Ce s-a întâmplat cu umorul? (3) Comedii care azi nu s-ar mai putea face

Sunt multe filme cărora le duc dorul și care azi ar fi imposibil de făcut.

Fabrice Greco și Pierre Richard în Le jouet

1. Le jouet (Jucăria) – 1976. Un om de afaceri putred de bogat șantajează un jurnalist care lucrează la ziarul său să se transforme într-o jucărie vie pentru băiatul său extrem de alintat. Sunt multe motive pentru care o astfel de comedie – cum erau toate cele cu Pierre Richard – nu s-ar mai face azi. În primul rând, râzi la ea :) , dar și oftezi. Apoi, cuprinde scene neortodoxe, cum ar fi sclavia modernă, referiri la îmbăiatul alături de un minor, invitații la bătaia aplicată unui copil sau umilirea unei femei în public.  Continue reading

Ce s-a întâmplat cu umorul? (2) Corectitudinea politică.

Cleavon Little în Blazing Saddles

Acum mai bine de cinci ani, Rowan Atkinson (interpretul lui Mister Bean) spunea într-un interviu că „ar trebui să ni se permită să ne insultăm între noi”. „Marea problemă cu scoaterea în afara legii a insultei e că multe alte lucruri pot fi categorisite astfel. Critica, ridiculizarea, sarcasmul, ușoara deviere de la punctul de vedere ortodox, toate pot fi interpretate drept insulte”, zicea comicul.

Corect. Aș încerca să aplic și un criteriu mai degrabă contabil: ce am câștiga și ce am pierde, la nivel de societate globală, prin “cumințirea” umorului?

Pe de-o parte, nicio persoană sau categorie socială nu trebuie să se simtă jignită ori discriminată. OK.

Pe de altă parte, libertatea cuvântului e sfântă. De asemenea, OK.

Numai că astea două se cam ciocnesc conceptual. Unde se trage linia? Și, mai ales, cine o trage?  Continue reading