in Sfatul bătrânilor

Referendumul la români

În România, referendumul nu se face pentru a se afla părerea poporului, ci pentru a se confirma voința Puterii.

Că n-o fi vreunul prost să întrebe poporul de vorbă dac-ar fi vreo șansă să-l contrazică. 

Dacă nu mă credeți, citiți aici: am avut referendumuri de intrare oficială în dictatură, pe vremea lui Carol al II-lea, două de confirmare a politicii lui Antonescu,… etc. Nu-i o unealtă sociologică, ci o armă psihologică. E ca și cum doctorul, în timp ce-ți ascultă inima, te-ar strangula cu stetoscopul să-ți regleze ritmul inegal al respirației.

În mentalul nostru colectiv, consultarea democratică stă la loc de cinste. Iată nuvela lui Negruzzi „Alexandru Lăpușneanul”, un fel de Constituție psihologică a poporului român. Există acolo fraze memorabile: „Proști, dar mulți”, o dovadă de mare respect față de judecata alegătorului; sau acel „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu”, un extraordinar exemplu de iubire față de popor. Mai găsim un fel de ședință festivă a Parlamentului, când Vodă le taie capetele boierilor și pune să fie așezate pe masă. Vă reamintesc că Vlad Țepeș, într-o ocazie asemănătoare, apelase direct la ordonanța de urgență: le dăduse foc boierilor.

N-am prins acele vremuri, dar de epoca lui Ceaușescu îmi amintesc. Mai știe cineva cu câtă seriozitate a fost organizat referendumul pentru „reducerea cu 5% a armamentelor, efectivelor și cheltuielilor militare”? Toată lumea s-a încolonat democratic să bifeze „Da”.

Cineva povestea atunci despre un zăpăcit care, din neatenție, a semnat în partea ailaltă a tabelului, la „Nu”. În acel moment, toată lumea din secția de votare a încremenit. Până și tabloul de deasupra tablei părea că se-ncruntase. Problema era cum să facă să pară că greșeala n-a existat. Să folosească Pic? Guma? Ghilotina?

În acele momente, toți îl urau sincer pe neatent – care, speriat, își frângea mâinile păcătoase -, încât soluția perfectă pentru toată lumea părea să-l decapiteze rapid în spatele școlii, fiind cunoscut faptul că un om mort n-are cum vota (deși domnul Dragnea ar putea veni aici cu niște contraargumente interesante).

De ce numai familia tradițională? Sunt și alte chestiuni a căror clarificare nu suferă amânare și care trebuie grabnic supuse consultării populare. De pildă: „Care e partea de sus a unui ou: cea țuguiată ori cea bombată?”, „Sunteți de acord cu nuanța de păr a Mihaelei Rădulescu?”, „Pe cine trimitem la Eurovision?”.

Eu cred că vom organiza cândva și referendumul privind legea universală a atracției. Românii să decidă prin vot dacă gravitația există peste tot sau numai în anumite zone și în ce momente ale zilei se lasă ea mai cu putere.

Pînă când aceste mari mize naționale ale României vor fi limpezite, aș propune un alt plebiscit, cu o întrebare ceva mai lungă, dar mai clară decât cea propusă peste câteva zile:

„Sunteți de acord să rămânem pe ultimul loc din UE la cheltuielile pentru sănătate pe cap de locuitor, la consumul de săpun, la speranța medie de viață, la numărul de copii care termină ciclul gimnazial fiind analfabeți funcțional, la nivel de trai, la siguranța auto, la numărul de kilometri de autostradă…, etc.?’’.

Tu ce zici?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Locuiesc de cativa ani in Germania, iar la ultima vizita in tara am avut un schimb de argumente cu cineva care va merge la acest referendum si va vota „Impotriva homosexualilor!”. Opiniile lui, sustinuta si de alte persoane aflate la aceeasi masa, si indarjirea cu carea o sustinea m-au facut sa-mi pierd speranta ca in viitorul apropriat, cel putin in urmatorii 10-15 ani, se va schimba ceva. Parte din opiniile lui find: gandirea romanilor e mai buna, mai purā, mai curata; nu avem nevoie de europeni sa vina cu homosexualii lor; guvernul e de vina ca arunca lumea gunoi, daca s-ar da amenzi nu am mai arunca (vorbea si de el); sistemul nostru de invatamant e mai bun. Vorbesc aici despre un barbat de 40 de ani, care a demisionat din politie pentru ca „nu a mai suportat sistemul corupt”.
    E pacat si foarte dureros. Mi-as dori sa ma intorc in tara, dar m-am saturat sa fac parte din „generatia de sacrificiu” si nu vreau ca si copiii mei sa faca parte din aceeasi „generatie”.

  2. La referendumul acela cu „reducerea cu 5%…” am votat prima data, aveam vreo 10 ani,….m-a dus bunica-mea sa vad cum e….Atunci am scris primul ” du-te dracului „pe un buletin de vot. :)

  3. Paul, cred ca le-ncurci; dacă îmi aduc eu bine aminte de acel referendum, nu au existat buletine de vot, ci doar tabele, așa cum zice Adrian. Că mă mînca și pe mine mina să semnez la „Nu” dar m-am gândit că chiar nu se merita să îmi aprind paie în cap degeaba…

  4. Desi am votat mereu (ba nu, cred ca la vadim m-a durut in stampila) cred ca singura arma pe care o avem acum este absenteismul .
    Desi, daca te uiti atent, si au facut oamenii temele si pe partea asta: doua zile, fara tablete de scanarea id, fara BEC, dar cu jandarmerie, etc.
    Fain articolul…as merge la plebiscitul tau…si in spatele scolii organizam ghilotina pentru da-da-isti ;)