Laşi în urmă inima de cărbune învelită în verdeaţă a Petroşanilor şi cobori din tren la Ohaba de sub piatră. Depăşeşti uliţele şerpuinde ale Nucşoarei, apoi, în timp ce cumperi urda încă şiroind de zer de la o stână, descoperi că Retezatul s-a ridicat în picioare şi te aşteaptă. Te lepezi de Popasul Cârnic pentru drumul forestier străjuit de un râu care şlefuieşte, asemenea unui ceasornicar, pietre rubinii. Îţi legi prevăzător două aripi la bocanc şi zbori peste un deal, pentru a surprinde pădurea învelindu-se pudic în pledul de căldură vegetală al muşchiului. Un pic mai în amonte, un uriaş de piatră geme de plăcere, tolănit în copaia sa, iar apa i se scurge printre degetele de la picioare în zeci de şiroaie reci.
Bei un ceai de măcriş la cabana „Genţiana” şi observi cum, pe măsură înălţării, pădurea lasă loc jnepenişului, până când nici măcar ghearele aciculare nu se mai pot agăţa de bolovani. De aici în sus începe domnia pietrei şi a apei, stări împletite într-o nesfârşită luptă, ca două piese dintr-un orologiu ce se uzează reciproc, dar care au nevoie una de celaltă pentru a măsura timpul.
Ochii albaştri ai lui Dumnezeu
În Retezat sunt peste 80 de lacuri aşezate pe tronuri de granit, tăuri hrănite de inimile topite ale gheţarilor sau ochi de apă uniţi prin lacrimile pâraielor, dăruiţi cu nume de fată: Bucura, Lia, Ana, Florica, Viorica. Zănoaga îşi coboară talpa lichidă până la o adâncime de 29 de metri, iar Tăul Agăţat îşi justifică numele prin aceea că şi-a instalat undele şi luciul la 2.250 metri.
Pretutindeni eşti în siajul unei invizibile baghete magice. Când norii îşi încruntă sprâncenele deasupra Tăului Negru, întreaga zonă se schimbă la faţă, ca şi cum muntele tocmai a primit o veste proastă, pe care n-ai vrea s-o auzi. În aerul magnetic din jurul Tăului dintre Brazi, acum 18 ani, un grup de turişti a fost urmărit de o lumină strălucitoare, apoi, la câteva zile, un avion a muşcat din piatră, lăsându-i muntelui nouă vieţi şi misterul nerezolvat al unei prăbuşiri. Tot aici se spune că a fost pescuit un peşte care trăieşte doar în apă sărată.
Toanele
Cum treci de Şaua Bucurei, telefonul mobil ţi se goleşte de gânduri – mesajele celor de-acasă pentru cei plecaţi în Retezat se vor strânge pe această curmătură, timp de câteva zile, la un taifas îngrijorat -, pe când tu slăbeşti odgoanele rucsacului şi înalţi vela pelerinei. Vântul împinge nori vineţii peste clepsidra de piatră şi plutonul de execuţie ceresc trimite o rafală de grindină.
Două nopţi şi o zi stai împachetat în ceaţă pe malul lacului Bucura, în cortul care face mătănii din cauza vântului, ascultând darabana ploii. Apoi, într-o bună dimineaţă ce pare aşezată la sfârşitul timpurilor, vezi cum văzduhul de deasupra Bucurei a devenit atât de limpede, încât la amiază Soarele şi Luna se văd laolaltă pe cer, iar noaptea, când bolta îşi dezvăluie întreaga radiografie de stele, din ugerul Căii Lactee ţi se preling pe frunte picături de lichid alb înmiresmat.
Imperiul vegetal
Sunt flori peste tot, aproape 1.200 de specii de plante, dintre care 90 nu mai pot fi văzute niciunde în lume, fie răsfirându-şi mândre strălucirea, aromele şi culorile, ca la horă, fie pitulate prin crăpături ori cocoţate pe stânci, acolo unde copitele, boturile sau degetele nu le ajung.
