bine pusă pe marele ecran. Eu aș vota pentru Phantom Thread, dar în contextul actual n-are nicio șansă. Probabil, având în vedere că Three Billboards… va lua câteva premii la roluri, cred că The Shape of Water va fi marele câștigător.

Despre The Post, Lady Bird, The Shape of Water și Phantom Thread am scris separat.

Call Me by Your Name e mai degrabă un soft porn pentru intelectuali. Problema nu-i faptul că e o poveste de amor între doi bărbați, ci că este un fel de publicity stunt, un act menit să șocheze și cam atât. Înlocuiți mental unul dintre protagoniștii masculini ai poveștii de amor cu o femeie și întrebați-vă dacă ați obține un film bun. După mine, nu. E o contraperformanță ca, în peste 130 de minute de film, să dezvolți doar un singur personaj. Ori să ni-l arăți, în ultimele trei minute și jumătate, în prim-plan, doar plângând și oftând în fața focului. Dacă faci asta ca student la IATC, îți iei un șut în fund de ajungi direct în Papillon, cârciuma de vizavi.

Oricare regizor italian din anii ’40 – ’70 ar fi făcut cu această premisă – un adolescent își descoperă sexualitatea –  un film care să te răpună și pe care să-l ții minte până la moarte. Guadagnino pune însă ingredientele cu lopata. Totul e previzibil ca o muscă dând ocol unui borcan deschis de dulceață, culminând cu discursul moral și cumințel al tatălui dinspre sfârșit.

Cel mai bun regizor. Aici va fi o competiție interesantă și strânsă, de aceea nu fac nicio predicție. E posibil să fie Nolan, care în Dunkirk își „vampirizează” propriul film. Nu mă interesează că, la fel ca-n Darkest Hour, faptele istorice nu s-au petrecut așa; vorbim de filme artistice, nu de documentare. Pelicula e maiestuoasă, dar la o săptămână după ce-o vei fi văzut, nu vei mai ține minte din ea decât că are niște filmări incredibile și conține acte de eroism.

Rol principal feminin. Aici, favorita clară este Frances McDormand (foto), într-un rol scris chiar pentru ea. După mine, doar Sally Hawkins, cu carisma ei delicată și jucăușă, o poate pune în pericol, cu un alt rol dedicat ei încă de la început.

Meryl Streep a primit o nominalizare nemeritată, care nu face altceva decât să-i banalizeze realizările anterioare. Saoirse Ronan, o actriță bună, joacă într-un film plictisitor. Atenție însă, Margot Robbie, o actriță din Australia pe care n-o știam, face un rol bun în I, Tonya!

Rol principal masculin. Va fi o luptă între Gary Oldman și Daniel Day-Lewis (foto), cu două roluri foarte bune. În Roman J. Israel, Esq., ai senzația că Denzel îl joacă pe Denzel jucând un rol. E o mare diferență față de „explozia” de acum doi ani, din Fences. Daniel Kaluuya e OK, dar numai atât, într-un film prea „umflat” de critică. Timothée Chalamet ar putea deveni un actor bun, dacă nu se va specializa într-un singur gen de roluri (ceva asemănător joacă și în Lady Bird).

În cazul lui Gary Oldman, toată lumea e de acord că e Winston Churchill în carne și oase. Va fi însă suficient? Este același lucru cu cel considerat  – de ce oare? – marele nedreptățit al nominalizărilor: James Franco. Uităm că un rol nu-i doar o probă de imitație. Franco l-a „reprodus” perfect pe cabotinul Tommy Wiseau, așa cum, ca regizor, aproape i-a „clonat” anumite secvențe din filmul original. Diferența e însă crucială: dacă The Room e o capodoperă a umorului involuntar, The Disaster Artist e ca și cum ai încerca să explici poanta unui banc ori să faci mișto de unul pe care nu prea-l duce mintea: un gest inutil.

Rol secundar feminin. Lesley Manville a făcut un rol excelent în Phantom Thread. Merită cu prisosință.

