E timpul pentru un selecționer străin

Eșecul de la Euro 2016 este rezultatul unui fotbal mic, corupt și închis în el însuși.

burleanuMeciul unei generații. Am auzit de prea multe ori această înșiruire flască de cuvinte creată de laboratoarele mediocrității din presă pentru ca ea să mai însemne ceva. Poate chiar aici e sâmburele răului: să ajungi să crezi că 90 de minute, fie și soldate cu o victorie, pot înlocui atâta amar de timp pierdut.

Meciul unei generații nu s-a jucat la Lyon, după cum nu s-a jucat nici în Ghencea, cu slovenii, în 2001, nici în meciul cu danezii din 2003, nici acum trei ani, în barajul cu grecii. Nu. Atunci doar au fost trecute pe răboj scorurile previzibile. Adevăratul meci al acestei generații și al celor vor urma se joacă în fiecare secundă, și, după cum se arată, suntem permanent conduși.  Continue reading

Cei care se mulțumesc cu puțin

nationalaȘtiți senzația aceea când îți drămuiești banii și aștepți ziua de leafă ca pe-o gură de oxigen, apoi, când vin banii, descoperi că totul se duce pe plata datoriilor? Așa e naționala României: ca un salariu mic, ce nu-ți permite satisfacerea plăcerilor, ci numai a necesităților.

O echipă care cade fizic în minutul 55 pentru că în prima repriză a consumat ceva mai multă benzină decât fusese prevăzut este o echipă care nu poate mai mult, orice i-ai face. În general, degeaba ne supărăm pe băieți: atâta pot și fizic, și tehnic. Sunt însă meciuri care se câștigă nu atât cu talentul de fotbaliști sau cu planurile tactice ale antrenorului, cât cu curaj și cu inimă. Sunt exact partidele între formațiile mediocre, cum sunt România și Elveția.  Continue reading

Concurs de încurajat naționala

Știu că unii lăcrimați deoarece Dodel Tănase n-a prins lotul României, alții pentru că Nea Puiu duce la Euro 2016 prea puțini închizători și prea mulți atacanți. Personal, mă oftic pentru că Maxim a rămas pe-afară. Fiecare-și are supărarea lui legată de echipa națională.

Dar acum, asta e. Pe ei îi avem, pe ei îi încurajăm, cu ei trecem de grupe. De ce spun asta? Pentru că sunt optimist pentru acest „european”. Eu zic că vom face egal cu Franța în meciul de deschidere, cel de pe 10 iunie. Cred că Elveția ne va bate după o partidă de mare luptă, dar că vom învinge apoi Albania și vom merge mai departe. Și din faza următoare ne poate ieși în cale, de ce nu?, Ucraina, cu care tocmai am jucat o partidă echilibrată.  Continue reading

Ne ascundem de fotbal

Am ajuns în faza tragicomică a Campionatului European și nici măcar n-am început să jucăm.

Ce multe s-au schimbat de la ultima participare la un turneu final, din 2008! Pe atunci, componenții lotului încă erau împărțiți în jucători din campionatul intern și “stranieri”. Acum însă, granița dintre cele două categorii e greu de sesizat: azi ești rezervă la Kongürlümspor ori la Kakabirligi, mâine revii în Liga 1 ca atu important al noii tale formații în lupta pentru evitarea retrogradării. Condiția necesară și suficientă pentru împlinirea profesională a unui fotbalist român pare a fi, acum, revenirea în țară. Odată trecut turneul final, același fotbalist va fi considerat realizat dacă va reuși, măcar pentru două luni, să plece din țară.  Continue reading

Mentalitatea de perdanți joviali

Doi antrenori români și-au exprimat dorința de a-l transfera pe Cristi Tănase. Păi să nu mori de râs? Acest Marco Polo al fotbalului românesc ar putea reveni, din îndepărtata Chină, aproape direct în lotul național pentru Euro 2016. Conform gsp.ro, „El Dodelinho” a jucat, din iulie, doar în zece partide pentru Tianjin Teda, ocupanta locului al XIII-lea în campionatul chinez, în care a marcat de numai două ori, din postura de al doilea atacant.  Continue reading

Țara care are nevoie de rugby

Ce rost are să comparăm “puieții” cu “stejarii”? Altă structură, alte năzuințe, altă lume.

În rugby, este vorba de cucerirea teritoriului. Două armate stau față în față, clar delimitate de linia balonului, și-și dispută fiecare palmă de pămînt. Pentru a înainta, trebuie să lupți: nu există subterfugiul pasei lungi în adâncime date cu brațul. Spațiul de cucerit nu este un cerc sau un dreptunghi închis care trebuie străpuns de la distanță, ci ditamai terenul unde trebuie să așezi balonul așa cum plantezi o sămânță.

Dar ce greu e să ajungi acolo! În încârligarea aceea de brațe și de trunchiuri, în care și camera de luat vederi intră laparoscopic, numai la reluări, totul este construit pentru luptă. Chiar și faptul că intervenția medicului se consumă pe teren, fără întreruperea meciului, exact asta arată: că accidentarea este un fapt minor, fără importanță în economia luptei.

Iar tot ce rezultă din această încleștare, la capătul unui tumult de trupuri izbite, poartă un nume lipsit de pretenții și de orice formă de emfază: încercare. Cel care a înscris se cheamă că a reușit să încerce; cel care duce mai departe efortul colectiv se cheamă că transformă. Continue reading