Campanulele îşi scutură clopotele gingaşe, chemând insectele la baia de polen. Zâmbrul răsuceşte îmbufnate fructe vineţii la capătul braţului înţepător. Ici se vede zâmbetul trandafiriu al odoleanului, din ale cărui flori se extrage calmul vegetal al valerianei, colo sunt cleştii mov ai cărbunilor şi fustiţele ciclamen ale rododendronului, dincolo dai de galbenul anghinării sau de albastrul filigranat al genţianei. Coborând spre Poiana Pelegii, trei brazi crescuţi din aceeaşi tulpină îşi priveghează fratele doborât de furtună, iar jalea neamului din lemn şi cetină e aproape omenească. Câţiva metri mai jos însă, o turbărie şi-a tras peste chip un voal de bumbăcariţă, de parcă întreaga poieniţă s-ar pregăti de nunta soarelui cu pământul reavăn.
Rezervaţia
În interiorul Parcului Naţional Retezat, există zona rezervaţiei naturale, delimitată de semne speciale, în care nu poţi intra decât cu aprobare specială, de la Academia Română. Te afli, parcă, în după-amiaza celei de-a cincea zile din Geneză, înainte ca lui Dumnezeu să-i vină îndoielnica idee de a-l zămisli pe om. E o nemişcare pură traversată de sângele pâraielor, înălţată pe liniştea lespezilor ce se odihnesc în v
ăi şi pe versanţi, piese gigantice ale unei partide de domino întrerupte acum mii de ani. Secundele se usucă la soare lângă şopârle şi broaşte brun-pestriţe, iar chiţăitul marmotelor te ademeneşte să te eliberezi de legăturile rucsacului şi ale vieţii la oraş. Dacă ai noroc, vezi o familie de capre negre, gazdele fragile şi sperioase ale înălţimilor.
E atâta frumuseţe în jur încât, în absenţa oamenilor, îţi vine să dai „Bună ziua” pietrelor şi fluturilor. Nu te simţi străin, ai doar acea senzaţie de a te fi întors după o lungă absenţă în casa în care te-ai născut, pe care nu ţi-o aminteşti, dar pe care trupul tău o ştie, iar toate lucrurile te întreabă: „Unde ai fost?”.
Pe tâmpla lumii
Urci scări maiestuoase spre sălile de tron ale înălţimilor, pe un obraz apune soarele, pe celălalt viscolul rostogoleşte minusculi oameni de zăpadă, cobori prin văi în care muntele refuză şi în luna lui Cuptor să-şi lepede lenjeria de zăpadă şi ajungi la buza Tăului Agăţat. În dreapta, pumnul Judelui pregăteşte de veacuri sentinţa, în stânga Peleaga dă pinten cerului. Acolo chiar şi timpul se opreşte să ia o gură de apă, deci îţi laşi rucsacul jos, şi, cu ochii aţintiţi spre zarea plină de lucruri mărunte, te aşezi pe-un bolovan şi taci îndelung.
- Legendele Retezatului. Există mai multe poveşti despre vârful “retezat” al muntelui, vizibil astfel doar dinspre Ţara Haţegului. Potrivit unei variante, aici trăia un căpcăun care cobora periodic în sate şi fura vitele oamenilor. Un voinic (Făt Frumos, Iorgovan, Alb Împărat, Fecioru) i-a retezat capul căpcăunului, acesta s-a prefăcut în piatră, iar mâna stângă a căzut şi s-a transformat în lacurile de la înălţime. O altă legendă vorbeşte despre fata căpcăunului, Rusca pe numele ei, care, invidioasă că fratele a primit moştenire munţi mai înalţi, a aruncat cu un plug după acesta, retezând vârful cel mai înalt. Se spune că pe malul lacului Bucura se strângeau haiducii să-şi împartă prada şi se vorbeşte despre comori fabuloase care zac în adâncimile îngheţate. Aici se organizau petreceri la care hora înconjura lacul şi ţinea cât timp soarele era deasupra munţilor.
