În vara aceasta, am parcurs pe jos peste 600 de kilometri prin nordul Spaniei, între oraşele Santander şi Santiago de Compostela, parte a unei rute străvechi a pelerinilor, denumită “El Camino del Norte”.
Acest drum înseamnă…
… sutele de trompete florale ale magnoliilor, izbucnind din garduri şi acoperindu-le, plajele pustii, hambarele asturiene cocoţate pe piloni conici sau cele mai mici, montate în Galicia deasupra porţilor.
… vacile şi caii dormind în picioare, animale statuare sprijinite de ceaţa păstoasă a răsăritului.
… luna încă vizibilă pe boltă la amiază.
… Galicia fantomatică şi depopulată, cu casele ei din piatră părăsite, îmbrăţişate de verdeaţă.
… italianul care a parcurs Camino alergând, având cu el doar pasta şi periuţa de dinţi, un aparat de ras şi-un rând de haine de schimb.
… sculptorul bătrân din Xeixon cioplind în piatră cruci celtice, dar şi castanul din Baamonde, vechi de cinci secole, în a cărui scorbură un artist local a făurit o capelă şi a sculptat imaginea Fecioarei.
… slujba religioasă din Mânăstirea Santa Maria din Sobrado dos Monxes, amintind de atmosfera descrisă în „Numele trandafirului”.
… caii sălbatici pletoşi pripăşiţi lângă o veche biserică cisterciană şi căţeaua ieşindu-ne brusc în cale dintr-un lan, doar pentru a ne studia, cu acelaşi aer placid al sătenilor, pentru a se întoarce înapoi lângă puiul ei.
… Santillana del Mar, satul descris de Sartre în „Greaţa” drept cel mai frumos din Spania”, rămas într-un secol de mult trecut, ca un gândac cuibărit în boaba sa de ambră vegetală.
… cimitirele organizate ca nişte orăşele ale celor duşi, cu sicriele aşezate în rafturi unele peste celelalte.
… cele două doamne care în satul Peon au coborât din automobil, lăsat în mijlocul străzii cu frâna de mână trasă şi motorul pornit, pentru a ne călăuzi o perioadă.
… cicliştii profesionişti sau amatori care străbat reţeaua rutieră a Spaniei, o incredibilă structură de asfalt în care autostrada, şoseaua şi drumul merg deseori în paralel, ceea ce te face să te gândeşti că, în definitiv, o cale rutieră nu-i o piramidă, a cărei construcţie să dureze secole.
… vechea biserică Santa Marina, pe turla căreia a crescut un copăcel. La umbra ei te aştepţi să găseşti un mexican cu poncho şi sombrero, sorbind mescal, dar douăsute de metri mai încolo se află un luxos club de golf.
… bătrânul care în Colunga ne-a dăruit bastonul lui, să ajungă măcar el la Santiago de Compostela, ceea ce s-a şi întâmplat.
Frumos……….. in Spania nu-i asa?
Dap. Ţara Bascilor, Cantabria, Asturias, Galicia…
Uao,
Un roman care sa nu mearga in Ibiza cind alege Spania ca si destinatie de vacanta… care prefera mersul pe jos… care adora natura in toata splendoarea ei…
Adriane, ce-i cu tine?
Faci tara de ris, domnule!! :)
Felicitări!! Un drum care desigur te-a renăscut încă odată ca om!
Mihai
ai uitat de Barcelona ;)
AG
Sa inteleg ca urmatorul este “Route 66” ??
Este si un film care prezinta acest drum spre propria regasire, intr-un mod reusit: The way (2010).
Felicitari pentru indrazneala de a porni intr-o astfel de calatorie. Orice om intelept ar trebui sa o aiba inclusa in lista de dorinte din viata, si prin vointa sa o duca la bun sfarsit.
Frumos :)
da Adrian spania l-a cucerit si pe Aurica . vea dreptate Nico ( bucurate pana se va insura ) :(((((
multumim pt imagini
In acest moment declar ca sunt 95% moarta de invidie.
Unde ati inceput? In cat timp ati parcurs cei 600 de km?
