Când îl luăm peste picior pe Hagi, să ținem cont de un lucru: e în continuare cel mai cunoscut român din lume.
„Să luăm titlul e imposibil, dar realizabil”. Se spune că e ultima „perlă” a lui Hagi, după „Fiecare om suntem diferiți. El se va identifica cu el însuși”, „Iancu dacă talent, orice ne-a demonstrat totul”, „Nu putem să ne ascundem după unghii”, „Omul e o persoană umană”.
Ați râs? E bine, râsul eliberează. Să precizăm totuși că fraza n-a fost citată complet; Hagi de fapt a spus, întrebat fiind cine are mai multe șanse, Simona Halep să câștige un Grand Slam sau Viitorul să ia titlul (sesizați profunzimea interogației): „La ea e mult mai ușor. La noi e imposibil, un lucru greu, aproape imposibil, dar realizabil”, ceea ce e un pic altceva.
Cred că există mai multe feluri de a fi inteligent. La Hagi și la alți sportivi de geniu se manifestă o extraordinară inteligență a trupului care întotdeauna a contrabalansat această stângăcie a limbajului. Mulți știu să vorbească, să dai însă o pasă la întâlnire la 50 de metri, peste mijlocașii și fundașii adverși, direct pe fuleul coechipierului din atac e mai greu. Să scoți în stradă, de câteva ori în timpul vieții, sute de mii de oameni bucuroși care să-ți scandeze numele e aproape imposibil. Puși „să discute” cu o minge, așadar extrași din sistemul de referință convenabil, mulți distinși critici ar stârni hohote de râs mai abitir decît panseurile lui Hagi.
Când ne bucuram, parcă nu eram așa de critici. Din teren, Gheorghe Hagi ne-a făcut să râdem de nenumărate ori. De pildă, în 1986, printr-un gol la vinclu cu Norvegia, balonul având o traiectorie uluitoare, ireală, pe care doar la el am văzut-o, atunci și în alte ocazii. Dar ce ne-am mai veselit, câteva milioane de oameni, la golurile date Țării Galilor în 1993! Sau în 1994, la „bolta” peste Cordoba din meciul cu Columbia, pe care nimeni de pe planetă n-a înțeles-o, până când mingea n-a scuturat plasa. Pentru cei dornici să înțeleagă, o căutare „Best of Hagi” pe YouTube poate dezvălui o bibliografie selectivă care și acum, la 15 ani de la retragere, impresionează. Am vrea să fie însă și filolog, și deținător de Premiu Nobel, să ne reprezinte și la Eurovision.
Avem atât de mult simț al umorului, păcat că-l consumăm râzând doar de alții! Pe oriunde am mers în ultimul sfert de secol, de la un negustor de vechituri din Maroc până la un avocat din Barcelona, toți, aflând că vin din România, au rostit „Hagi”. Pe locul al doilea al reprezentativității naționale se află, la mare distanță, melodia „Dragostea din tei” a formației O-zone, ai cărei membri erau basarabeni.
Acest fapt nu reflectă doar valoarea lui Hagi ca fotbalist, ci și eșecul nostru ca popor de a furniza un – spuneți-i cum vreți! – erou popular, vector de imagine, simbol, purtător de drapel național. De aceea, e bine să știm că atunci când râdem de Hagi, râdem de noi și de propriile neputințe de oameni altfel instruiți.
eu de mult nu ma mai impiedic de limbajul lui hagi, prefer sa-i analizez rezultatele
Mereu apare cate unul care ne spune ca noi, romanii, nu ar trebui sa radem, ar trebui sa ne pretuim valorile. Dar cum ramane cu blaturile „regelui”, cardasiile cu de-alde Becali, Sandu, Dragomir? „regele” sa fie multumit ca la noi se prefera mistoul in locul revoltei, ca mamaliga explodeaza greu. Daca Hagi avea bun-simt, ramanea Rege, nu ajungea bufon.
Pacat ca „marele carmaci” ne-a parasit prin impuscare (sau poate ca doar a plecat in Cuba) ca acum probabil i-ai fi dedicat cateva ode geniului carpatilor.
