Hagi va veni

Problema e că, de vreo 30 de ani, noi credem că e asta e suficient.

Am „făcut istorie” încă o dată, jucând finalul de campionat la Tribunalul de Arbitraj Sportiv. Știți ce înseamnă asta? Că am căzut mai jos decât cei slabi, făcând acel pas suplimentar spre răutatea gratuită. Asta e obsesia oamenilor mici, să-i tragă și pe ceilalți în jos.

În lume, unii au dat tactica, sistemele de joc, antrenori precum Bearzot ori Marcello Lippi. Alții, pe Michels, Cruyff și Van Basten. Alții, pe Maradona și pe Messi. Noi, de la un timp, dăm fotbalului mare cazuri de judecat și o tipologie deja patologică: omul de fotbal.

Mă fascinează ce a povestit Adrian Porumboiu la Dolce Sport. “Eram la Dumitru Sechelariu. Mai era acolo Pinalti. Jucam poker, cu glume, șprițuri. Și la un moment dat, Dumitru a prins royală. De bucurie, a scos un pistol cu gaze și a tras în sus. Normal că noi am fugit pe scări. El țipa după noi: «am royală, am royală!»”.  Continue reading

Prințul acela discret

Cum de-a rezistat Gilles Müller în fața lui Nadal și a publicului londonez?

Foto: EPA

Interesantă desfășurarea partidei Nadal – Müller de la Wimbledon, câștigată de ultimul după aproape cinci ore de joc, în ciuda faptului că publicul l-a încurajat frenetic pe favoritul spaniol. Sunt de acord cu explicația lui Tolo, dar nu în toate cele. De pildă, argumentul numărului de autografe nu stă în picioare. Sunt mai mulți amatori de semnături la Nadal decât la Gilles Müller din același motiv pentru care s-ar strânge mai mulți doritori la Beyonce decât la Diamanda Galas: e doar o măsură a popularității.  Continue reading

Orașul care te omoară cu zile

Promisa înviere a Rapidului e ultima coțcărie politică a aleșilor din București

Există lucruri mai triste decât dispariția și rapidiștii sunt pe cale să afle acest lucru. Poți să iubești o echipă care nu mai există în acte, dar e imposibil să ții cu un club care, odată readus din morți, și-ar devora singur istoria și identitatea.  Continue reading

Noile gifuri animate

Potrivit unui calcul făcut de AP, JO de la Rio au costat 13 miliarde de dolari și bilanțul lor financiar a fost dezastruos. Din cauza unor datorii neplătite, Maracana s-a transformat într-un fel de stadion-fantomă, fără curent electric, locuit de pisici vagabonde. Bazinul olimpic e o ruină cu ape murdare.

E multă tristețe în abandonul acestor arene, sunt ca niște inele de nuntă pe care, odată trecută luna de miere, nici măcar nu le dăm la topit, ci le punem în sertar.  Continue reading

Felicitări echipei naționale!

Un singur selecționer ne mai poate califica

Am înțeles, în sfârșit, strategia FRF și pe cea a selecționerului: stârnirea milei mondiale. Trebuie să recunosc, sunt șanse bune să funcționeze. De piatră să fii și te înmoi când îi vezi pe tricolori bulucindu-se ca puii de găină după același grăunte. Poate că o selecționată bună de pe mapamond va adopta naționala noastră, așa cum se înfrățesc orașe din toată lumea sau cum se fac campanii cu “Salvați …!”. Să-i mai dea asistență, să ofere spre naturalizare vreun fotbalist de pe la ei care n-are loc nici în cel de-al patrulea lot. Poate-i înfiază vreo mămică, văzându-le giumbușlucurile de copii ce de-abia învață să meargă.  Continue reading

Fabrica de plângeri și de analize

Un campionat slab, prost condus și prost organizat generează nu concurență, ci conflicte.

La Tribunalul de Arbitraj Sportiv, o întreagă aripă a clădirii e rezervată României. Cum se apropie sfârșitul de sezon, angajații sunt chemați de acasă, cu paturi pliante și plicuri de cafea instant, pregătiți pentru săptămâna de plângeri ale românilor.  Continue reading