Cele mai mari nedreptăți din sport

1.  Gluma proastă de la CM 2002 de fotbal, Coreea de Sud – Italia, este înfățișată aici.

2. Eva Klobukowska. În anii ’60, poloneza era una dintre cele mai rapide femei din lume. Împreună cu formația țării sale, câștigase aurul la ștafeta de 4×100 metri și bronzul la 100 metri plat individual, la JO din 1964. În anul următor, a bătut recordul mondial la aceeași probă. În 1967, ea a fost supusă unui test, nou introdus, de stabilire a genului, care a determinat, potrivit IAAF, că atleta avea “un cromozom X în plus”, deci că era bărbat. Ca urmare, toate titlurile câștigate i-au fost retrase și recordurile anulate.

Un an mai târziu, testul efectuat a fost înlocuit cu un altul, pe care, dacă l-ar fi efectuat, Eva l-ar fi trecut cu succes. Numai că, deposedată de palmares și umilită într-un mod nejustificat, Klobukowska se retrăsese din atletism și, ce ironie!, născuse un copil.

Continue reading

O nouă eră în Formula 1

După șapte sezoane consecutive de “dictatură” a unei echipe, pariez că ne așteaptă un sezon mai dinamic și mai echilibrat.

f1-01În acest weekend, începe noul sezon din Formula 1. La “preluarea cheilor”, noul proprietar – concernul american Liberty Media – se confruntă cu o problemă de popularitate: publicul s-a săturat de o singură echipă dominantă în campionat. Practic, de prin 2008 (sezonul în care Hamilton a câștigat titlul în fața lui Massa în ultimul tur de la Interlagos) n-am mai avut o luptă echilibrată la vârf între formații.  Continue reading

Laissez faire, laissez passer

Dictonul pieței libere poate fi reinterpretat și în Formula 1: dați drumul la concurență pe toate planurile și spectacolul va reveni.

passing

Din 2008, Formula 1 și-a pierdut aproximativ o treime din audiența TV. Motivele invocate sunt diverse, incluzând circuitele desenate de aceeași mână, mutarea în sistemul de televizare pay-per-view în țări de tradiție, perioade lungi de „dictatură”a unor echipe sau piloți, dar mai ales concurența slabă a formațiilor față de echipa dominantă, regulamentul mult prea stufos, piloți cu mai puțină personalitate, dispariția unor Mari Premii de tradiție din calendar, apusul unor formații istorice, motoare din ce în ce mai puțin puternice și mai „tăcute”.  Continue reading

Let there be Max!

Spune Bernie Ecclestone: „Prea mulți piloți apasă comunicarea radio la primul semn de presiune sau în cazul unui contact. Adevărații piloți sunt frustrați, la fel și publicul, la fel și eu. E o nebunie. Regulile au ajuns ca niște stâlpișori de trotuar, încetinindu-i pe piloți. Lăsați-i să se întreacă! Dacă e ceva periculos, ne putem descurca”.

Omul a spus-o atât de bine, încât nu sunt multe de adăugat. Doar că e trist că un pilot ca Vettel, de pildă, de patru ori campion mondial, a devenit un plângăcios. Sau că Button, care cândva stabilea recorduri de precocitate, a terminat o carieră în care parcă a mers „la limita evitării oricărui pericol”.
Continue reading

De ce MotoGP e o competiție mai vie decât Formula 1

motogp3

Depășirile sunt dese și nu sunt „asistate”. În Formula 1, principalul mod în care se putea depăși era crearea efectului de aspirație în spatele mașinii din față, de care pilotul aflat în urmă putea profita. Pentru a se contrabalansa diminuarea acestui efect, a fost introdus sistemul DRS, care creează artificial premisele depășirii, un fel de Viagra a curselor.

În MotoGP nu e nevoie de așa ceva; într-o cursă vedem uneori mai multe depășiri decât într-un întreg sezon de F1. În „Marele Circ”, pe patru roți, cu mașini foarte stabile și asistate de numeroase echipamente electronice, greșeala aproape că nu mai este posibilă. În MotoGP, pe două roți, deci cu o stabilitate mult mai redusă și cu un spațiu necesar pentru depășire de patru ori mai îngust, orice deviere de la traseul ideal și de la accelerarea/decelerarea perfecte ale celui din față oferă oportunități pentru cel din urmă.  Continue reading