in Recomandări

Steaua – AS Roma, 1984

Văzut pe blog de fotbal. Rezumatul dublei întâlniri dintre Steaua şi AS Roma din 1984. Prilej pentru cei „mai puţini tineri” de a revedea fotbalişti precum Petcu, Tătăran, Puşcaş, ca să nu-i mai punem la socoteală pe cei care au rămas şi au devenit campionii Europei în 1986.

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

14 Comments

  1. Secvente care cu adevarat merita sa fie memorate.
    Passion. Passion. Passion.

    Pe vremea aia eram putin mai tanara….. fumam :) …..urmaream toate meciurile Stelei….ma durea cand pierdeau….se juca fotbal cu pasiune ….si eu nu-mi puteam imagina ca voi fi in stare sa ma vindec vreodata….

  2. Adi mulțumim :D

    Ne bucură faptul că ai apreciat valoarea sentimentală a acestor secvențe video și suntem mulțumiți de faptul că le-am putut oferi.

    Toate astea pentru că, așa cum ne place nouă să spunem, fotbalul frumos încă mai trăiește.

  3. 1. Eu m-am uitat la rugby, ca-mi place. Franta a castigat spectaculos in fata Tarii Galilor (21 la 16), desi in prima repriza n-ai fi zis – pana in min 35 conduceau galezii cu 13-6, iar pana la pauza au egalat francezii. In a doua s-a mentinut scorul de la pauza pana spre sfarsitul meciului – Para a avut doua ratari de milioane -, dar in ultimele 10 min., francezii i-au snopit/cotropit/calarit pe adversari de nu s-au vazut. Dovada scorul – galezii n-au mai fost capabili sa inscrie nimic. Ambele echipei au jucat elegant.

    2.S-a facut dreptate: „Valse avec Bachir” a castigat aseara Premiul Cesar pentru „Cel mai bun film strain”.
    Marele castigator a fost „Séraphine”, cu 7 premii, pt. Cel mai bun film francez, Cea mai buna actrita in rol principal (Yolande Moreau), Cel mai bun scenariu original, Cele mai bune costume, Cea mai buna imagine, Cea mai buna muzica si Cele mai bune decoruri. Filmul este regizat de Martin Provost si prezinta viata pictoritei Séraphine de Senlis.

    Imi pare rau ca Guillaume Depardieu n-a castigat la Cel mai bun actor in rol principal. Nu pentru ca i s-ar fi acordat post-mortem, ci pentru ca a fost un actor bun. Francezii i-au tras-o (ca sa ma exprim nervos) in mod nemeritat. Abia astept lansarea, in primavara, a filmului „Copilaria lui Icar”, in care isi joaca viata. Am suferit in octombrie 13 anul trecut, cand a murit a doua zi dupa terminarea filmarilor. Parca mi-ar fi murit un prieten sau o ruda apropiata. Din 21 de filme am vazut cateva: Les Mizerables” (2001), Contele de Monte Cristo (1998), „Tous le matins du monde” (1992) si „Les Marchands de sable” (2000). Avea un farmec aparte. N-am vazut „Versailles”, pt. care a fost nominalizat la Cesar, dar titlul imi spune mult mai mult decat premiatul „Mesrine: L’ennemi public nr. 1”. Vincent Cassel – posesorul statuetei – o fi jucat el bine, dar n-am sa ma-nghesui sa-l vad. Desi mi-a placut in „Eastern Promises” (2007) si in rolul ducelui D’Anjou din „Elisabeth” (1998). N-am vazut Ocean’s 12 si 13 – in care joaca.

    Cei mai buni actori in roluri secundare au fost desemnati Elsa Zylberstein, pentru rolul din filmul „Il y a longtemps que je t’aime”, si Jean Paul Rousillon – „Un conte de Noel”.

    „Entre les Murs” a luat premiul Cesar pt cea mai buna adaptare.
    Dustin Hoffman a primit Premiul special pentru intreaga cariera.

  4. Băi, e U-LU-I-TOR!, vorba comentatorului: am căutat două vorbe despre Poli-Craiova pe gsp şi n-am găsit neam. Un cearşaf întreg despre Steaua, gigi, Lăcătuş şi masor, ceva consideraţiuni cu privire la viitorul meci al lui Dinamo şi cam atât. Păi Craiova are spectatori cât Steaua şi Dinamo la un loc, dacă ăsta e criteriul. N-or fi ştiind să citească, m-am prins…

  5. mag la noi de cand au fost impuscati la revolutie celebri antrenori ,pe unul il chema radu durbac,parca s-a asezat cenusa pe acest sport romanesc of doamne ce sport frumos.

  6. Abia acum, din perspectivă istorică, se poate aprecia rolul decisiv al lui Bumbescu în ascensiunea Stelei. A se vedea combinaţia lui superbă cu Duckadam (min. 2:50 al rezumatului de la Roma), dar şi sprintul susţinut în urmărirea arbitrului după primirea golului.