Majestatea Sa, lezmajestatea lor

Nu educația, nu informația, nu referendumul, ci televizorul a rezolvat definitiv problema monarhiei în România. De la „Mihai Bâl bâl”, printr-un teleshopping emoțional, mulți români au ajuns pe ultima sută de metri la „Majestatea inimilor noastre”.

De-abia când Regele a încetat să reprezinte un pericol l-au redat poporului, tăvălit prin sosul unei evlavii nefirești, nu pentru c-ar fi fost nemeritată (dimpotrivă), ci pentru că s-a ajuns la ea nenatural și-n mod interesat.

Continue reading

Ce se întâmplă cu noi?

Am citit multe ce s-au scris despre imaginile video cu crimele de la metrou. Scriu „crime” pentru că au fost mai multe: una, a bietei fete împinse în calea trenului; celelalte, nenumărate, s-au petrecut în psihicul celor care au văzut aceste imagini, chiar dacă ei nu realizează asta.

Martorii primei tentative de asasinat – care a avut loc în stația Costin Georgian, în jurul orei 15:35 –, înțeleg, n-au avut nicio reacție. Bănuiesc că s-au blocat ori că au crezut că „așa ceva n-are cum să fie adevărat”. Așa a fost posibilă crima de la Dristor 1. Continue reading

Corbii și șobolanii

Lila Kedrova (Madame Hortense) în Zorba

1. Există, în romanul „Ciuma” al lui Camus, un moment în care groaza atinge o maximă intensitate. Paradoxal, nu este atunci când şobolanii încep să iasă în şiruri lungi de prin cotloane, subsoluri, pivniţe şi guri de canal pentru a muri la suprafaţă, „aproape ca oamenii”. Nici când, „verzui, cu buzele ca de ceară, pleoapele învineţite”, sfârşeşte primul om din cauza bolii. Nu, apogeul terorii este atins, paradoxal, într-o zi frumoasă, când ciuma dă semne că s-ar opri.

Continue reading