Rol secundar masculin. Aici, situația e asemănătoare: nu poate exista decât un câștigător: Sam Rockwell. Rolul din Three Billboards … e compoziție pură, iar Rockwell este unul dintre cei mai buni actori ai generației sale.

Willem Dafoe a avut roluri uluitoare în cariera sa pentru care nu a fost băgat în seamă: e ciudat să-l nominalizezi pentru cel jucat în The Florida Project (oricum, lui ar trebui să i se dea un premiu pentru că de 30 de ani arată ca la 32). Woody Harrelson a fost prea puțin timp pe ecran pentru a-l putea depăși pe colegul de platou Rockwell. Christopher Plummer e OK în All the Money…, dar nominalizarea lui pare a fi doar ca să i se mai dea un bobârnac lui Spacey, iar Richard Jenkins n-a reușit compoziția vieții în The Shape of Water.

Cel mai bun documentar. Le-am văzut pe toate și sunt foarte interesante. Abacus… e despre o firmă care a fost unicul țap ispășitor al crizei fiscale. Last Men in Aleppo e despre un grup de oameni care încearcă să mai salveze ce se mai poate salva în orașul sirian mutilat de război. Strong Island e un film extrem de emoționant despre drama unei familii devastate de moarte unui membru. Icarus dezvăluie niște elemente incredibile despre sistemul de dopaj organizat de statul rus. Dacă ar fi după mine, aș premia însă Visages Villages (Faces Places, foto), care are o miză mult mai mică decât contracandidatele sale: fotografa și regizoarea Agnes Varda, la 88 de ani, și artistul JR fac împreună un tur prin Franța, dar și printre propriile amintiri și emoții.

Vi le recomand pe toate.

Cel mai bun film străin. Cu excepția lui The Insult (Ziad Doueiri), le-am văzut pe toate. Loveless (Andrei Zviaghințev) e foarte bun și te despică: e despre efectele certurilor și al separării asupra copiilor. Un film surprinzător de bun și de sincer, făcut fără exagerări menite să te facă să-ți storci batista, este Una mujer fantastica (Sebastián Lelio). La moartea iubitului, un transsexual devenit femeie trebuie să înfrunte nu doar durerea, ci și ostilitatea societății. On Body and Soul (Ildikó Enyedi) e un love story bizar desfășurat într-un abator și merită văzut. Sunt straturi de simboluri subtile adăugate peste povestea de dragoste. În schimb, The Square (Ruben Östlund) a fost o dezamăgire pentru mine, mai ales după excelentul Force Majeure din 2014: are atâta metaforă, încât, de la un punct încolo, devine flasc, cu tot aportul unor actori cunoscuți ca Elisabeth Moss și Dominic West.

Loveless (foto) e favoritul clar, dacă gândesc cu inima. Nu are însă atuurile necesare vremurilor noastre ;)

Spune-ți părerea!

16 Comments

  1. Film străin: Una Mujer… și The Square sînt mult mai bine cotate de casele de pariuri. Nu pot să îmi dau cu părerea, nu le-am văzut.

  2. salut, cum pot vedea documentare în România? cu atît mai mult unele noi. la cinema nu apar și la tv de cele mai multe ori sunt ori vechi ori reluari. mulțumesc pentru răspuns

  3. Never heard of Margot Robbie before? :)) Ok, we sense some irony here…

  4. @sorin Tingirica:

    Incerc sa nu tin cont de curente, elemente de culise, corectitudine politica etc cand vad un film. Una mujer fantastica e un film dur, facut cu sinceritate, in timp ce The Square are niste „fițe” de parcă toată lumea s-ar înghesui în galeriile de artă. Oricând îl aleg pe primul dpdv artistic.