- Masivul. Munţii Retezat fac parte din Carpaţii Meridionali. Se înalţă între două depresiuni importante, Petroşani şi Haţeg, fiind delimitaţi de Râul Mare şi Jiul de Vest. Partea cea mai importantă a masivului, mai bogată în roci cristaline, se numeşte Retezatul Mare, partea sudică, având mase importante de calcare, constituie Retezatul Mic, cele două unindu-se în zona lacului Bucura. Parcul Naţional Retezat a fost înfiinţat în 1935, iar în 1979 a fost recunoscut ca Rezervaţie a Biosferei. Se întinde pe o suprafaţă de 38.138 hectare şi cuprinde peste 20 de vârfuri având înălţimi de peste 2.000 de metri. Printre cele mai importante sunt Peleaga (2.509 metri), Păpuşa (2.508), Retezat (2.482), Vârful Mare (2.463) şi Judele (2.334). Parcul e renumit pentru diversitatea faunei şi a florei, aici găsindu-se 130 de plante rare sau vulnerabile, 50 specii de mamifere, 168 specii de păsări, 9 specii de reptile, 5 specii de amfibieni.
- Concursul. Parcul Naţional Retezat a ajuns până în faza semifinală a selecţiei organizate de Fundaţia New 7 Wonders pentru stabilirea celor 7 minuni naturale ale lumii. Selecţia a început în anul 2007, cu peste 440 de nominalizări. La începutul lui 2009, în cursă au rămas doar 261, împărţite în şapte categorii şi supuse votului pe Internet. Retezatul a avut o evoluţie oscilantă, debutând în clasamentul intermediar pe locul 4, coborând apoi până pe 36 şi revenind pe locul 12. În ultimele zile dinaintea stabilirii semifinalistelor, a mai recuperat două poziţii în clasament şi a ajuns în penultima fază. După analizarea celor 77 de obiective de către un grup de experţi, a fost anunţată, pe 21 iulie, la Zürich, lista celor 28 de finaliste ale competiţiei, din care Retezatul nu face parte. Cele şapte minuni naturale ale lumii, desemnate tot prin vot, vor fi anunţate în 2011.
Ah, reportajul… ador specia asta. Et in Arcadia ego! Si, totusi, sunt incremenita de admiratie.
AG
Superb! Superb! Superb!
Eu l-am citit plangand, nu stiu exact de ce. Ultima oara am fost acolo acum 13 ani. O parte din mine inca e acolo si cred ca acolo va ramane mereu. Nu stiu daca reusesc sa ajung anul asta acolo, imi doresc enorm. Stiu insa ca atunci cand voi muri cenusa mea acolo va fi imprastiata.
Se pare ca stiam eu de ce te invidiez. Acum te invidiez si mai mult decat inainte. Oricum, sa mergi mai des si sa ne bucuri cu astfel de reportaje.
waw ,superb…nu sunt cuvinte de comentat ,imaginile spun totul mai ales reportajul…cred ca ar avea de invatat dna udrea cum sa promoveze turismul in romania :) ne-ai lasat fara glas adrian
Mi se pare incredibil cat de frumos scrii, AG. si indiferent de subiect, de atitudinea aleasa etc. Aici as zice ca ai scris cu sensibilitatea unei femei, si nu fac misto, chiar vreau sa il iei ca pe un compliment..
PS. sper ca nu te deranjeaza ca am pus la mine pe blog (o prostie de blog in care scriu cand si cand asa, for fun), adresa blogului tau. De abia astept sa mai vina notificari pe email, le citesc de pe telefon. :)
Foarte fain reportajul,fotografiile,tot,am terminat concediul in Bistrita-Nasaud,undeva pe malul Ilvei si nu pot fi decat fericita,o data in plus ,citind acest reportaj.
Merci pentru pictorialul Retezatului. M-ai intinerit cu peste 6o de ani.
Parca a fost ieri. Eram tinar ca tine si iubeam fotografia naturii. Am stat o saptamana pe malul Bucurei impreuna cu alti 14 survoland imprejurimile.
M-ai facut sa simt in narile batrane mirosul suav al muntelui. Multumesc din suflet. Din pacate nu mai pot inlacrima. A fost superb.
