14 filme de război foarte bune și puțin cunoscute (I)

Nu mă refer la filme precum Saving Private Ryan, fie arhicunoscute, fie făcute mai ales să stoarcă litri de lacrimi, ci la unele chiar mai bune, pe care, poate, nu le-ați văzut.

1. La Grande Guerra (1959). Este unul dintre filmele pe care le revăd cam o dată la doi ani, pentru că este un scurt curs despre construcția povestirii, ritm și stil. Eroii sunt soldații unui pluton din armata italiană, în primul război mondial, principalele personaje fiind interpretate de către Vittorio Gassman și Alberto Sordi, doi șmecheri descurcăreți. Întâmplările se succed după schema râsu’-plânsu’. De pildă, când un cocoș apare între liniile inamice, soldații din fiecare tabară se străduiesc să-l atragă către ei și să-l mănânce. Sau când eroii principali tot amână să împuște un soldat inamic care nu știa că este pândit, până când acesta nu-și va fi băut cafeaua. Finalul este inevitabil și tulburător.

Este prima tragicomedie clasică italiană făcută de Mario Monicelli, o capodoperă.

Continue reading

Idei de vacanță. Matera + Craco

matera01

Una dintre zonele cele mai puțin îmbâcsite de turiști – am mai scris despre ea aici – este zona de sud a Italiei, dar nu mă refer la mai cunoscuta parte de vest, cu coasta amalfitană, ci deasupra „tocului Cizmei”, adică pe latura estică. Cu avionul (Wizzair), din Otopeni până la Bari ajungi în mai puțin de două ore, apoi, cu trenul, ești acolo cam într-o oră și jumătate. Așadar, din București ajungi în Matera mai repede decât ai ajunge, de pildă, cu trenul în Timișoara.  Continue reading