Cine mai are nevoie de bărbați?

Un gest discret spune mai mult decât o sută de comunicate de presă.

Foto: Marco Rosi/Getty Images)

Te uiți la ultimul meci al lui Totti și, undeva, în imensitatea tribunei, vezi omagiul celor de la Lazio. “Inamicii de-o viață îl salută pe Francesco Totti. Ireductibili”. E minunat când oamenii pun ceva respect în … lor (puneți ce sentiment negativ vreți în locul celor trei puncte, chiar și ură, oricum preferabilă în fața disprețului).

Când au creat marile mitologii, de la galeria zeilor din Olimp până la marele tragedii antice, autorii nu le-au făcut cu oameni blajini, nici cu sfinți sau cu premianți merituoși. Au pus acolo oameni puternici și orgolioși. Asta ne atrage în aceste competiții: rivalitatea. Asta vrem, nu comunicate de presă și declarații cuminți.  Continue reading

Topul meu 3 de comedii romantice

Oare ce s-a întâmplat cu comediile romantice? Când s-au transformat în șiruri de glumițe fără perdea despre sex livrate atât de mecanic, încât ai senzația că te uiți la mai mulți roboți de bucătărie care încearcă să fie hazlii.

N-am o problemă cu superficialitatea acestor producții, pentru că există miliarde de oameni superficiali care le cer. Problema e că, în general, aceste filme n-au nici umor, nici vreo palidă legătură cu romantismul. Dar nu e o chestiune care ține de gen, ci, mai degrabă, de lipsa de valoare a celor ce le fac și de așteptări ale celor ce le urmăresc.  Continue reading

Dacă ați putea călători prin timp, unde v-ați duce?

1. Eu, întâi, aș merge să văd dinozaurii. Filmul lui Spielberg și cartea lui Sir Arthur Conan Doyle nu sunt suficiente.

2. Aș vizita apoi Biblioteca din Alexandria, cândva prin secolul al treilea înainte de Hristos. Nu e ideea mea, ci a lui Carl Sagan, exprimată în primul episod al serialului său Cosmos (despre care am scris aici). Continue reading

Concurs cu premiu (1). “Omul cu pisica neagră”. Scrieți o poveste!

Pe domnul din imagine l-am văzut plimbându-și pisica prin cartier. Ținea într-o mână o plasă cu feliuțe de salam și în cealaltă lesa pisicii. Pe baza fotografiei și a informațiilor, scrieți o povestire cât mai interesantă, care să aibă între 10 și 1.000 de cuvinte.

Cine vrea să participe postează aici povestirea, sub formă de comentariu, oricând timp de o săptămână, până în noaptea de luni spre marți la ora 00:00 a României. Premiul este un exemplar din romanul meu “Exitus”, cu semnătură și dedicație. Câștigătorul va fi decis de mine; dacă eu consider că, într-o săptămână, nimeni nu merită  premiul, nu se va acorda.

Dacă învingătoarea sau învingătorul este din București, ne întâlnim la o stație de metrou și-i înmânez premiul. Pentru cei din țară, plătesc eu cheltuielile de trimitere, prin Poșta Română. Dacă câștigătoarea sau câștigătorul sunt în străinătate, la fel, pot trimite cartea cuiva aflat în România, de unde o pot ridica.

Succes și inspirație!

UPDATE: Câștigătorul primei etape este Eduard Sittner. Eduard, ți-am trimis un mesaj pe adresa de mail pe care ai trecut-o când ai postat. Felicitări!

Vă mulțumesc tuturor pentru scrieri și vă aștept la etapa a doua!

Există Miss Toaletă!

Eram într-un mall din Leith, Scoția, așteptându-mi soția în holul unei toalete, când – mă știți doar: sunt mare amator de literatură – am început să citesc un afiș de pe perete. Credeam că este o reclamă, când colo, ce să vezi? Era un premiu obținut la o întrecere între toalete.

Ne-am obișnuit să vedem asemenea dovezi de excelență în cabinetele dentiștilor, ale medicilor sau ale avocaților. Dacă stai însă să te gândești, petrecem mai mult timp în bude decât în toate aceste spații enumerate mai sus la un loc. Poate nu e chiar ciudat să existe Olimpiade pentru bude.

Continue reading