Un templu . Sus. In vale curge apa . Lumina devasteaza echilibrul altarului Retezat . Stancile surad ciuntite , dezvaluind un suflet de piatra . De la piatra am invatat tacerea . Tacerea intarzie pe treptele istovite cu o umbra , umbra pastorului de vise…
Norocosule :) (cu invidie pozitiva)
AG:
De ce nu mi-ai zis ca e si apa acolo???? :D
AG
<>
Numai cine a fost singur sus pe munte poate simti asta. Nu am avut sansa sa merg in Retezat, dar am batut Fagarasii, care mi-au fost mai la indemana.
Mi s-a facut un dor de munte teribil, si numai tu esti „de vina” pentru asta! Multumesc.
AG
Mi-a disparut citatul din textul tau, trebuia sa fie intre :
„E atâta frumuseţe în jur încât, în absenţa oamenilor, îţi vine să dai „Bună ziua” pietrelor şi fluturilor. Nu te simţi străin, ai doar acea senzaţie de a te fi întors după o lungă absenţă în casa în care te-ai născut, pe care nu ţi-o aminteşti, dar pe care trupul tău o ştie, iar toate lucrurile te întreabă: „Unde ai fost?”.”
Felicitari AG. E-atit de frumos ce-ai scris incit ma-ntreb de ce naiba ne pierdem vremea cu aiurelile de zi cu zi. In ce ma priveste am programat un Retezat peste doua saptamini. Nu i-am mai calcat potecile de 16 ani fi-mi-ar rusine.
foarte frumos scris
iti da un sentiment greu de inteles, te paorta cu gandul departe si te debarasezi de tot…esti tare hombre
Frumos, frumos, frumos, mi-ai adus aminte de Calistrat Hogas. Pe cand o carte in care sa promovezi frumusetile din Romania? Succes in continuare..
superb articol.
o intrebare. pentru cei care nu sunt in tara si nu au cum sa ajunga prea curind in retezat, de unde putem lua pozele folosite in articolul tau?
multumesc
esti tare
pe unde-am bantuit n-am mai gasit asa ceva
intr-adevar acasa
http://www.youtube.com/watch?v=DpyYiuOt088 .. La multi ani, Adita!
@A.G. :
Minunat reportaj, intr-adevar! Pe cand si un reportaj dedicat minunatiilor din muntii Apuseni, Adriane?Ai avea ce vedea!!
Foarte frumos Retezatul… cum se poate ajunge cu masina?
Chiar nu e umblat de nimeni?
Sunt ursi?
Unde poti innopta?
Cam cate zile v-a luat traseul pe care l-ati facut?
De fapt, m-am gandit, imediat ce am citit articolul, ca vreau sa merg si eu, de aici intrebarile…
Excelent reportajul , felicitări ! Păcat că nu a intrat în top 28…La Mulţi Ani , A.G. :cool:
am citit pe nerasuflate :) nu ai pierdut nimic si totusi mai sunt atatea de zis… felicitari pentru initiativa si pentru rezultat! eu sunt de aici, din vale, si singurul regret cu privire la acest loc sunt muntii, mult prea singuri cred eu :) la mai multe astfel de reportaje!
La multi ani!!!!!! Adrian *leule) :) … daia nu mi-ai reprosat nimica cand te-am necajit cu gramatica mea ,sa fi iubit si sa-ti traiasca Elena ,sa nu fi suparata pe el asa sunt leii .(in cuplu) ,vor sa aibe ultimul cuvant :)
Aatat de mult mi-a mers la suflet reportajul despre Retezat incat as dori ca si altii sa se poata bucura de el. Entuziasmata de cele citite, fara a sta pe ganduri, chiar inainte de a va cere permisiunea, l-am publicat pe saitul PNR. http://retezat.ro/index.php/noutati/63-mass-media/110-retezatul-minunea-pierduta.html
Va rog sa-mi spuneti daca sunteti de acord sa ramana pe sait in forma pe care o puteti vedea. Daca nu vreti sa fie publicat la adresa respectiva, il voi sterge cu multa parere de rau, va asigur.
Mă bucur că te-ai îmbolnăvit de Retezat. Chestia asta nu trece.
florina crisan
Sarut mana. Nu e o problema, din punctul meu de vedere. Nici cei de la Evenimentul Zilei, unde a mai aparut acest reportaj, nu cred ca vor fi deranjati.
