Ce s-a întâmplat cu umorul? (2) Corectitudinea politică.

Cleavon Little în Blazing Saddles

Acum mai bine de cinci ani, Rowan Atkinson (interpretul lui Mister Bean) spunea într-un interviu că „ar trebui să ni se permită să ne insultăm între noi”. „Marea problemă cu scoaterea în afara legii a insultei e că multe alte lucruri pot fi categorisite astfel. Critica, ridiculizarea, sarcasmul, ușoara deviere de la punctul de vedere ortodox, toate pot fi interpretate drept insulte”, zicea comicul.

Corect. Aș încerca să aplic și un criteriu mai degrabă contabil: ce am câștiga și ce am pierde, la nivel de societate globală, prin “cumințirea” umorului?

Pe de-o parte, nicio persoană sau categorie socială nu trebuie să se simtă jignită ori discriminată. OK.

Pe de altă parte, libertatea cuvântului e sfântă. De asemenea, OK.

Numai că astea două se cam ciocnesc conceptual. Unde se trage linia? Și, mai ales, cine o trage?  Continue reading

Nimicul, generaţia următoare

Există o secvenţă genială, printre alte câteva mii, în serialul Seinfeld, când Jerry şi George se duc la NBC cu proiectul unui serial despre nimic. „Şi ce se întâmplă în serial?”, întreabă directorul reţelei TV. „Nimic”. „Şi de ce m-aş uita la aşa ceva?”, insistă directorul. „Pentru că e la televizor”, răspunde George Costanza.  Continue reading