14 filme de război foarte bune și puțin cunoscute (I)

Nu mă refer la filme precum Saving Private Ryan, fie arhicunoscute, fie făcute mai ales să stoarcă litri de lacrimi, ci la unele chiar mai bune, pe care, poate, nu le-ați văzut.

1. La Grande Guerra (1959). Este unul dintre filmele pe care le revăd cam o dată la doi ani, pentru că este un scurt curs despre construcția povestirii, ritm și stil. Eroii sunt soldații unui pluton din armata italiană, în primul război mondial, principalele personaje fiind interpretate de către Vittorio Gassman și Alberto Sordi, doi șmecheri descurcăreți. Întâmplările se succed după schema râsu’-plânsu’. De pildă, când un cocoș apare între liniile inamice, soldații din fiecare tabară se străduiesc să-l atragă către ei și să-l mănânce. Sau când eroii principali tot amână să împuște un soldat inamic care nu știa că este pândit, până când acesta nu-și va fi băut cafeaua. Finalul este inevitabil și tulburător.

Este prima tragicomedie clasică italiană făcută de Mario Monicelli, o capodoperă.

Continue reading

Cei din linia a doua

Competiția actorilor din rolurile secundare de la Premiile Oscar e mai interesantă decât cea a interpreților principali.

Ce s-a întâmplat anul acesta cu „masculii alfa” ai marelui ecran? Urmărindu-l pe Bryan Cranston în „Trumbo”, îl vezi, din păcate, prea mult pe Walter White din „Breaking Bad”. Matt Damon, în „The Martian”, e miezul banal al unui film mai plat ca o cămașă proaspăt călcată. Michael Fassbender, care a jucat strălucit în „Shame” (2011), se risipește într-o odă dedicată lui Steve Jobs.  La această categorie va fi probabil o luptă între Leonardo „The Revenant” DiCaprio și Eddie „Cute Face” Redmayne, adică între două ipostaze opuse ale masculinității.  Continue reading