in Sfatul bătrânilor

Veșnic prea aproape de moarte

ekengSecvențele cu fotbalistul Patrick Ekeng pus ca un sac de cartofi pe o targă și dus spre o ambulanță lipsită de defibrilator reprezintă radiografia noastră în acest moment. În alte țări, apropiate geografic, sunt defibrilatoare pe stradă. Gândiți-vă doar la acest fapt: Patrick se afla la câteva sute de metri de unul dintre cele mai importante spitale din România, dar n-a avut nici măcar „șansa” de-a fi infectat din cauza unui produs diluat.

Nu suntem rău intenționați, ci nepregătiți pentru viață și pentru moarte. În acest moment, România poate fi paralizată de o ploaie mai puternică. Este ca un autocar plin cu copii care circulă cu mare viteză pe Transalpina, condus de un șofer legat la ochi. 

Omul mânat de bune intenții, care aleargă precum o găină cu capul tăiat să dea o mână de ajutor în cazul unui accident, nu e suficient. Este nevoie de un sistem de intervenție prin care să fii mereu pregătit pentru astfel de situații. Expect the unexpected.  Cazul Colectiv a arătat-o clar, ancheta Gazetei despre substanțele diluate o confirmă, dar dispariția în direct a acestui băiat este demonstrația pe viu a modului în care se poate muri asistat în România.

Într-un oraș în care urletul strident al unei ambulanțe se aude o dată pe minut, suntem mereu prea departe de salvare și prea aproape de moarte.

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  1. Mereu am fost fan inmormantari si parastase,se termina cu cele mai misto petreceri,da’ pare ca romanii chiar se excita cand moare careva,daca se poate din senin.

  2. Ma ingrozesc de ceea ce vad, aud si traiesc!… Sunt cardiaca, fac tratamemt de multi ani, cu toate acestea am fost cu elevii in agricultura in 12 ani, 12 toamne, am strans cartofi, morcovi si am cules porumb. Nu s-au primit certificate medicale, decat “aprobate” de secretarul PCR Municipal. Acolo se ajunsese. Nici nu am incercat, ar fi fost inutil, un coleg operat, cu valve inlocuite, a fost trimis si el in camp….
    Anul acesta am facut fibrilatii acasa, am stat 3 zile lata, crezand ca imi va trece ca alteori, dar nu… de data asta, nu….. Am mers la Urgente Spital Medias cu un taxi. Am intrebat medicul “daca chemam Salvarea, exista aparat pentru EKG pe salvari?”… Raspuns: “da, exista aparate EKG, dar nu va poate ajuta cu nimic acest lucru, nu avem medic pe salvare, care sa interpreteze EKG-ul si prin urmare… tot aici trebuie sa veniti!”.
    Am fost transportata cu caruciorul de la serviciul de Urgente, la Cardiologie, am urcat cu liftul. Medicul stia despre ce era vorba, erau pregatiti, fusesera anuntati prin telefon. Nu pot reprosa absolut nimic colectivului medical, toti, inclusiv asistentele au fost la inaltime. Eu, care din 1993 ma tratez la Tg. Mures, spitalul de Urgente, la Cardiologie (unde am fost trimisa de medicul specialist de aici pentru examen medical, eventual, interventie chirurgicala, recomandare de tratament). pot spune ca oamenii de aici, colectivul medical din Medias functioneaza cu adevarat aproape la nivel universitar.
    Ulterior am fost trimisa din nou la Tg. Mures pentru defibrilare.
    Victoria Chis

  3. Cunosc lipsa de umanitate din păcate și la fetita mea a ajuns salvarea la 50 min la 10 Min de Timișoara la accident si politia după 60 Min. Nu salariul e problema ci schimbarea mentalității . Doamne ajuta ne să ne schimbam

  4. Daca era resuscitat in primele secunde piate mai avea sanse !!! Dar la tineri chiar ffff tineri primul infarct este mortal !!! Dumnezeu sa il ierte !!!

  5. Scurt si la obiect. Nu se putea ilustra mai bine felul in care murim cu zile in tara asta de rahat.
    Eram la urgente la Spitalul Militar, Bucuresti si primisera un telefon disperat cu un stop cardiorespirator. Rapunsul lor: ” trimitem o ambulanta la dvs. ” Telefonul se inchide, iar in secunda urmatoare se ridica ” medicul ” si ii intreaba pe toti ceilalti: vrea cineva bacon pe sandwich? Ati comandat?
    Unii comanda sunca, altii moarte.