Cele mai tari fraze rostite pe patul de moarte

Mă uitam acum ceva timp la un episod din Fear the Walking Dead, un serial cu temă apocaliptică și cu zombies. Într-o scenă, un american aflat pe un vas în flăcări ia legătura prin stația de emisie-recepție cu un rus aflat pe o rachetă (OK, realizez că e imposibil și că sună a banc, dar fiți și voi mai îngăduitori :) ). Amândoi știu că omenirea va dispărea în curând și încep un joc de evocare a unor replici celebre rostite pe patul de moarte. Sunt citate câteva:

„Cuvintele spuse pe patul de moarte sunt ale proștilor care n-au spus destule până atunci” (Karl Marx)

„Ori dispare tapetul ăsta, ori eu” (Oscar Wilde)

„M-am născut într-o cameră de hotel și, la naiba!, mor într-o cameră de hotel” (Eugene O’Neill)

Și m-am gândit să vă mai amintesc câteva astfel de fraze rostite imediat înaintea Marii Plecări. Pe unele le-am tradus, pe altele le-am lăsat în original, să nu le stric esența. Unele au mult umor, altele sunt cinice sau absurde sau emoționante, dar toate sunt geniale.  Continue reading

Cioclii-biografi

Nicicând omul public nu pare mai viu decât la înmormântare. Atunci și doar atunci poate fi examinat pentru examenul posterității. În acea după-amiază, i se numără amantele, cărțile, rolurile, moștenitorii, rătăcirile și casele. În timp ce trupul îi este spălat, biografia îi e pictată pe celălalt lințoliu: micul ecran.

Specialiștii în existențe sunt de două feluri: unii amintesc doar faptele rele ale mortului – că deseori lua butelii peste rând, că recita poezii patriotice sau că avea prea multe amante – , alții doar faptele lui bune, donațiile din averea statului, hrănirea câinilor vagabonzi, faptul că nășea frecvent.  Continue reading