Două companii românești de care sunt mulțumit

De ceva timp vreau să scriu articolul acesta, dar ceva m-a reținut. Cel mai mult a fost faptul faptul că veți crede că e o campanie publicitară. Nu este; dacă era, apărea la categoria “Publicitate”. Așa cum scriu de 100 de ori pe an despre chestiile nasoale din România, măcar o dată aș vrea să vă semnalez și lucrurile bune.

Sunt două companii românești de care sunt foarte mulțumit.  Continue reading

În 2020 vom găzdui Jocurile Foamei

Nu, nu e proiectul șoselei care leagă Gara de Nord de Aeroportul Otopeni, ci Viaductul Millau din sudul Franței. A fost construit în 3 ani

România devine un păianjen mort pe hartă: strivit de propria povară, își trage toate membrele dedesubt. Nu se mai face pod peste Dunăre la Brăila. (Ce vă trebuie pod, mă? Dacă bulgarii îl vor, să și-l plătească, dar voi înot nu puteți ajunge?). La fel cu autostrăzile și cu căile ferate. Mai repede ajungi din Sibiu în Râmnicu Vâlcea alergând cu o butelie în spate decât cu trenul. (Să le facă săracii de le folosesc! Noi avem avioane private). Continue reading

Ne prostim

De la un timp, sub titlul fiecărui articol publicat de Reuters e înscris și timpul mediu necesar parcurgerii respectivului text. Acesta a scăzut constant și rareori mai depășește 3 minute. Și-așa bănuiesc că se trec numere mai mici, ca un fel de doping pentru cititorul actual: „Hai că poți! Rezistă! Mai sunt doar câteva secunde de chin!”.

În curând, vom comunica doar prin gif-uri animate și emoticoane, iar creierul va mai livra materie cenușie de maximum trei clicuri.  Continue reading

Meciul amical dintre românii care mint și cei care-i cred, știind că mint

Apare la TV un domn cu un look mai degrabă agricol, îmbrăcat într-un costum de mii de euro. Ți l-ai imagina cerând una mică la terasa din colț, dar el ne povestește cum va organiza România meciuri la Euro 2020. E Ministrul “Subdezvoltării” Regionale. Ascultându-l, îți imaginezi o Românie în plin avânt, trimițând rachete în spațiu cu combustibilul strâns sub buda din spatele curții.  Continue reading

Majestatea Sa, lezmajestatea lor

Nu educația, nu informația, nu referendumul, ci televizorul a rezolvat definitiv problema monarhiei în România. De la „Mihai Bâl bâl”, printr-un teleshopping emoțional, mulți români au ajuns pe ultima sută de metri la „Majestatea inimilor noastre”.

De-abia când Regele a încetat să reprezinte un pericol l-au redat poporului, tăvălit prin sosul unei evlavii nefirești, nu pentru c-ar fi fost nemeritată (dimpotrivă), ci pentru că s-a ajuns la ea nenatural și-n mod interesat.

Continue reading