@carsten:
Mereu apare câte unul care se preface că nu înțelege despre ce e vorba și care vrea să manipuleze astfel încât să-i iasă rezultatul.
Ești lipsit de logică într-un mod ridicol. Adică, Hagi să fie mulțumit că unii îl iau la mișto și nu se revoltă împotriva lui? :))) Parcă văd o mare de oameni scandând „Huo, Hagi!”și dând foc la jambiere.
Noroc, totuși, că unul ca tine se găsește într-o proporție de cam 1 la 1000. Ești un băiat rar.
Ce bine ai exprimat realitatea, Adrian. Esti cu adevarat un Hagi al exprimarii scrise. Cat despre carsten…esti rege doar la baie.
Subscriu. O mica precizare totusi: golul cu pricina era in poarta Finlandei 1-1 la Helsinki in 1985.
@Emilio11:
Mulțumesc, dar comparația nu se verifică în teren :) Cât despre cele adresate lui @carsten, nu încurajez genul acesta de replică.
@flavius:
Eu mă refeream la golul acesta:
https://www.youtube.com/watch?v=IJU1bRBe91M
Nu cred ca-s mai mult de-o duzina cei care rad de Hagi cand scoate vreo perla. Se poate rade ca de-o gluma. Nu cuvintele conteaza, ci sensul lor. Si cei mai eruditi scot porumbei pe gura dar ai lor zboara mai putin.
In loc de comentariu, voi reproduce aici postarea mea pe FB cu ocazia zilei nationale, cred ca e in ton cu articolul:
„Eu cred ca sportul este unul din domeniile in care apartenenta nationala ar putea fi exprimata fara a cadea in capcanele trecutului marcat de evenimente sangeroase, suceli discutabile si discursuri sforaitoare care au condus catre nicaieri.
Imi permit, asadar, de ziua nationala, sa postez si eu un filmulet (sa zicem inspirational :) ) in loc de „La multi ani!” Este vorba – in opinia mea – de unul din cele mai frumoase goluri inscrise de echipa Romaniei la un CM de fotbal. Sper ca toata lumea va intelege ca acest moment a fost rezultatul muncii unor oameni care – indiferent de performantele lor mai mult sau mai putin discutabile in alte domenii – au ales sa se exprime in locul in care au putut s-o faca cel mai bine: pe terenul de sport. Si au facut-o foarte bine, de aceea consider ca acest filmulet ar putea fi inspirational (imi asum in totalitate etimologia discutabila a termenului in favoarea intelesului sau).
Fie ca viitorul sa ne aduca si alte ocazii de a ne bucura de astfel de momente speciale si totodata simple, fara tot felul de conotatii alambicate, interpretabile si discutabile.”
https://www.youtube.com/watch?v=s0ngkqOFGlE
Scuzele de rigoare. Credeam ca te referi la acesta https://youtu.be/R3jSnXxPRCI. Era 6 iunie 1985 implineam 10 ani si eram deja microbist inrait.
@flavius:
Ai dreptate, cred că pe ăla mi-l aminteam :) Cu Hagi, nici nu mai știi, le cam trăgea asemănătoare. Ce simplu pare, nu?
Imi aduc aminte, pe langa meciurile geniale facute de Gica, pe care le-am vazut de multe ori pe viu, de un moment in care am avut ocazia sa stau la doar cativa metri de el, la lansarea cartii lui Cartianu, de la sala Dalles. Eram un pusti care chiulise de la liceu ca sa ia un autograf pe acea carte si sa-si vada idolul de aproape.
