in Gazeta Sporturilor

Țara care are nevoie de rugby

Ce rost are să comparăm “puieții” cu “stejarii”? Altă structură, alte năzuințe, altă lume.

În rugby, este vorba de cucerirea teritoriului. Două armate stau față în față, clar delimitate de linia balonului, și-și dispută fiecare palmă de pămînt. Pentru a înainta, trebuie să lupți: nu există subterfugiul pasei lungi în adâncime date cu brațul. Spațiul de cucerit nu este un cerc sau un dreptunghi închis care trebuie străpuns de la distanță, ci ditamai terenul unde trebuie să așezi balonul așa cum plantezi o sămânță.

Dar ce greu e să ajungi acolo! În încârligarea aceea de brațe și de trunchiuri, în care și camera de luat vederi intră laparoscopic, numai la reluări, totul este construit pentru luptă. Chiar și faptul că intervenția medicului se consumă pe teren, fără întreruperea meciului, exact asta arată: că accidentarea este un fapt minor, fără importanță în economia luptei.

Iar tot ce rezultă din această încleștare, la capătul unui tumult de trupuri izbite, poartă un nume lipsit de pretenții și de orice formă de emfază: încercare. Cel care a înscris se cheamă că a reușit să încerce; cel care duce mai departe efortul colectiv se cheamă că transformă.

După cum funcția creează organul, structura unui sport modelează sportivul și chiar publicul acelei discipline. Mulți întreabă: „Ce aveți cu tricolorii, care s-au calificat la Euro, în timp ce rugbiștii au pierdut trei meciuri din patru la un turneu final de CM?”. Cu tot respectul, chiar modul în care sunt puse aceste întrebări și probleme reprezintă cel mai bun răspuns. Nimeni nu le reproșează fotbaliștilor rezultatele obținute, ci modul în care luptă pe teren. În sport, scorul e doar o consecință: măsoară numai modul în care te raportezi, într-un anumit moment și context, la un altul. A reduce totul la scor e ca și cum ai vrea să măsori bărbăția cu rigla.

Ceea ce contează cu adevărat e cum te raportezi la tine însuți. Performanța nu înseamnă în primul rând să învingi, ci să oferi cea mai bună versiune a ta pe terenul de sport. Poți pierde cu 32-22 în fața Italiei și presa din țara care a dat lumii ambele discipline să observe admirativ că „pur și simplu, acești români nu știu să se dea bătuți”, după cum poți să fii pe locul 7 în lume la fotbal fără să joci prea mult fotbal.

În rugby, „cum” este esențial, nu „cât”. Dacă ar exista un proiect de țară traductibil prin sport, așa ar trebui să arate: să-i strângi laolaltă pe cei mai importanți cincisprezece oameni din România, cu sarcina de-a duce un balon de rugby în terenul de țintă advers. După câteva meciuri, am avea deja o elită care să știe ce este leadership-ul – ați văzut importanța subtilă a unui căpitan în rugby? -, asumarea, sacrificiul, munca de echipă – chiar dacă jucătorii vin de la formații concurente -, oameni care să strângă din dinți, să facă tot ce pot face, vorbind cât mai puțin. Nu veți vedea sesiuni de scuze și de scoatere în evidență ale realizărilor personale, nici declarații ca „prin această victorie, am vrut să le dăm o palmă celor care ne-au criticat”.

Pentru că rugbyul este un cod, iar fotbalul un joc. De aceea, să compari bărbații cu băieții este cumva nedrept față de ambele categorii. E ca și cum te-ai aștepta ca puieții să lase umbră ca niște stejari.

