Neînfrânții

Îmi place să-i văd pe campionii căzuți cățărându-se la loc spre vechile lor socluri, după cum îmi place să-i ascult pe bătrânii vocaliști încercând să extragă din ei vocea anilor dintâi. Nu atât rezultatul contează, cât străduința, acea călătorie în adâncul propriului eu. Disperarea e poate singura formă de energie care se poate compara cu cea a tinereții.  Continue reading

Două companii românești de care sunt mulțumit

De ceva timp vreau să scriu articolul acesta, dar ceva m-a reținut. Cel mai mult a fost faptul faptul că veți crede că e o campanie publicitară. Nu este; dacă era, apărea la categoria “Publicitate”. Așa cum scriu de 100 de ori pe an despre chestiile nasoale din România, măcar o dată aș vrea să vă semnalez și lucrurile bune.

Sunt două companii românești de care sunt foarte mulțumit.  Continue reading

Ce s-a întâmplat cu umorul? (3) Comedii care azi nu s-ar mai putea face

Sunt multe filme cărora le duc dorul și care azi ar fi imposibil de făcut.

Fabrice Greco și Pierre Richard în Le jouet

1. Le jouet (Jucăria) – 1976. Un om de afaceri putred de bogat șantajează un jurnalist care lucrează la ziarul său să se transforme într-o jucărie vie pentru băiatul său extrem de alintat. Sunt multe motive pentru care o astfel de comedie – cum erau toate cele cu Pierre Richard – nu s-ar mai face azi. În primul rând, râzi la ea :) , dar și oftezi. Apoi, cuprinde scene neortodoxe, cum ar fi sclavia modernă, referiri la îmbăiatul alături de un minor, invitații la bătaia aplicată unui copil sau umilirea unei femei în public.  Continue reading

Care a fost cel mai stupid lucru pe care l-ați făcut vreodată?

Dacă mi-ați pune vreodată această întrebare, aș răspunde fără ezitare: „Am stat peste cinci ore la coadă să văd trei cărămizi galbene”.

Și nu, nu se întâmpla pe vremea lui Ceaușescu, când exista vorba asta: „Dacă vezi o coadă, întâi așază-te, apoi întreabă ce se dă. Oricum, ce se dă îți trebuie ”. A fost în 2015, la Noaptea Muzeelor. Eram cu niște prieteni, un grup de vreo 7-8. Unde să mergem, unde să mergem? Unul zice: „La MNAC”, altul: „La Muzeul de Istorie”. Până la urmă, nu știu cum, se hotărăște să mergem la Banca Națională, că „se expune tezaurul României”.  Continue reading