Mondialul: o serbare de sfârșit de an

De câțiva ani ni se tot spune că nu mai există echipe mici; când colo, adevărata problemă e că s-au dus echipele mari. Nemții parcă nici n-au fost la Mondial: e ca și cum o trupă mare și-a trimis cărătorii de scule pe scenă să cânte. Italienii și olandezii au preferat să se facă de râs în preliminarii, argentinienii au jucat mai previzibil ca o reluare a unui episod din „Dallas”. Spania parcă ar fi trimis lotul secund de la Albacete.  Continue reading

Fotbalul, sport sau proces al etapei?

După folosirea sa în premieră în cadrul unui campionat mondial, arbitrajul video s-a transformat din soluția ce urma să limpezească toate dilemele sportului-rege în mărul discordiei.

Aproape că nu există meci ocolit de discuții. La finele întâlnirii Spania – Maroc, când ai săi fuseseră egalați în prelungiri după vizionarea probelor video, Amrabat urla către camerele de luat vederi „VAR is bullshit!” Continue reading

Dispărem

Dacă stai să te gândești, Hagi e ultimul om care ne-a făcut să ne bucurăm împreună; nu 55 la sută dintre români, nu 90 la sută, ci toți. E adevărat, a trecut peste un sfert de secol. Această unanimitate sentimentală nu s-a mai întâlnit nicicând de atunci, ceea ce e un pic explicabil, oamenii bucurându-se mai mult la fotbal decât atunci când trece prin Parlament o lege bună ori când vreun compatriot câștigă un premiu internațional. Continue reading

Inițialele au preluat puterea

Derby-urile noastre fotbalistice sunt ca războaiele nucleare pornite de la întrebarea „Cum se spune corect: Iran sau Irak?”. Chestii banale învăluite în vacarmuri prea mari.

Am ajuns să mergem la meciuri pentru a ne uita la vecinii de tribună, că pe teren e jale. Tragedia este că Steaua – Rapid nu mai e Steaua – Rapid și că se joacă în Liga a IV-a. Nu-i nimic romantic în această întâmplare, doar fotbal slab jucat cu bani veniți de la stat, prin primării și ministere. Continue reading

În 2020 vom găzdui Jocurile Foamei

Nu, nu e proiectul șoselei care leagă Gara de Nord de Aeroportul Otopeni, ci Viaductul Millau din sudul Franței. A fost construit în 3 ani

România devine un păianjen mort pe hartă: strivit de propria povară, își trage toate membrele dedesubt. Nu se mai face pod peste Dunăre la Brăila. (Ce vă trebuie pod, mă? Dacă bulgarii îl vor, să și-l plătească, dar voi înot nu puteți ajunge?). La fel cu autostrăzile și cu căile ferate. Mai repede ajungi din Sibiu în Râmnicu Vâlcea alergând cu o butelie în spate decât cu trenul. (Să le facă săracii de le folosesc! Noi avem avioane private). Continue reading