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

36 Comments

  1. cred ca exageram si o dam in extremis un pic…
    e ca si cum am spune acum ca oina e pentru intelectuali iar rugbyul pt tractoristi. in uk oare cum ar fi privit un articol de genu asta??? ca suntem noi foarte scarbiti de intamplariile hazlii de la dna ale fiecarui club din liga I e una dar hai sa ramanem cu picioarele pe pamant si sa consideram ca sunt amandoua 2 jocuri frumoase. punct

  2. Daca arbitrii din fotbal ar semana mai mult cu cei din rugby cred ca si fotbalul ar avea mult de castigat. Am scapa de acele scene penibile cu simulari demne de scena unui teatru antic.

  3. @Mihai Popa
    Sa nu aruncam acum pisica in spatele arbitrilor. Cu atat mai mult cu cat in abitraj parca mai intram in randul lumii.
    E vorba de educatia care se face prin sport. Din pacate, in fotbal, Hagi e singurul (ori printre putinii) care a inteles ca sportul presupune ideea de scoala si, in ciuda “rautacismelor” carcotasilor de serviciu, a ales sa faca ceva si in afara terenului, dupa ce in teren si-a facut ani la randul datoria. Academia Hagi functioneaza, poate ca nu asa cum ne-am dori-o noi, constantenii, insa exista.
    Rugby-ul poate fi asimilat cu ideea de “team building”, iar la baza sta sta tot ideea de scoala. La baza fotbalului avem notiunea de club, iar fotbalistii nostri au cam inceput sa incurce cluburile in care “activeaza”.

  4. @gabi d.
    conțescu ce zice, că trei goluri anulate aiurea n-am văzut pe nicăieri?!? ca să nu mai spun că FIX astea trei goluri (sau măcar două dintre ele) îi puneau pe săracii de la steaua în fața sărmanilor de la astra, pe primul loc…

  5. Cred ca e un shift interesant in mentalitatea consumatorului de sport din Romania. Pe fondul decredibilizarii fotbalului si in contextul unui eveniment mondial cu participare romaneasca (RWC), consumatorii renunta la valorile asociate in mod clasic fotbalului si se orienteaza (doar la nivel verbal, din pacate) catre valorile asociate rugby-ului.
    Aceiasi oameni care i-ar fi ridicat statuie lui Hagi acum citiva ani, varsa lacrimi acum de dragul lui Surugiu pentru ca se daruieste pe teren, nu simuleaza si cinta frumos imnul.

  6. @Maxentiu:
    Frumos nume.
    Lăsați-mă să ghicesc: lucrați în publicitate :)

    E posibil să aveți dreptate. Nu știu, de aceea vă întreb, simțind că stăpâniți subiectul: de unde știți că orientarea are loc numai la nivel verbal? Studiu de piață? Presupunere?

  7. @Adrian Georgescu: Nu lucrez in publicitate, doar imi place sa folosesc termeni pomposi citeodata. M-as bucura sa gresesc si sa trecem, ca natiune, de la valorile fotbalului la cele ale rugby-ului, dar e putin probabil sa vedem o asemenea tranzitie brusca dupa citeva citeva momente de joc bune ale “stejarilor” la RWC.
    Ca re-orientarea are loc doar la nivel verbal e un lucru normal, nu ai cum sa adopti un set nou de valori intr-un timp atit de scurt. Aici nu ma refer la publicul minuscul si statornic pasionat de rugby, ci la numarul mare de fani cuceriti in timpul Cupei Mondiale, pe care ii observ in rindul cunoscutilor mei si in articolele si comentariile din mediul online. Ei asociaza rugby-ul cu spectacolul si incarcatura emotionala dintr-un meci de Cupa Mondiala, in timp ce pentru fotbal se raporteaza la recentele meciuri ale Nationalei si la mediocritatea campionatului nostru intern. Daca i-ati pune pe aceiasi oameni sa urmareasca mai multe meciuri din Superliga noastra si apoi i-ati ispiti cu un Liverpool-Milan 2005, cred ca si-ar reconsidera rapid pozitia.