  5. Vine,domnnule, Jack Nicholson?Ar fi singurul eveniment care ar salva cât de cât ceremonia.

  6. Mai e putin si vedem cine ce va prezenta, insa nu cred ca Jack Nicholson are vre-un rol in festivitate inafara de spectator. Robert Redford nu tin minte sa fi facut prezentarile
    insa Alec Baldvin desi-i arde palma pentru un job ca asta, nu este solicitat, sau va fi o surpriza?
    Pe cei chiar prezentabili care ar face um job excelent, ii ignora total firma.

  7. Dunkirk,Gary Oldman,Sam Rockwell,Frances McDormand. Voilà

  8. Guillermo del Toro pentru cel mai bun regizor,si Loveless cel mai bun film strain.

  9. Sa-i lasam pentru un moment pe baietii de la Hollywood cu marile lor probleme si micile filme din 2017 si sa aruncam o privire asupra lui Truman ( 2015 , Cesc Gay ) . Asa … de amoru’ artei , cum s-ar spune . E doar o parere , bineinteles .

  10. Am vazut tot show-ul … pacat ca au premiat altceva decat trebuia. Se concentrau pe Dreamers = Visatorii ilegali si alti ilegali numindu-le imigranti, ba multisexuali si alte bazaconii. A fost un slow si plictisitor eveniment, era sa adorm de 3 ori, pe langa ca decoratiunea scenei era foarte frumoasa.

  11. „March 4, 2018
    salut, cum pot vedea documentare în România? cu atît mai mult unele noi. la cinema nu apar și la tv de cele mai multe ori sunt ori vechi ori reluari. mulțumesc pentru răspuns”
    știu că nu e nimeni obligat să răspundă dar as aprecia totuși un răspuns. mersi

  12. Felicitări pt Olga Khan,o descriere exactă (spre deosebire de AG) a tot ceea ce (mai) înseamnă oscarurile.

  13. Acum ca s-a savârsit….

    — McDormand inteleapta ar fi ramas daca ar fi zis doar „Multumesc Academiei, lui mamica si taticu si lui Joel Coen, Pa!” Sugestia ei foarte „#metoo” ca de acum inainte nici un actor sa nu accepte un contract care nu include o clauza de „inclusivitate” a fost penibila. Cum ar arata distrubutia ideala potrivit clauzei? Un alb (de preferinta rasist, sovin si macho), 2 negri (unul „bun” si unul înrait de oprimare).un asiatic (dar nu arab/musulman decat daca e terorist, poate un Indian specialist in cibernetica) ai un evreu-doi (cu mult umor si intelepciunea pe care numai o suferinta milenara o da). Un orb ar fi bun de asemeni si o femeie geniala cu un IQ de 200, dar nu alba, poate eskimo. Vor fi filme bune cu mesaj social inaltator si total „inclusive”.

    — Istoria Academiei e interesanta. Totul a inceput cu dorinta lui Louis B Mayer de a-si construi o vila folosind zidari si tamplari din studio dar platindu-le sub salariul minim prevazut de sindicate… S-au certat rau. El s-a speriat. Era vremea marii Depresiuni si sindicatele devenisera puternice. Daca s-ar fi extins in Hollywood la actori, scenaristi si altii l-ar fi costat mult. A inventat Academia… Multumit a declarat mai tarziu:
    „Am descoperit ca cel mai bun mod de a trata pe cinesti este de a la atârna medalii. Daca le dau cupe si premii se omoara sa produca ce vreau eu.”

    http://mentalfloss.com/article/55360/why-were-oscars-created

    A avut dreptate. Academia, ca si Hollywoodul in geneal, a devenit a afacere incestuoasa intre narcisisti care se at intre ei nu pentru „drepturi” colective ci pentru privilegii personale.

    — The Forward — revista publicata in New York pentru publicul evreu declara ca evreii au fost total ignorati anul asta, stele care au plecat acasa cu mana goala duminica seara, cum ar fi Spieberg si Daniel D Lewis. (Jewish Oscar Nominees Snubbed Across The Board Stars like Daniel Day Lewis and Steven Spielberg went home empty-handed Sunday night.
    Read more: https://forward.com/culture/