Briliante, diamante și alte nestemate

Ne supranumim fotbaliștii de parcă ar sta în vitrina unui bijutier, nu în subsolul fotbalului.

Am văzut deja în presa română formularea “nestemata Ligii 1”. M-am topit de drag: așa vorbesc părinții de copiii lor, când încearcă să-i facă din corigenți olimpici.

Așadar, Mutu a fost Briliantul, Cernat Diamantul, dar avem acum o “nestemată”. Ce va urma? Gablonțul? Semiprețiosul? Mărgica? Fotbalistul român e un fel de pietricică pe care cei o mie de înțelepți se străduiesc să o scoată dintr-un lac care a secat demult.   Continue reading

Natură moartă cu foste glorii

Cearta e pentru cine să ia banii de pe ochii mortului, căci Steaua nu mai există de mult.

steaua2Faultul începe chiar din formula aceasta nefericită: „fostele glorii”. Gloria, dacă e adevărată, rămâne pe viață. Nu se menține prin aciuarea pe lângă un latifundiar, nu se pierde prin retragerea din activitate. Este precum geniul. N-ați auzit nicicând de un „fost geniu”.  Continue reading

Fotbalul românesc, acest continuu WTF!

kcmxkxbcjDeschizi la un moment dat televizorul și vezi niște băieți care, după costumație, par fotbaliști, dar care după mișcări aduc mai degrabă a patinatori beți ce fugăresc un câine inexistent. Nu te poți uita așa așa ceva fără să râzi amar și să te întrebi: “De ce naiba se joacă?”.

Era meciul ASA Târgu Mureș – Pandurii și terenul era ca un patinoar cu dâmburi. După pauză, la 0-2, oaspeții n-au mai revenit pe gheață, iar responsabilii au început să paseze răspunderea mai bine decât reușiseră cei din teren cu mingea. Organizatorii nu organizaseră, Liga nu girase, arbitrul nu-și dăduse avizul.  Continue reading

Un test ADN pentru fiicele Mamei Omida

poza3

Adevăratul furt în fotbalul românesc acesta a fost: dizolvarea echipelor tradiționale.

Nu există o metaforă mai bună pentru fotbalul românesc: o echipă mutată din oraș în oraș ca un sac de bani negri și cu patronul la beci ne duce în primăvara europeană. E ca-n știrile acelea în care cetățeni dispăruți primesc rente viagere. Apoi, bănuiesc, Va fi astfel: când Astra Giurgiu va deveni o echipă de tradiție va apărea și o clonă, Astra Ploiești 1937, și va începe un proces lung ce nu va stabili de fapt nimic.  Continue reading

Fotbal de pokemoni

282266613a79dd3f2846103653392534Ce tumult în fotbalul românesc! Dacă citești presa, ai zice că Euro 2016 a fost doar încălzirea pentru adevărata competiție, că Ronaldo și Griezmann au deschis balul în care prinții carpatini ai gazonului semnează cu echipe de top prin ziare și prin site-uri.

De dimineața până seara se vorbește despre mutări pe o hartă din aburi. „Alibec este în vizorul unor cluburi din Rusia și Germania”, „Budescu îi ține pe granzi în șah”, ba chiar și că Victor Pițurcă este un posibil selecționer al Belgiei. România e țara miracolelor cotidiene, unde apa rece are tărie și buchet.  Continue reading

Praful, stadionul gol și amintirile

După ultimele calcule, marca Steaua București valorează 57.306.150 euro.

1a1a1a1a1a1a1a283Nu e o sumă chiar rotundă, precum se observă. Asta, pentru unii, e un posibil indicator al preciziei cu care s-a calculat. Pentru alții, e ca-n bancul cu preotul care spune: “Mai păcătuiește o dată, femeie, că a dat cu zecimale”.

Aceasta este valoarea totală a mărcii Steaua şi de-abia acum urmează să se stabilească suma la care este evaluată secţia de fotbal. Atunci se va obține un alt număr, la fel precis în imprecizia lui. Povestea amintește de divorțurile în care totul se împarte judicios, astfel încât fiecare rămâne cu jumătate de masă și jumătate de câine. Cât or face driblingurile lui Marcel Răducanu din total? Un milion, două? Sprinturile lui Gabi Balint, cele patru penalty-uri apărate de Duckadam la Sevilla, angajarea rapidă în adâncime spre Lăcătuș de la începutul meciurilor? Continue reading

Fotbal ofilit, stropit cu apă

În Liga 1 nu s-a schimbat nimic. Bine ai revenit, Dumitru Dragomir!

Nu primăvara e anotimpul revenirii la viață în fotbalul românesc – căci ne amintește de faptul că reîncep competiții din care nu mai facem parte -, ci iarna.

De fiecare dată regret că se termină stagiile hibernale, căci e ca și cum te-ai trezi un vis frumos. Este perioada în care fotbalul românesc se simte ca Borcea la vorbitor. În această fază fericită, echipele noastre întîlnesc echipe ca Djurgardens, Volyn Luțk, Gurbangul Așgabat, AS Trencin, Ruch Chorzow, Akshayik Uralask, Shiziajuang, Pogon Szczecin, Ujpest, Ludogoreț, Bijlankar Abadan, Aris Limassol, Haladas, Tom Tomsk sau Botev Plovdiv, cu care putem emite pretenții. Chiar dacă am strecurat în enumerare câteva nume false, nu aveați cum să vă dați seama: în această perioadă, putem juca absolut cu oricine.  Continue reading

Țepe de mare valoare

Dacă tenisul admite funcția de “căpitan nejucător”, fotbalul românesc a consacrat-o pe cea de “jucător nejucător”.

Gabriel_Tamas (1)Există motive pentru care transferurile ce se fac în această iarnă sunt denumite „istorice”. Fie ele devin istorie în scurt timp, prin nefinalizare, fie se referă la fotbaliști care erau activi pe vremea lui Herodot. De pildă, Eboue: „un fost finalist al UCL”, numai că finala aceea din UCL a avut loc acum mai bine de 10 ani. Mai este cazul lui Siaka Tiene, aflat la frumoasa etate de 34 de primăveri, dar „fost coechipier al lui Zlatan”.

Acestea sunt însă doar nade aruncate publicului, pentru creșterea interesului în jurul unui campionat foarte slab. Să vedem transferurile deja făcute. Noului venit la Steaua Timo Gebhart i se spune „Bad boy” nu pentru că ar fi o fiară pe teren, ci pentru că a strangulat o femeie. De altfel, în ultimii trei ani, după cum informează gsp.ro, omul a stat 677 de zile pe tușă, pentru accidentări la adductori, pelvis, inghinali și la rotulă. La Petrolul vine un „magician de 17 milioane de euro”; algerianul Ziani are deja 33 de ani, o vârstă a marilor promisiuni doar dacă te apuci de darts.  Continue reading

Steaua se întoarce la o salvare anterioară

Într-o simpatică întrupare a glumelor care circulă pe Facebook de câteva zile, John Travolta cel nedumerit se răsucește în mijlocul tribunelor goale din Ghencea. „Unde sunt spectatorii? Unde-i echipa?” pare a spune simbolul recent al inadecvării.

La fel, dacă ai teleporta anual un extraterestru în miezul încins al fotbalului românesc, ca pe un pliculeț de ceai, omul s-ar întoarce în galaxia lui cu ochii cât capul și cu antenele înnodate: “Acum câteva luni, Petrolul se lupta la titlu, acum retrogradează sigur”, “Șase echipe s-au volatilizat”, “Trei campioane recente s-au teleportat”, “Tot Iordănescu antrenează naționala, ca acum 11.875 ani”.  Continue reading