Cele mai nebunești teorii ale conspirației

Există dovezi extraordinare de nemărginire a prostiei umane. Mai bune chiar decât credințele că Elvis n-a murit, că americanii n-au ajuns pe Lună ori că Pământul e plat.

1. The Beatles n-au existat niciodată. Că Paul McCartney a murit în 1968 într-un accident de mașină și a fost înlocuit cu un student canadian – nume de cod „Faul” – veți fi auzit: e o teorie a conspirației foarte veche. Ceea ce nu știți este că niciunul dintre cei patru Beatles n-a existat, de fapt, niciodată. Conform creatorilor site-ului thebeatlesneverexisted.com, ceea ce ni s-a prezentat tot timpul a fost o combinație de copii, roboți, ființe sintetice și actori. Dovezile? Amețitoare: diferențe de înălțime, trăsături, poziții ale dinților și ale sprâncenelor.

O altă teorie, de data asta simpatică, este că The Beatles, într-un univers paralel, au rămas împreună. Conform numitului James Richards, ei au înregistrat un album, intitulat „Everyday Chemistry”, care e însă un mixaj ingenios între piese scoase de cei patru după despărțire.

În același timp, stați liniștiți: Marian Nistor e chiar el.  Continue reading

Selfiștii extremi

selfie9Dacă nu știați, numărul celor care mor pe această planetă în timp ce-și fac selfie-uri a crescut amețitor în ultimii ani. În 2014, au fost 15; în 2015 au ajuns la 39, în timp ce doar primele în opt luni ale acestui an ne-au părăsit 73 de astfel de temerari.

Există și o distribuire geografică a selfiștilor extremi. De pildă, în India predomină călcații de tren, iar în SUA și-n Rusia împușcații, cei care confundă declanșatorul mobilului din mâna stângă cu cel al armei din dreapta. Unii ne-au părăsit dizolvați în izvoare termale, alții electrocutați sau înecați. Cei mai mulți au făcut-o însă căzând de la mari înălțimi, unde urcaseră supți de magia unei poze cu fundal amețitor.  Continue reading

Dovezi simpatice de prostie

În clasa a douăsprezecea, când am fost la vizita medicală în vederea încorporării, era la centrul militar acolo un afiș mare pe care erau scrise mai multe simptome pe care tânărul ostaș le putea prezenta. La numărul 3, țin minte și acum, scria: „Vi se pare că auziți mai slab cu o ureche sau cu amândouă?”. Întrebarea e: dacă auzi mai slab cu ambele urechi, de unde știi că auzi mai slab?

– Tot din armată, povestită de un prieten. Aveau un sergent care-i supraveghea la muncile agricole, care, într-o zi, i-a avertizat: „Dacă nu terminați de strîns fânul în două ore, vă țin în soarele-ăsta toată noaptea”.  Continue reading