Atentie insa la paginare: cred ca mai trebuie aranjat un pic.
Alexandrina
Se poate ajunge si cu masina, dinspre Hateg, pana putin sub Poiana Pelegii, sau dinspre Lupeni spre cabana Buta. Cauta pe Internet.
mihai
Pozele folosite sunt ale unui prieten, Viorel, cu care am fost in aceasta excursie. Cred ca, la un moment dat, le va publica.
Doc
A fost si un pic de tuica, de la un cioban :) Sanatate curata, iti zic.
Superb… m-ai facut sa plang si sa regret ca n-am fost niciodata acolo.
ah, si mie imi vine sa plang parca atunci cand citesc articolul asta. Te si urasc chiar :P, pentru ca eu o sa ajung poate abia in cativa ani din nou acolo sus(am un copil mic mic)
La multi ani!
Andreea
Nu-i tarziu. Nimic mai placut decat doua coduri galbene langa lacul Bucura, unul de ploaie, altul de canicula.
Horika
Sa-ti traiasca!
AG:
In prelungirea unei conversatii:
Writing
often it is the only
thing
between you and
impossibility.
no drink,
no woman’s love,
no wealth
can
match it.
by Charles Bukowski
Doc
Nea Charlie cam stia despre ce e vorba. Nu prea se apropia de apa plata, zic eu.
Nu vreau sa ma laud, dar pe vremea cand am fost eu acolo, pe paraie curgea tuica si lacurile erau din bere. Temperatura era mereu ideala. Si daca voiam berea calda nu aveam cum s-o gasesc. Se pare ca s-au schimbat multe, dar tot superb ramane.
@ nico > :lol:
splendid… Retezatul! :D
poate prinzi un contract cu ministerul de resort AG-ule. ai merita, pe bune! iti plac blondele? ;)
ministerul de resort?! ptiu! :neutral:
salutari la toata lumea :lol:
@nico am rezolvat ,stela mi-a gasit de luru avantajos,i-a mintit ce varsta am :P .mai am 2 zile de proba ,acuma ca voi ramane fara un ochi fara nas ,trebuie sa razbesc…i-amintit ca am 40 hahahaha.
the judge
Numai in sticla.
adriana
Ma bucur pt tine. Succes. Uneori, o minciuna nevinovata e chiar indicata. Daca nu-ti cer buletinul e vina lor nu a ta. Si 40 e o varsta misto.
AG:
Corect. Iti amintesti Barfly al lui Barbet Schroeder? Bun rol facut de Mickey Rourke dar si mai bun cel facut de Faye Dunaway.
Doc
Faye intotdeauna a fost o ducesa. Vazusi „Camera mortii”, parca, in care juca alaturi de unul dintre favoritii mei all time, Gene Hackman?
Cat despre Mickey, „he’s my brother”. Banuiesc ca nu ti-a scapat rolul de Sfant Francisc.
http://www.imdb.com/title/tt0097383/
salut!
@nico s-a cerut pana la varsta se 40 ,si stela uitase cat am , m-a acceptat , mi-a cerut actele pt angajare acum e acum .
AG:
Banuiesti gresit. Mi-a scapat intentionat. Am zis ca o sa vad filmul asta atunci cand Arnold o sa-l joace pe Buddha, Danny DeVito pe Ignatius de Loyola si Florin Piersic pe the Prophet Muhammad ( PBUH) :D
Acest reportaj, nu-mi pare deloc „iute si piperat”:),din contra,e tare placut la gust, iar imaginile sunt incantatoare.Felicitari!Sper ca aceasta legatura speciala care se creaza intre Retezat si cei care i-au fost musafiri sa dureze si la tine,sa-i asculti chemarea si sa revii de fiecare data cu aceasi placere.Multumesc si pt. trimiterea catre mine!
Frumoase marturii din templul lui Dumnezeu…ai harul povestirii…sa/l pretuiesti, sa le dai oamenilor incredere si bucurie, sa nu/l tocmesti chiar pe orice. Romania e colt de Rai…sa/ncepem sa ne redefinim valorile…Si tu ai un rol esential in miraculoasa noastra Renastere.. :)
adriana
Nu-ti face griji si din cauza asta. Daca accepta pana la 40, accepta si peste. Eu nu inteleg de ce doar pana la 40?