La anul il voi incepe si eu. Eu vreau sa incep in San Sebastian.
Voi avea doar 4 saptamani la dispozitie. Il fac de-ar fi sa-l fac pe bucati.
In fiecare an cate o bucata pana il termin. Nu-mi permit sa-mi iau mai mult liber.
Felicitari! din partea aia care nu-i moarta de invidie :)
Si eu nu am fost in stare anul trecut sa parcurg 80 de km in 20 de ore.
Am reusit doar 40 de km in 8 ore. Fara pauza. Asa-s eu proasta. Si mai bausem si prea putine lichide.
Si prea putin antrenament. Nu stiu ce naiba am vrut sa-mi dovedesc cu asta.
Dupa asta am zacut vreo 2 zile pt ca nu ma puteam sprijini pe piciorul drept.
Coboram cu stangul din pat zilnic :)
Am avut mult timp probleme cu piciorul ala la drum lung.
Anul asta nu am participat la nimic. Dar parcurg in fiecare seara cam 5 km pe jos.
Imi si imaginez oamenii care ma vad in fiecare seara cand plec spunand – uite-o, iar pleaca nebuna…
Superbe reperele. Cu adevarat un drum initiatic. Mi-a placut f mult si fotografia cu copacii, are un feeling eteric, nepamantean.
cam cat ati mers pe zi?
nico
E greu sa parcurgi 80 de kilometri in 20 de ore. Trebuie ceva antrenament si Compeed impotriva bataturilor.
filotas
Am mers intre 15 si 42 de kilometri pe zi. Vremea a fost buna, nordul Spaniei fiind mult mai racoros decat restul tarii. Fotografia e facuta imediat dupa rasarit.
llacrima ungur
Multumesc :)
nico
Am inceput la Santander si l-am facut in cam 35 de zile, dar am luat pauze prin Gijon, Oviedo, Aviles. Unii pot sa-l termine din San Sebastian la Santiago in 30 de zile, dar e de mers. Noi ne-am facut desfasuratorul mai ales in functie de review-urile albergue-urilor, iar pentru situatii neprevazute am luat si un cort.
AG
De bataturi m-am temut. Si culmea nu am avut nici macar una. Imi propusesem sa-l fac pt ca tot amanasem cativa ani la rand. Si in anii anteriori ma antrenasem. Anul trecut nu am avut timp. Voiam sa ma mut cat mai repede si timpul liber si energia le consumam renovand seara noua locuinta. La sfarsit de saptamana mai faceam cate 10 km si atat. Am participat pt ca nu am mai vrut sa aman.
Cat despre – El camino del Norte – il am de cativa ani in cap. Si daca astept dupa cei care mi-au promis ca vor sa mearga cu mine….peste 30 de ani voi povesti cum am vrut eu sa-l fac. Anul viitor e al meu. Ori merge cineva cu mine …ori ba….de asteptat nu mai astept pe nimeni. Mie imi place mult zona.
Deci de-asta ai lipsit asa mult de pe blog in vara asta ;)
Foarte frumos drumul, bravo!
…si voi ati mers chiar foarte bine 35 km/zi si cu bagaj. Chiar de invidiat.
AG
Cum a fost cand ati ajuns la final? Cum ati reactionat?
Sper sa citesc o carte scrisa de tine si inspirata din aceasta calatorie.
Adriane, in filmul “the Way” , cu Martin Sheen , de care mai vorbea cineva mai sus, e vorba de acelasi traseu?Te intreb , pt ca poate ai vazut filmul, pe mine m-a marcat filmul ala,(si “Into the Wild”) in fiecare an imi inchipui cum ar fi sa pot face si eu pelerinajul asta.
Sunt curios, filmul te-a impins si pe tine sau era un scop mai vechi?
