in Filme, Recomandări

Șase filme italiene de dragoste bune și puțin cunoscute

Pentru mine, italienii au avut cea mai bună cinematografie, cel puțin din anii ’40 până la începutul anilor ’80. În această perioadă au fost cel puțin 40 de regizori și la fel de mulți actori extraordinari care au făcut artă în „Cizmă”. Am mai recomandat aici niște tragicomedii italiene de geniu, acum vreau să vă prezint niște pelicule de dragoste. 

1. Pane e tulipani (Bread and Tulips) – 2000. Un film cald și o romanță pentru cea de-a doua tinerețe. O soție neglijată aflată într-o excursie cu autobuzul este uitată în toaleta unui restaurant. Ea decide să se întoarcă acasă făcând autostopul, dar când ajunge în Veneția, decide să mai stea și se angajează la o florărie. Un chelner vârstnic din Islanda cu tendințe suicidale se îndrăgostește de ea.

2. Travolti da un insolito destino nell’azzurro mare d’agosto (Swept Away) – 1974.   Arcangela Felice Assunta Job Wertmüller von Elgg Espanol von Brauchich, pe scurt Tina Wertmüller, e o regizoare italiană care a făcut niște filme foarte interesante în anii ’60 și ’70. Multe au denumiri lungi ca însuși numele ei. Aici, avem alți doi mari actori italieni: Mariangela Melato și Giancarlo Giannini. Ea – o bogătașă – și el – un marinar comunist – naufragiază singuri pe o insulă pustie. Filmul este o comedie romantică, dar atenție!, italienii au obiceiul acesta de a-ți străpunge inima când te aștepți mai puțin: relația celor doi se modifică în feluri neașteptate.

Madonna a făcut un remake, foarte slab. Nu-l confundați cu acela.

3. Primo amore (First Love) – 1978. Ugo Tognazzi și Ornella Muti au jucat împreună în trei filme; acesta e cel mai slab cotat dintre ele, dar mie mi-a plăcut enorm. În regia lui Dino Risi, Tognazzi interpretează un actor strâmtorat și la apusul carierei care ajunge într-un azil de bătrâni, unde se comportă ca un june prim. Ea este o cameristă adolescentă care face curat în azil. El o seduce și pleacă împreună. Sunt niște secvențe de un umor negru devastator, cum ar fi cea în care bătrânii fac o tombolă prin care încearcă să ghicească numele următorului dintre ei care va da colțul, marele premiu fiind bastonul decedatului.

4. Una giornata particolare (A Special Day) – 1977. Sophia Loren și Marcello Mastroianni au jucat în vreo șapte filme împreună și toate sunt foarte bune. Matrimonio all’italiana (1964) e cel mai cunoscut, dar acesta este de-a dreptul excepțional. E făcut de Ettore Scola – poate cel mai bun regizor din toate timpurile – și, practic, are doar două personaje. Acțiunea se petrece într-o clădire de apartamente rămasă goală după ce aproape toți locatarii au plecat la o paradă din Roma la care participă Hitler și Mussolini. Ea, o gospodină de vârstă mijlocie, cu un soț fascist și șase copii. El, un jurnalist gay, pus pe lista neagră a regimului. Între ei se naște o poveste de dragoste care ține doar câteva ore.

Dacă s-ar face o peliculă cu măcar 1 % din delicatețea și frumusețea acesteia, tot ar fi de văzut.

5. C’eravamo tanto amati (We All Loved Each Other Very Much) – 1974. Din nou Ettore Scola, cu alți actori excepționali: Vittorio Gassman, Nino Manfredi, Stefania Sandrelli. Trei camarazi din vremea celui de-al doilea război mondial se îndrăgostesc de aceeași fată și ea are o aventură cu fiecare. Anii trec, fiecare o ia într-o altă direcție, dar viața le intersectează de câteva ori drumurile. Unul e sanitar, al doilea e pasionat de filmele italiene (pelicula e și un omagiu adus cinematografului din Peninsulă), al treilea e avocat. Cine va rămâne cu fata? Care dintre ei va reuși în viață? Care va fi fericit?

6. Perfetti Sconosciuti (Perfect Strangers) – 2016. Șapte prieteni vechi – trei cupluri și un bărbat a cărui prietenă n-a putut veni – joacă un joc al încrederii: toți citesc cu voce tare fiecare SMS și email pe care-l primesc, folosind telefonul pe speaker dacă primesc un apel. Rapid, secretele încep să iasă la iveală și, la final, se naște întrebarea: e mai bine ca iubiții să-și spună totul sau fericirea se întemeiază și pe minciună?

Spune-ți părerea!