Șase filme italiene de dragoste bune și puțin cunoscute

Pentru mine, italienii au avut cea mai bună cinematografie, cel puțin din anii ’40 până la începutul anilor ’80. În această perioadă au fost cel puțin 40 de regizori și la fel de mulți actori extraordinari care au făcut artă în „Cizmă”. Am mai recomandat aici niște tragicomedii italiene de geniu, acum vreau să vă prezint niște pelicule de dragoste.  Continue reading

14 filme de război foarte bune și puțin cunoscute (I)

Nu mă refer la filme precum Saving Private Ryan, fie arhicunoscute, fie făcute mai ales să stoarcă litri de lacrimi, ci la unele chiar mai bune, pe care, poate, nu le-ați văzut.

1. La Grande Guerra (1959). Este unul dintre filmele pe care le revăd cam o dată la doi ani, pentru că este un scurt curs despre construcția povestirii, ritm și stil. Eroii sunt soldații unui pluton din armata italiană, în primul război mondial, principalele personaje fiind interpretate de către Vittorio Gassman și Alberto Sordi, doi șmecheri descurcăreți. Întâmplările se succed după schema râsu’-plânsu’. De pildă, când un cocoș apare între liniile inamice, soldații din fiecare tabară se străduiesc să-l atragă către ei și să-l mănânce. Sau când eroii principali tot amână să împuște un soldat inamic care nu știa că este pândit, până când acesta nu-și va fi băut cafeaua. Finalul este inevitabil și tulburător.

Este prima tragicomedie clasică italiană făcută de Mario Monicelli, o capodoperă.

Continue reading