Orașul care te omoară cu zile

Promisa înviere a Rapidului e ultima coțcărie politică a aleșilor din București

Există lucruri mai triste decât dispariția și rapidiștii sunt pe cale să afle acest lucru. Poți să iubești o echipă care nu mai există în acte, dar e imposibil să ții cu un club care, odată readus din morți, și-ar devora singur istoria și identitatea.  Continue reading

Antinormali

Mesaj pentru fotbalistul Alex Ioniță II

Am văzut filmulețul în care Alex Ioniță II declara, la sfârșitul partidei Astra – FCSB: “Dacă mi-am dorit ceva în viață a fost să nu ia titlul Steaua”, adăugând că și-ar fi dat cinci ani din viață pentru atingerea acestui țel.

Nu-l voi ironiza pe Ioniță, măcar și pentru faptul că era sincer. Interesant e însă că ura lui are un destinatar precis. Obișnuita dilemă “Steaua sau FCSB?” aici nu funcționează. În același timp, putea fi Alex Ioniță II suporter Astra Giurgiu (clubul la care joacă) de mic? Greu de crezut. Pe atunci, Astra Giurgiu era din Ploiești, iar Alex e din București și-i rapidist de mic.  Continue reading

Un test ADN pentru fiicele Mamei Omida

poza3

Adevăratul furt în fotbalul românesc acesta a fost: dizolvarea echipelor tradiționale.

Nu există o metaforă mai bună pentru fotbalul românesc: o echipă mutată din oraș în oraș ca un sac de bani negri și cu patronul la beci ne duce în primăvara europeană. E ca-n știrile acelea în care cetățeni dispăruți primesc rente viagere. Apoi, bănuiesc, Va fi astfel: când Astra Giurgiu va deveni o echipă de tradiție va apărea și o clonă, Astra Ploiești 1937, și va începe un proces lung ce nu va stabili de fapt nimic.  Continue reading

Fotbal de pokemoni

282266613a79dd3f2846103653392534Ce tumult în fotbalul românesc! Dacă citești presa, ai zice că Euro 2016 a fost doar încălzirea pentru adevărata competiție, că Ronaldo și Griezmann au deschis balul în care prinții carpatini ai gazonului semnează cu echipe de top prin ziare și prin site-uri.

De dimineața până seara se vorbește despre mutări pe o hartă din aburi. „Alibec este în vizorul unor cluburi din Rusia și Germania”, „Budescu îi ține pe granzi în șah”, ba chiar și că Victor Pițurcă este un posibil selecționer al Belgiei. România e țara miracolelor cotidiene, unde apa rece are tărie și buchet.  Continue reading

Așteptându-l pe Nea Piți

Schimbarea antrenorilor e singurul proiect pe termen lung din fotbalul românesc.

Imaginea săptămânii trecute este aceasta: Pastore și Cavani ornând terenul cu fugile lor de evadați și stoperii lui PSG înălțați în careul advers ca două lumânări înfipte în coliva fotbalului mourinhist, frumos și generos ca un credit bancar.

Când va putea oferi o echipă românească un astfel de meci, fie și la o scară a intensității de 1:100? Anume, oameni alergând ca nebunii în virtutea unui ideal comun și, dacă se poate, nu către granițe.

Continue reading