Mentalitatea de perdanți joviali

Doi antrenori români și-au exprimat dorința de a-l transfera pe Cristi Tănase. Păi să nu mori de râs? Acest Marco Polo al fotbalului românesc ar putea reveni, din îndepărtata Chină, aproape direct în lotul național pentru Euro 2016. Conform gsp.ro, „El Dodelinho” a jucat, din iulie, doar în zece partide pentru Tianjin Teda, ocupanta locului al XIII-lea în campionatul chinez, în care a marcat de numai două ori, din postura de al doilea atacant. 

Se lucrează la un „Best of” al mediocrității: toți ar vrea să fie în Franța, unde se va rearanja taraba cu chinezării. Visul fotbalistului român, în general, este de a evolua – ar fi fost comic dacă terminam propoziția aici! – cât mai aproape de casă, dar nu acasă, ci, dacă se poate, în liga a doua turcă. Și mai există un mit: că el nu prinde naționala pentru că joacă în locuri îndepărtate și exotice, dar nu depărtarea geografică față de patrie face ca jucătorul să lipsească din „vederile selecționerului”, ci chiar lipsa lui de valoare l-a dus acolo de la bun început.

Și pentru că vor reîncepe discuțiile „să întinerim echipa națională” versus „ba nu, e nevoie de experiență”, o spun din start: Anghel Iordănescu nu va risca nimic, va avea doar grijă să nu se ciobească peștele de cristal de pe televizor, adică  palmaresul naționalei și al său personal. Cunoști o echipă nu doar după obiectivul pe care-l anunță, ci și după modul în care-l anunță. Majoritatea selecționerilor spun: „Îmi propun să câștig titlul european” sau „Vreau să ajung în semifinale”. Noi anunțăm timid: „Obiectivul nostru e să ieșim din grupe”. Ori „să nu ne facem de râs”. Ce mentalitate de perdanți joviali!

Numai că din 24 de echipe, după faza grupelor de la Euro 2016, numai opt vor pleca acasă. Iar noi iar am avut noroc cu carul la tragerea la sorți. De aceea, s-o spunem așa cum e: să nu te califici dintr-o grupă cu Franța, Elveția și Albania – în condițiile în care merg mai departe și patru echipe de pe locurile 3 – ar fi o teribilă contraperformanță.

Numai că norocul nu va ține la infinit locul unui campionat performant. Ce este Liga 1, pe scurt? O întrecere între echipe aproape falite, pe care Steaua, dacă-și recuperează la timp sezonierii, o câștigă la pas. O singura echipă crește constant de la o ediție la alta a campionatului și poate schimba datele problemei: Viitorul. Or, cum face Hagi? Lângă doi-trei fotbaliști cu experiență pune jucători foarte tineri. Cu acest sistem, bazat pe îndrăzneală, Viitorul este pe locul secund în campionat și, mai important, joacă fotbal.

Poate că abordarea aceasta ar trebui extinsă și la nivelul echipei naționale, în locul veșnicului „să nu ne facem de râs”. Avem un simț al ridicolului care duce la un comic involuntar: acasă, râdem nestăvilit de noi, dar cum ieșim afară practicăm cu multă seriozitate fotbalul anilor ’90.