  8. Odată la câțiva ani, se poate întrezări câte o dovadă de inteligență colectivă care ne mai dă aer. Au fost: evitarea invitării oficiale a rușilor în țară în 1989 (credit Gușă), evitarea intrării în incapacitate de plată în 1997 (în vreme ce bulgarii au intrat), lichidarea mineriadei de la Stoenești în 1999, intrarea lotului Becali la pușcărie, alegerea lui Iohannis în 2014 (cum ar fi fost cu Puie președinte ?).

    Isprava “Stejarilor”, deși mai soft, e tot din această categorie. Excelentă ideea căciulilor pe frunte http://www.agerpres.ro/agerpres/imageResize?path=%2Fmedia%2Fimages%2F2015-09%2F09221834-303938010.jpg Felicitări celor care au realizat-o!

  9. Mie îmi place rugbyul pentru că are faze care seamănă cu luptele din antichitate sau din evul mediu timpuriu. Ziduri de cetăți, berbeci, catapulte, testudo, turn de asediu.
    Ai șters articolul despre Budescu ?

  10. @Adrian Georgescu, scuze, nu m-am uitat bine. Era păcat să dispară unul dintre puținele articole pozitive despre fotbal :P

  11. Marile probleme ale rugby-ului romanesc sunt baza infima de selectie si expunerea mediatica deficitara. Cand ai 1000 de seniori legitimati (conform statisticilor Federatiei livrate catre IRB, in realitate e posibil sa fie chiar mai putini) e practic imposibil sa ai un campionat intern competitiv, care sa atraga publicul si implicit sa aduca mai multi copii spre acest sport.
    Cu expunerea mediatica e si mai grav, iar presa sportiva poarta o vina uriasa. Orice part al lui becali este preluat imediat de toate ziarele si site-urile de sport (plus de 5-6 televiziuni) iar chestia asta a inceput sa se intample nu pentru ca becali facea audienta (la inceput nici naiba nu stia cine e) ci pentru ca avea cate o suta de euro de impartit cu darnicie fiecarui fomist din presa care ii trecea pragul. Evident ca genul asta de pomeni nu pica de la rugby si asa se face ca articolele si stirile tv despre acest sport s-au imputinat incet-incet, pana la disparitie.
    Ori in ziua de azi, in societatea tot mai superficiala in care traim, daca nu apari la TV/in presa pur si simplu nu existi. CM de rugby este bagat in seama la noi doar pentru ca este un eveniment sportiv major pentru o buna parte a lumii (finala editiei trecute a avut numai in Franta o audienta medie de 13 milioane, cu varf la 18 milioane). Dar in afara acestui eveniment rugby-ul romanesc pur si simplu este ignorat de presa si de televiziuni. In printul GSP i se aloca spatii infime, nu cred ca exista vreun redactor specializat (care chiar sa aiba idee de regulile jocului, sa urmareasca in mod constant macar turneul celor 6 si The rugby championship, plus campionatul intern) iar pe site te buseste rasul de ineptiile pe care le poti citi pe acest subiect.
    In concluzie, articolul tau este frumos si in cea mai mare parte destul de corect, dar nu foloseste la nimic daca o sa fie urmat de 4 ani de tacere.

  12. Argentina are 110,000 de jucatori legitimati. Canada are 102,000 iar Georgia are 6000. Conform International Rugby Board, Romania are 8,188 de jucatori legitimati (total).

  13. Daca Stejarii ar avea o grupa de calificare cu numerele 33, 35, 44, 64 si 100 mondial (gen Ungaria, Irlanda de Nord, Grecia, Finlanda si Faeroe, la fotbal), scorurile ar fi de la 50 de puncta in sus, poate mai drastice decit cele administrate de Anglia si Australia Uruguay-ului.

    Va rog sa ma credeti ca toate ziarele vor pisa ochii daca trupa lui Burleanu va cadea in grupa cu campioana europeana en-titre, cu locurile 4 si 5 in Europa si cu locul 18 mondial. Sa vezi vaicareli, sa vezi izmene pline inainte de termen.