Tot ce pot sa zic e ca …mi-as fi dorist sa fiu si eu acolo;poate o sa ajung intr-o zi…
Eu tre sa urmez un curs de lb romana. Tu spui clar ca ati inceput in Santander si eu intreb unde ati inceput? Spui 35 de zile si eu inteleg 35 km :)
Daca ar fi fost asta o problema de matematica sa vezi ce rezultate ar fi iesit :)
O rugaminte – in spiritul acelui taran care a avut acea revelatie prin 800 si ceva, cu Santiago de Compostella. Pedro? Va rog mult, puteti scrie un editorial despre acest Vasile Siman. Stiu ca e inadecvat in acest context publicistic. dar omul acesta distruge sistematic cariere si destine. Ale unor copii. Un strigoi! N-am absolut niciun interes in cestiune, doar compasiune…
Puteti face un exercitiu minim de igiena publica? Va multumesc
Recomanzi niste vinuri buni din nordul Spaniei ?
the girl is fit.
AG
Pe Nadal l-ati vizitat? :)
sandmann
E vorba de o variantă a aceluiaşi traseu. De fapt, El Camino din “The Way” e cel clasic. Se numeşte El Camino Frances, începe din Saint-Jean Pied de Port, din Franţa. Noi l-am ales pe cel nordic, care începe, teoretic, în Irun. Temperaturi mai prietenoase…
mersi pt lamuriri
oare la noi de ce nu sunt astfel de trasee?ok, poate nu avem aceleasi traditii ca cei din vest, dar mi se pare o absurditate traditia cu inconjuratul manastirii de nu stiu cate ori ,in genunchi in loc sa facem de ex. un pelerinaj pe jos, pana la Iasi sau in alta parte. Nu s-ar compara cu El Camino, dar ar fi mai aproape de ideea de pelerinaj …
Si asta o spun ca preot :)
Buna ziua!
Imi cer scuze ca va deranjez pe aceasta cale. Am o mare rugaminte la dumneavoastra.
Va rog sa impartasiti şi sa reblogati cazul meu medical daca este posibil (http://romeomilea.wordpress.com/2013/09/11/scrisoare-deschisa/).
Va rog sa ma ajutati sa am sansa de a fi supus la analize si sa fiu tratat de Prof. Dr. John Ionescu la clinica speciala din Neukirchen, Germania şi de a opri cosmarul meu chimic la nivelul capului cauzat de sindromul neurasteniform şi de rozacee. Am nevoie de ajutor financiar pentru a ajunge in Germania. Facand cazul meu cunoscut poate mesajul meu va ajunge la oameni cu suflet.
Eu nu sunt capabil de a gestiona ceea ce mi se întampla şi am nevoie de ajutorul Prof. Dr. John Ionescu.
Va multumesc foarte mult pentru intelegere si sprijinul de nepretuit.
Va rog sa nu ezitati sa ma contactati daca exista o întrebare.
Cu stima,
Romeo Milea
Constanta, România
for fuck sake simo.
urmeaza marele derby al nord-vestului. nu e vorba de celta-depor cum si-ar fi dorit AG in singuratatea lui alergatoare de cursa lunga . este los rojos de liverpool contra los putas de manchester. maninca-i de vii luisito!
Imaginile sunt foarte expresive!
Info despre drum si poze: http://www.santiago-compostela.net/cdn/index_cdn_en.html
Adrian, am si eu o mirare-apostrofare :
de ce n-ai scris o carte despre experienta asta ? Vorbesc foarte serios, iti dai seama cati suntem cei carora ne-ar placea sa parcugem 600 km pe jos si sa vedem toate cele povestite aici ? (eu in mod special mi-as dori sa vad castanul cel de 500 de ani).
@Mihaeladm:
Pentru ca scriu la o alta. Imi place fictiunea :)
Altfel chiar nu e greu sa mergi pe Camino. Concediu, avion, rucsac usor, un picior in fata celuilalt, apoi tot asa … :)
Recunosc, am fost egoista : eu m-am gandit numai la ce mi-ar placea mie sa citesc, si mai ales la faptul ca stilul tau s-ar potrivi si unor astfel de povestiri.
Dar si vestea ta e foarte buna. Chiar ma intrebam zilele astea ce as vrea sa mai citesc in 2015. Nu intreb daca va fi gata pana la targul de carte din noiembrie, dar suntem pe faza cand va fi. :)