Nu ma ajuta talia la acea vreme sa „ma bag in fata”, era o nebunie de nedescris, sala Dalles era un loc mult prea neincapator pentru un asemenea eveniment. Gica a dat autografe in stanga si-n dreapta, iar majoritatea care imi luasera fata erau oameni in toata firea. Defapt, eram singurul copil de acolo. Exact cand mai aveam o persoana in fata, Gica a trebuie sa plece. Ar fi avut nevoie de inca 2 ore ca sa fericeasca pe toata lumea cu un autograf. Am iesit toti dupa el si imi aduc aminte cum fugeam cot la cot cu oameni in toata firea, imbracati la costum, pe Magheru dupa masina in care s-a urcat, mai mult impins el insusi de niste insotitori, ca altfel ar mai fi stat. Copilul din mine isi dorea cu adevarat acel autograf, dar niciodata nu l-am urat pentru ca nu l-am primit.
Dar nu am fost mult suparat pentru ca ne-a „parasit”. M-am grabit sa ajung acasa si sa „devorez” cartea, desi evenimentele alea le stiam aproape pe de rost.
In schimb m-am simtit privilegiat ca am avut ocazia sa „respir” pret de cateva clipe acelasi aer cu Hagi. Am fost alaturi de un fost SPORTIV (nu un academician) cunoscut la nivel planetar. Am stat langa un „ghiaur” in fata caruia turcii isi scot si acum hainele si i le astern la picioare, asta daca nu sunt prea atenti sa-i pupe mana. Am stat langa un om despre care orice personalitatea din lumea fotbalului, la nivel mondial, vorbeste cu admiratie, omul desemnat de Uefa printre jucatorii anilor 90, alaturi de bulgarul Stoicikov.
Sunt „sigur” ca toti puberii care il critica au realizat mai multe decat el in viata, in conditiile in care pe ei nu-i cunosc nici macar toate rudele si universul lor se intinde maxim pana la coltul blocului.
Daca as mai avea ocazia acum sa stau langa Hagi si sa aleg intre un autograf sau sa-i pot adresa niste vorbe, l-as strange in brate si i-as sopti la ureche ceea ce probabil i-ar spune milioane de romani care l-au prins si l-au vazut jucand: „Iarta-i Gica, ca nu stiu ce fac”
Nu vezi unul perfect in tara asta.Sa mi spuna cineva ce atatea discutii despre Eminescu.Da,a scris cateva poezii bune,dar la ce echipa a jucat baiatul asta,cate goluri a dat?Sau Maria Tanase,canta ea bine,dar daca o puneam sa sara la barna ca Nadia ar fi cazut ca un sac de cartofi.Nu am pe cine admira in natia asta,rusine.Nu vezi pe unul sa faca mai multe lucruri in acelasi timp,ca Napoleon,care statea pe cal,se uita in dreapta si vorbea in acelasi timp.
@carsten faci exact ce zice AG in articol: comentezi ce face in afara terenului. Ma doare-n cot de relatia lui cu Sandu, Mitica sau Costica.
@AG. Acu’ se lucreaza la demolarea lu’ Halep.
Sunt noua tipuri de inteligenta, Adrian, de la cea locomotorie pana la cea spatiala. De obicei, mate, sunt combinate care doua. Ca si umorile.
Cat despre corectitudinea lui Hagi, hm, nu am nicio indoiala. Intr-o tara DNA, desi apropiatii lui au fost la Bahaus, el nu a fost, un rezultat interpretat absurd de un prost nu il face pe Gica hotz.
Radem de ceea ce e de ras, apreciem ceea ce e de apreciat. Adica: apreciem ceea ce a facut ca jucator si pentru Academia producatoare de jucatori pentru fotbalul romanesc, lucru la care s-au mai incumetat si altii, dar nu le-a iesit( vezi scoala „Gica Popescu”). In rest, cum sa apreciem pentru faptul ca prin el s-a intoxicat fotbalul romanesc cu familia Becali? Cum sa-i apreciem „omeniile”? Daca scoate o prostie pe gura, in loc sa radem, trebuie sa ne prefacem ca a scos un aforism, pentru ca el e REGELE?! Da, de acord ca e jenant, ca natie, sa fii recunoscut in lume doar pentru Hagi, Nadia sau Ilie Nastase, dar e la fel de jenant pentru un european scolarizat sa se margineasca la cunoasterea valorilor unei tari EUROPENE doar prin intermediul mass-media!