    Stejarii nu au plins, nu s-au vaicarit. Au jucat, au cistigat o partida si au marcat trei incercari in 14 minute impotriva numarului 5 European.

    PS Habar n-am cine a cistigat ultima editie a campionatului European, cine a pierdut finala mica si cine este 18 mondial. La fotbal ma intereseaza doar Rapidul. Scriu aici pentru ca este vorba despre o mare echipa de rugby.

  14. Si unul cu un conational al prietenului nostru comun, jean pierre rives . Gagica-mea avea un tricou cu ‘ nu te mai holba la titele mele!’ . In braille.

  15. Demonicus, vezi ca jucatorii legitimati sunt una (copii, juniori, femei in unele tari samd) iar seniorii legitimati sunt mult mai putini in toate tarile. Noi avem 9000 de jucatori legitimati dar numai 1000 de seniori legitimati. In alte tari raportul e chiar mai mare.

  16. Rugbiul, sport ce l_am practicat la nivel de amatori in tinerete, e sportul in care nu poti minti,nu poti sa te lasi uitat pe teren,nu poti ramane in fata balonului , nu poti face teatru.cred e un paradox dar, intr-un sport vazut ca fiind dur,sunt mai putine accidentari decit in fotbal, sport de eleganta. Doar tenisul cere aceleași calitati;rezistenta, sprint de pe loc si viteza de reactie.de acord nu d unt similitudini intre cele doua sporturi, sunt doar calitati care se cer .prin anii 76′ un antrenament in divizia B inincepea cu 5km alergare in ritm variat( cu sprinturi de 50- 100m la fiecare km. Asta pentru incalzire! Citi fotbalisti pot trece o incalzire de stil vechi.toti numara pasii facuti de un fotbalist( care face pauza de efort cind vrea) si nimeni nu vede km facuti in regim de efort maxim de care un rugbist.normal ar fi sa iubim toti sportivii (indiferent de sportul practicat) care ne ofera ,prin munca si talent clipe de satisfactie.Adevarat: mai putina importanta cum ai cistigat ,ci mult mai multa, ce ai facut ca sa nu pierzi

  17. @Otpimvs: Correct. Cifrele sunt pe numarul total de jucatori legitimati. Dar baza de selectie nu include si juniorii? Btw, mai exista campionat de juniori la rugby in Romania?

  18. Nu, baza de selectie pentru echipa reprezentativa de seniori nu include si juniorii =)) La rugby nu prea vezi debuturi la Nationala la varste fragede, din motive foarte evidente. In general cine debuteaza la 20-21 de ani este un mare talent.
    La U19 exista si campionat national de rugby in 7, nu asta e problema…

  19. crying for the welsh and scots. so so happy for the exuberant argies. what a cruel and beautiful game rugby is and what a joy brings the love of it.

  20. Am cautat dar n-am gasit nicaieri niste informatii satisfacatoare legate de subiectul Georgia – echipa de rugby. Ok, rugby-ul romanesc are probleme de selectie, financiare, de mediatizare (enumerate intr-o ordine aleatoare), insa nu-mi imaginez ca cel Georgian o duce mai bine.
    Intr-un comentariu anterior cineva scria ca georgienii au chiar mai putini jucatori legitimati decat noi si cu toate astea, in ultimele campionate, ne-au luat fata mai mereu. Nu ma refer la RWC, caci aici se poate argumenta ca au avut grupa mai usoara.
    Insa mi se pare ca in Nations Cup georgienii isi fac un obicei din a ne bate (avem in ultimii ani 4 infrangeri si un egal). Asta n-ar fi o problema insa poate duce la o intrebare. In conditii probabil similare (sa nu zicem ca economic Georgia e sub Romania), ce fac georgienii bine si ce-am putea invata de la ei?

    Asta ar fi un subiect de articol ce mi s-ar parea interesant. :)

    ps: daca ati vazut N Zeelanda – Georgia, sigur ati vazut ca s-au tinut binisor in fata all blacks.