Filme bune și puțin cunoscute. Salariul groazei (1953)

Puține filme au „îmbătrânit” atât de bine. La peste 60 de ani de la lansare, acesta e și azi un creator de frisoane la fel de bun.

Pelicula are – în varianta restaurată, Director’s Cut, din 2017 – două ore și jumătate. Din punctul de vedere al acțiunii, prima oră nu contează. Din punctul de vedere al artei cinematografice și al construcției personajelor, contează, chiar foarte mult. În această oră, oala fierbe încet și va da la fel de încet în foc în cea de-a doua parte a filmului. Continue reading

Tu de ce melodie stupidă nu poți scăpa?

Acum ceva timp (mult „ceva timp”) am mers cu un prieten în Munții Apuseni, la Cabana Padiș, cu cortul.

În prima zi cerul a fost sticlă. Am pus cortul, apoi am făcut un traseu de vreo 12 ore, Valea Galbenei, peșteri, superb. În noaptea aceea a început însă să plouă și temperatura a coborât cu vreo zece grade.

După o lună și jumătate petrecută 2 Mai, plecaserăm de la o premisă simplă, bărbătească. Avem nevoie de detox total: adică fără băutură, fără țigări. Nimic. Ne lăsăm. Continue reading

Djoko, Federer, Nadal. These are the days of our lives

Djokovici – Federer: 7-6, 1-6, 7-6, 4-6, 13-12 (7-3) în finala Wimbledon 2019, după două mingi de meci Federer. Cred că asta rezumă totul.

Niște planete s-au aliniat pentru noi de niște ani buni încoace. Îi avem pe Nadal, Federer și Djokovici, iar asta e ca și cum, în box, Tyson, Ali și Sugar Ray Leonard ar fi luptat în aceiași ani și la aceeași categorie. Sau Maradona și Ronaldinho jucând în aceeași echipă, făcând un-doi-uri până la desființarea fotbalului. Lennon și McCartney compunând împreună și după 1970, stingând chiștoace în același zaț de cafea.

Continue reading