Pentru ca a fost un fotbalist mare a primit respectul si aprecierea noastra. Acum ca faulteaza grav limba romana sa nu fluieram?
Asa este Adrian, replica mea pentru carsten nu a fost una potrivita. Am gresit. Eram putin apasat de cele spuse de el. Nu cade bine nimanui sa fie subiect al mistoului.
Te consider unul dintre cei mai fini manuitori ai cuvantului scris din presa noastra.
S-auzim de bine.
Foarte bun articolul, Adi. Eu sunt nascut in 72 si tin minte ca, inainte de 89, era o incantare sa il vad pe Hagi jucând, iar cu el in teren prinsesem si sperante in rezultate bune ale nationalei. Care au venit ulterior. Cam asta era distractia in perioada aia gri, plus spectacolele de teatru la care ma duceam cu ai mei, concertele rock de prin sala Victoria si – sa nu uit – emisiunea Metronom a lui Radu Theodoru de la Radio Europa Libera, care era la ora 17, duminica uneori la aceeasi ora cu ”etapa”. Si eu ca si voi mi-aduc aminte golurile din meciurile cu finlanda din 85, cu elvetia din 94 CM, parca si cu irlanda , afost un 1-1 la dublin, nu mai stiu anul. Traiectoriile uimitoare pe care mingea le lua cand o lovea Hagi, asta inainte de Roberto Carlos – cele gen folha seca, pasele de 50-60 metri, driblingurile – e unul superb in meciul cu Columbia in 94, la centrul terenului, cand nici nu atinge mingea. Mai ales ca a strans langa el o generatie care avea sa aiba cele mai bune rezultate din istoria ei, plus ca pustii Mutu, Chivu, Contra, Radoi tot langa el au crescut. No ofense, si cu niciun fel de ironie la adresa actualei nationale de fotbal, dar acum nu mai e sclipirea aia, bucuria care te facea sa astepti un meci al nationalei care sa te faca mandru. Si apropo de mandrie, ati vazut ca peste tot pe unde a fost, Hagi era mandru ca e roman? Si oare cati dintre noi putem sa spunem sincer asta? Sa fii mandru ca esti roman pe unde te duci? Si tot el ne mustra pe toti, suporteri, ziaristi, televiziuni la o conferinta de presa ”…de ce razi, mustaciosule, da, da, tu…pai voi trebuie sa ne ridicati statuie noua, ma..” Ce a urmat s-a cam adeverit, din pacate…
Si ce daca radem? „Lumea rade de mine si eu de ea!” Cand eu intru pe terenul de fotbal, stiu ca cine ma vede jucand sigur o sa rada. Si nu ma supar, ca imi dau seama care imi sunt limitele. Daca Hagi se supara ca rade lumea cand deschide gura, e problema lui… Eu tot il iubesc sincer ca fotbalist, chiar daca mai rad cateodata de ce spune, asa, ca sa fie bine, sa nu fie rau :)
poate gica s-a referit la sloganul „impossible is nothing” :-)
referitor la articolul tau… cred ca nu avem deloc respect pentru munca altora si e cat se poate de trist… pentru ca spune ceva despre ce credem despre calitatea muncii noastre.
in plus, sunt prea putini cei ce realizeaza ce inseamna performanta pura, in orice domeniu ar fi ea. si cat loc ramane pentru altceva…
Bhai astia carcotasi…ia luati voi o poza cu Hagi si uitati-va la ea si apoi uitati-va in oglinda. Sunt convins ca va da cu virgula.
RESPECT HAGI.
Off dragă domnule, că bine ai zis, de mult timp mă-ntrebam: oare cine și când o să scrie ceva de genul ăsta?
Bravo!
Ieseam in strada pt ca habar n-aveam ce-nseamna performanta (nici macar locul 4 la un turneu final) si oricum n-aveam altceva mai bun de facut.Hagi e antrenor la Viitorul si se crede la Real.
PS:sufera vreo comparatie cu nea’David Bowie?
