În atenția doamnei Gabriela Firea. Cum au rezolvat alții problema traficului

Circulația prin București devine, pe zi ce trece, tot mai grea. Iată câteva dintre măsurile luate în alte mari orașe pentru rezolvarea acestei probleme.

1. Stockholm. Taxă pe mașină în centru, de luni până vineri, de la 06:30 până la 18:30. Excepții: autobuze, taxi-uri, mașini eco, ambulanțe, mașini de pompieri și de poliție. La începutul lui 2006, a fost introdus sistemul spre testare, timp de 7 luni, apoi s-a făcut un referendum în rândul locuitorilor. Pe 1 august 2007 a fost introdus. În primii doi ani, traficul în perioadele de vârf a scăzut cu un sfert, iar numărul mediu al vehiculelor care au dispărut zilnic a fost de un milion. Pe 1 ianuarie 2016, taxa a fost majorată.  Continue reading

Mărirea şi decăderea unor trotuare

Pe vremea primarului Videanu, un studiu foarte scump arăta un lucru pe care mulţi locuitori din Bucureşti l-ar fi putut spune gratis: capitala are nevoie de o reţea modernă de metrou. Nu s-a făcut, de-abia acum se vorbeşte de o magistrală care să ajungă în Drumul Taberei, în timp ce nordul ar putea primi una doar când va deveni sudul Ploieştiului.

În continuare, acest oraş este gândit de parcă în el ar trăi milioane de automobile şi de clădiri, iar omul ar fi un fel de oxiur tolerat în organismul vast de beton şi asfalt. Discutăm despre parcări, aproape deloc despre parcuri, despre „diametrale” şi autostrăzi zburătoare, nu despre pieţe centrale, închise circulaţiei rutiere, în care lumea să se strângă, căci un oraş nu reprezintă doar un teritoriu parcurs de la nord la sud sau invers, ci şi o comunitate. Parcă bucureşteanul s-ar fi născut într-o clădire de afaceri sau pe bancheta din spate a unei maşini. Pentru imaginea noastră, a te urca în automobilul personal e ca şi cum ai accede pe un tron. În alte oraşe mari, oamenii folosesc de nevoie maşini mici, aici e la putere inutilul şi poluantul SUV împărătesc. Aşadar, parafrazând cuvintele lui Henric al IV-lea, „Micul Paris” nu are nevoie de o liturghie rutieră, ci de taxarea celor care şi-ar permite luxul de a străbate zonele centrale în litiere.

Astăzi, pietonii sunt membrii unei secte aflate la marginea legii. Se strecoară temători printre clădiri şi maşinile parcate, căci nu există teritoriu care să fi suferit atâtea mutilări ca trotuarele bucureştene. Colac peste pupăză, aici au fost alungaţi şi bicicliştii, pe care, dacă nu-i omoară poluarea, o face portiera deschisă de un şofer grăbit.

În această ciopârţire sistematică, de o singură înnoire au parte trotuarele, anume de borduri prezentabile şi perisabile, care se trec mai repede decât ghioceii. Pe viitor, e foarte posibil să fie alcătuite doar din cei 20 de centimetri marginali, pe care să facă echilibristică laolaltă pietonii şi bicicliştii. Două luni pe trimestru, cât timp bordurile vor fi schimbate, oamenii îşi vor căuta trasee alternative, prin magistrale subterane care să unească pivniţele blocurilor, ori traversând agăţaţi snopurile de 20-30 de cabluri care unesc stâlpii de beton.

Nici măcar despre damele de consumaţie nu mai poţi spune că fac trotuarul. Spaţiul devenind minuscul şi neofertant, s-au mutat după şirul maşinilor parcate, în plină stradă, stârnind blocaje de circulaţie mai ceva ca agenţii de la Brigada Rutieră.

Viața în trafic

Alarma sună şi ridic capul de pe tetieră, părăsind cu regret visul în care goneam pe autostradă. Rabatez scaunul, cuplez la brichetă micul aparat de făcut cafea, trag halatul pe mine şi ies să mă spăl la stropitoarea de parbriz. Îmi salut vecinii, pe Mihalache din Fiatul dubiţă, pe madam Muşat din Skoda verde, Dumitreştii încă dorm în Explorer, doar papucul lui Mihai a dispărut peste noapte, se pare că banda din dreapta iar s-a mişcat mai repede, cine-o să ne mai repare acum câte-un semnalizator, cine-o să ne mai schimbe câte o siguranţă?  Continue reading