Eu nu am avut niciodata probleme cu varsta. Unde lucrez acum, lucrez de peste 2 ani. Au fost 130 de candidati pe 40 de locuri. M-au intervievat de m-au zapacit. 3 ore intr-o singura zi, 5 persoane nu au facut altceva decat sa-mi puna intrebari. Deseori aceleasi intrebari. Eu voiam locul asta de munca pt ca era ceea ce cautam, adica aproape de casa si flexibilitate. Eu cautam sa combin munca cu cresterea copilului. Copilul e pe primul loc. Venisem acasa cu o durere de cap ingrozitoare si injurand pt ca mi se parea exagerata toata povestea cu intrebarile. Ma angajasera cu o perioada de proba de 6 luni dupa care primisem alte 2 contracte pe 6 luni. Totul era legal. Dupa 1 an si jumatate, am fost una dintre putinele persoane care a primit contract pe perioada nelimitata. Eram sigura ca-l voi primi si colegii imi spuneau ca am avut noroc, iar eu spun ca nu e norocul, eu o facusem si mie mi se datora si nu norocului. Nu-i locul de munca de unde vreau sa ma pensionez, dar deocamdata imi satisface nevoile. Adica pot fi acasa pt copil atunci cand el e acasa. Asta conteaza si nimic mai mult, dar daca nu as fi tratata asa cum se cuvine as pleca fara sa ma uit in urma. Atata timp cat ei sunt corecti nu au probleme cu mine, nu sunt corecti, abia atunci invata sa ma cunoasca. Dar eu cred ca ei stiu asta.
Si iute si piperat e un gust placut. O salata tailandeza de papaia verde cu cativa ardei iuti e un adevarat deliciu, si mancarea tailandeza si cea mexicana fara ardei iuti nici nu vreau sa-mi imaginez ce gust ar avea. Deci, iute si piperat isi are rostul la fel ca si sarea in bucate :)
:lol: ,salut nico ,acelasi lucru l-am cautat sa ma incadrez in anumite ore ,eu cu buletinul de ce am probleme ; mi l-a furat ,il aveam cartela valabil 1o ani ,si mi l-a facut adeverinta ,valabil un an ,la circa care trebui sa-l fac ,cei care -mi ocupa casa sunt prieteni cu o persoana de acolo ,m-a plimbat o perioada ca-mi iesise-mi din fire si i-am spus regulamentul ,si-mi facuse iar poze de parca eram o infractoare :) ,mai vroia sa ma trimeata sa-mi faca poze cei care-mi ocupa locuinta ,are foto sub apartament,dar mai e o tactica si sa vad daca-mi iese iti zic hahaha…. cu acest job pot sa-mi pastrez si celalat servici si sa-mi permita timpul sa-i duc pe cei mici la scoala …
romeo
Multumesc si eu. Blogul tau e foarte placut si scris cu pasiune.
Eu as vrea s-o vad pe udrea calarind prin retezat. Da, felicitari pt. reportaj, iar Retezatul este intradevar un loc superb. Pacat de vilele care s-au construit in rezervatie la poalele muntelui.
are dreptate mala:
«intr-adevar acasa»
Un articol care mi s-a parut umitor…sunt sigura ca ai ramas puternic impresionat de frumusetea acestui masiv, poate cel mai aromonios impletit si te felicit pentru cuvintele alese in care ai reusit sa il zugravesti.
Salut Adrian, am o mare rugaminte . Ai scris tu mai demult un articol cu finala imaginara din 20xx dintre Romania si Brazilia am ras cu lacrimi si as vrea sa-l recitesc. In cazul in care mai ai link-ul mi-l poti lasa te rog ?
Robtgiulesti
Acum vreo doi ani, in urma unei prabusiri de server, am pierdut toata baza de articole. Mi-e teama ca nu-l mai am sau ca ar trebui sa scotocesc prin nistre arhive de texte care nici nu stiu exact pe unde sunt.
e o placere, iar si iar…nu se mai termina, ador jurnalul asta