Daca ne uitam in trecut aproape fiecare personalitate din orice domeniu ar fi, a avut cate o „ciudatenie”. Hagi intotdeauna a avut un mare minus la exprimare, ceea ce nu inseamna ca nu trebuie apreciat ca sportiv. Sa ne uitam la noi insine: nu suntem buni la toate! El macar si-a descoperit talentul si a muncit ca sa ajunga unde a ajuns!
@cabrera:
Deci nu ieșeam în stradă de bucurie, ci de prostie. Interesant.
Dar de Raducioiu de ce-om rade?! A demonstrat si el ceva in acest sport si nu-i ia nimeni apararea. Si lui nu i se poate imputa nici macar anturajul cu personajele insalubre ale fotbalului post-decembrist…
il iubesti tu prea mult . as zice ca nu se merita ca omul e cam limitat dar nu-mi permit pentru ca dragostea e oarba si nu e frumos sa ranim sentimente.
Cel mai bine a rezumat ura fata de Hagi un vecin de bloc, dinamovist fanatic, dupa cunoscuta conferinta de presa in care s-a vorbit de statui ale generatiei de aur: ‘Ba, stii ce ma enerveaza pe mine la analfabetu’ asta de Hagi, e ca peste cativa ani o sa ajunga si Cipru sa ne bata’
PS. Fara a fi malitios, o amintire ce ma face si acum sa zambesc. Era prin 90-91 si Tatulici lua interviu pe TVR2 unui Hagi proaspat insurat. Intrebare: ‘Si pe cand un nou Hagi?’. Raspuns: ‘ Depinde de Dvs!’.
Probabil unul dintre cele mai bune articole. Hagi a fost, este si va fi un simbol al Romaniei.
sa dai cu piciorul in basica cu mult sau mai putin talent nu te face nici geniu nici rege esti doar un sportiv care are uneori noroc .sint multi fotbalisti care recunosc ca au goluri fabuloase din intimplare .despre cel mai cunoscut romin lasati -o mai moale sa va dau citeva exemple; BRINCUSI ,DINU LIPATI DR. PAULESCU ,DAN GRIGORE, ENESCU , ISSER , CORNELIU BABA, NICHITA STANESCU si lista poate continua ei ce ziceti asai ca multi din cei ce vad in hagi un ‘REGE”NU PRE AUAUZIT DE CEI MENTIONATI
Hagi a fost un jucator bun, nu am negat asta. Palmaresul sau e mincinos, la ce talent avea, merita mai mult decat o Supercupa a Europei. Ce am criticat a fost caracterul lui. Am trecut peste iesirile sale nervoase din timpul meciurilor, astea nu se pun, le intelegem, le punem pe seama tensiunii jocului, se mai intampla. Ce a facut in afara terenului, nu e nicidecum demn de un rege. Inteleg ca in timpul unei batalii regele sa coboare in mocirla (fara vreo aluzie la gazonul din Ghencea de pe vremuri), daca lupta o cere, dar un rege nu poate sa se bage printre porci la troaca Ligii 1. El a girat coruptia din fotbalul romanesc. Din pozitia in care era, jucator cheie al echipei nationale, zeul echipei, putea doar sa arunce o vorba, iar Sandu&Mitica erau istorie. Dar el avea alte preocupari, cerea statuie! Ati uitat cate blaturi a facut Viitorul de cand e in prima liga? Aranjamentele cu finul puscarias, patron la steaua?
Si nu va mai inchinati atat. Oriunde in lumea civilizata, regii sunt acum in slujba poporului si nu invers, iar jucatorii de fotbal stiu ca datoreaza totul publicului, fara de care ar fi niste nimeni.
PS: crede careva ca „printul” Ianis ar fi fost titular, capitan la 17 ani, la vreo alta echipa de Liga 1 decat la cea patronata de taica-sau?
Ce a fost Hagi e istorie, nu te poti rporta la trecut, daca vorbesti despre cultura generala sau gramatica limbii romane.
Bravo Alex com. tau a fost bestial chiar uimitor de profund mi-a placut mult.Hagi o legenda vie un om de valoare☺