Maradona. De ce nimeni nu va fi ca el

Printre filmele mele favorite de pe YouTube sunt secvențele “Best of Maradona”. La atâția ani de la retragerea lui, tot răsar scene noi, tremurate și șterse, ca niște mici dovezi de geniu înfruntând uitarea. Chiar și fazele cunoscute mă surprind cumva de fiecare dată. Conțin o perfecțiune tumultuoasă, ceva care cumva împacă și grația, și geometria, descoperind un drum mai scurt între două puncte decât linia dreaptă.

Maradona a avut ce altora le-a lipsit: nu doar o dragoste orbitoare pentru minge, dar și furia, acea calitate pe care italienii o denumesc “grinta”, o combinație între determinare, curaj și voință. Cine i-a spus “Butoiașul atomic” a fost un poet. Maradona nu pleca la atac: se prăvălea peste adversari, exact ca un butoiaș plin cu praf de pușcă. Era de parcă împlinea o răzbunare de familie aflată pe teren de câteva generații.  Continue reading

Freestyle

Acest gen sportiv exprimă nevoia omului modern de a fi singur, totuși admirat de către ceilalți

De câțiva ani buni, din unele discipline sportive – de pildă, schiul, ciclismul, motociclismul, snowboardingul sau fotbalul – s-au dezvoltat noi ramuri, mai apropiate de domeniul artistic, denumite generic freestyle.

Indiferent despre ce disciplină sportivă discutăm, aș constata mai întâi că freestyling-ul e ceva destul de puțin „free”. Ceea ce în rap, de pildă, e o probă de improvizație și-un semn al creativității în sport este de obicei un număr în care pui cap la cap diferite elemente repetate anterior până la atingerea perfecțiunii. Aidoma gimnasticii ori patinajului artistic, aceste elemente au și denumiri: ele nu sunt improvizate. Pe scenă – căci e mai degrabă o scenă – se manifestă 99 de procente de transpirație, doar restul rămânând pentru improvizație.  Continue reading

Orașul care te omoară cu zile

Promisa înviere a Rapidului e ultima coțcărie politică a aleșilor din București

Există lucruri mai triste decât dispariția și rapidiștii sunt pe cale să afle acest lucru. Poți să iubești o echipă care nu mai există în acte, dar e imposibil să ții cu un club care, odată readus din morți, și-ar devora singur istoria și identitatea.  Continue reading

Felicitări echipei naționale!

Un singur selecționer ne mai poate califica

Am înțeles, în sfârșit, strategia FRF și pe cea a selecționerului: stârnirea milei mondiale. Trebuie să recunosc, sunt șanse bune să funcționeze. De piatră să fii și te înmoi când îi vezi pe tricolori bulucindu-se ca puii de găină după același grăunte. Poate că o selecționată bună de pe mapamond va adopta naționala noastră, așa cum se înfrățesc orașe din toată lumea sau cum se fac campanii cu “Salvați …!”. Să-i mai dea asistență, să ofere spre naturalizare vreun fotbalist de pe la ei care n-are loc nici în cel de-al patrulea lot. Poate-i înfiază vreo mămică, văzându-le giumbușlucurile de copii ce de-abia învață să meargă.  Continue reading