Dacă ați putea călători prin timp, unde v-ați duce?

1. Eu, întâi, aș merge să văd dinozaurii. Filmul lui Spielberg și cartea lui Sir Arthur Conan Doyle nu sunt suficiente.

2. Aș vizita apoi Biblioteca din Alexandria, cândva prin secolul al treilea înainte de Hristos. Nu e ideea mea, ci a lui Carl Sagan, exprimată în primul episod al serialului său Cosmos (despre care am scris aici). Continue reading

Concurs cu premiu (1). “Omul cu pisica neagră”. Scrieți o poveste!

Pe domnul din imagine l-am văzut plimbându-și pisica prin cartier. Ținea într-o mână o plasă cu feliuțe de salam și în cealaltă lesa pisicii. Pe baza fotografiei și a informațiilor, scrieți o povestire cât mai interesantă, care să aibă între 10 și 1.000 de cuvinte.

Cine vrea să participe postează aici povestirea, sub formă de comentariu, oricând timp de o săptămână, până în noaptea de luni spre marți la ora 00:00 a României. Premiul este un exemplar din romanul meu “Exitus”, cu semnătură și dedicație. Câștigătorul va fi decis de mine; dacă eu consider că, într-o săptămână, nimeni nu merită  premiul, nu se va acorda.

Dacă învingătoarea sau învingătorul este din București, ne întâlnim la o stație de metrou și-i înmânez premiul. Pentru cei din țară, plătesc eu cheltuielile de trimitere, prin Poșta Română. Dacă câștigătoarea sau câștigătorul sunt în străinătate, la fel, pot trimite cartea cuiva aflat în România, de unde o pot ridica.

Succes și inspirație!

Există Miss Toaletă!

Eram într-un mall din Leith, Scoția, așteptându-mi soția în holul unei toalete, când – mă știți doar: sunt mare amator de literatură – am început să citesc un afiș de pe perete. Credeam că este o reclamă, când colo, ce să vezi? Era un premiu obținut la o întrecere între toalete.

Ne-am obișnuit să vedem asemenea dovezi de excelență în cabinetele dentiștilor, ale medicilor sau ale avocaților. Dacă stai însă să te gândești, petrecem mai mult timp în bude decât în toate aceste spații enumerate mai sus la un loc. Poate nu e chiar ciudat să existe Olimpiade pentru bude.

Continue reading

Cârciumi cu nume mișto

De-a lungul vremii, am auzit sau am citit despre nume frumoase de restaurante: “La trei ochi sub plapomă” (nevasta cârciumarului, se zice, era chioară), “La țipă-n drum”, “Mai bine aici decât vizavi” (în fața Cimitirului Bellu), “La spânzuratu’”, „La bandajatul” (în fața unui spital), „La ultimul leu”, „La scapă porcu’” (crâșma era așezată în fața oborului de vite), „La picioare moi”, „Vaca norocoasă”, ”Fata veselă”, „La trei scheleți” (lângă cimitir), „La milițianul grăbit” (lângă secția de Poliție), „La leagănul durerii” (în fața cimitirului), „Ultima oprire” (concurența celei dinainte).

Există și concepte din start interesante. În Malaga, am întâlnit o cârciumă-hibrid, cu specific indiano-italian, ceea ce mi-a amintit de bancul cu bărbații cei mai virili din lume. În cârciuma zisă „La măgarul tăvălit”, așezată la intrarea în 2 Mai, venind dinspre șantierul naval din Mangalia, am petrecut, pe vremuri, ceva timp. I se spunea așa pentru că, pe vremuri, unii săteni veneau cu căruța trasă de măgari la cârciumă și rămâneau acolo ore în șir, în timp ce animalele îi așteptau.

Aș zice că și următoarea poate face parte din nomenclatorul perfecțiunii:

Sau ce mi-a trimis Jovi. Grazie!

Continue reading

De ce mergem în muzeele Madame Tussaud?

tussaud

N-am înțeles niciodată fascinația oamenilor pentru depozitele cu celebrități din ceară. Oriunde le-am găsit, în Londra, în Amsterdam, în Paris, cozile la intrare erau imense. Prețurile, asemenea.

Adică, să ai la dispoziție tot oraşul, bogăția lui inepuizabilă de forme, mirosuri şi nuanțe, cu oamenii şi străzile şi clădirile lui, să poți intra în orice muzeu, cu picturi, cu sculpturi, cu caleşti, cu instrumente muzicale, cu tot ce a creat omul mai frumos de-a lungul vremurilor, iar tu să preferi nişte momâi.

Serios, de ce?

Continue reading