in Recomandări

Cărțile copilăriei mele

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email
Ale voastre care sunt?

După ce am regăsit ieri un articol în care abordam tangențial subiectul acesta, aș vrea să vă spun ceva mai multe despre romanele mele favorite din copilărie.

aventura-si-contraaventura11. Aventură și contraaventură, Leonida Neamțu (1966). Doi circari – un acrobat fără o ureche și un iluzionist ce refuza să vorbească, însoțit de o uriașă cobră – fug dintr-un circ aflat la capătul lumii, cu gând să se întoarcă în România. Pe drum, cunosc o galerie de personaje interesante – un marinar ce-și căuta inamicul de-o viață spre o dreaptă socoteală, un hoț amator, un cartograf pierdut pe o insulă, un actor celebru care fugise de la Hollywood, un detectiv particular care-l urmărea pe Hitler etc. -, adoptă o suită de animale, trec prin naufragii, incendii, urmăriri, evadează și iar sunt prinși și iar evadează.

Ceea ce vă povestesc sună copilărește, dar stilul în care e scris romanul e total deosebit de orice altceva am citit vreodată. E o combinație năucitoare de Llosa și San-Antonio, de Allan Poe și Swift. Singurul loc unde am găsit o asemenea învecinare între tragic și hilar este – nu glumesc deloc – în serialul „Twin Peaks” al lui David Lynch. 

Cu siguranță acest roman ar fi trebuit ecranizat, dar noul val cinematografic românesc are alte teme majore de explorat. Leonida Neamțu – am mai scris-o – a fost cel mai nedreptățit scriitor român. Toată lumea l-a considerat autor de romane polițiste și ca urmare l-a expediat la capitolul „scriitori superficiali”, când exact asta a fost o dovadă de superficialitate. Umorul lui devastator, stranietatea scrisului, faptul că era uneori mai latinoamerican decât latinoamericanii, compozițiile excelente de personaje, ușurința cu care te putea transporta între tragic și comic pe lungimea aceluiași rând, toate astea sunt calități pe care nu l-am mai găsit la nimeni.

Sunt cărți care nu i-au ieșit cum ar fi trebuit, e adevărat, dar în vreo cinci-șase romane e absolut strălucitor. Se întâmplă, în cel mai înalt grad, în „Aventură și contraaventură”.

Cartea a trecut neobservată și nu s-a reeditat niciodată. O găsiți totuși pe site-urile de vânzări second-hand.

P.S. Adăugați la listă și Frumusețea pietrei nevăzute. E perfectă.

2. Corabia timpului – Monica Pillat (1976)

corabia-timpuluiUn băiat, o pisică vegetariană, o iepuroaică blândă căreia-i place să tricoteze, o barză dansatoare de tango, un măgar timid, un mops pistolar și mulți alții pornesc, din camera de joacă a băiețelului, să salveze Timpul.

E o carte de aventuri, dar reușita cărții nu stă în acțiune, ci în atmosfera ei tulbure; e ca și cum ai visa cartea, nu ai citi-o. Dacă vă puteți imagina o scriere ca pe un tablou, imaginați-vă unul impresionist. Dacă ar fi fost un film, ar fi fost, ca atmosferă, unul asemănător „Călăuzei” lui Tarkovski. Totuși, e o carte pentru copii, iar simplitatea ei difuză și necăutată e superbă. Nu e nimic pretențios în stilul literar, căci copiii sunt primii – și uneori singurii – care simt minciuna în orice.

Puteți citi începutul cărții aici. Editura Humanitas a reeditat acum câțiva ani „Corabia timpului”.

ciresarii-coperta13. Cireșarii, de Constantin Chiriță, 1956-1968. În afara acestui ciclu de cinci romane, Chiriță a mai avut o incursiune excelentă în genul polițist, prin Trilogia Albă. În ciuda criticilor, eu vă spun că mai ales „Trandafirul Alb” poate sta alături de orice roman polițist din subgenul „whodunnit”, că-i scris de Agatha Christie, Sebastien Japrisot sau Anthony Berkeley. Paradoxal, unul dintre punctele tari ale cărților e chiar schematismul lor și alcătuirea personajelor după canoanele realismului socialist.

La fel e și cu Cireșarii. Lucrurile au stat în felul următor: Chiriță – fiul unor învățători din comuna Ibănești, Vaslui – a publicat primul volum în 1956, iar cartea a devenit instantaneu al doilea bestseller din România, după „Toate pânzele sus!” a lui Radu Tudoran, care apăruse cu doi ani înainte.

Bănuiesc că nu e unul dintre voi care să nu fi citit fiecare volum cel puțin o dată – eu le-am citit de cel puțin zece ori, la vremea copilăriei -, de aceea nu mai spun despre ce e vorba.

Favoritul meu? Volumul al patrulea, intitulat inițial „Teroarea albă”, apoi, la reeditare, total neinspirat, „Aripi de zăpadă”. E cel mai cinic, noir și claustrofob dintre toate și a fost ultimul scris din ciclul pe care, din păcate, autorul nu l-a mai reluat niciodată.

Astea sunt cărțile mele favorite de când eram mic. Vouă ce cărți v-au marcat copilăria?

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

62 Comments

  1. In sfirsit cineva care incearca sa-i faca dreptate lui Leonida Neamtu. Nu l-as trece la cartile copilariei dar la cele ale pubertatii sigur… Si ca sa mai sugerez o carte, un autor… Maria si marea – Radu Tudoran

  2. Insula misterioasa – Jules Verne (in general, cartile lui Jules Verne), Iliada si Odiseea (versiunea repovestita pentru copii – nu mai stiu autorul adaptarii), O mie si una de nopti, Povestile lui Petre Ispirescu, Cei trei muschetari-Dumas, Legendele Olimpului – Alexandru Mitru.

    Nu mai gasesc emailul de care vorbiti, cred ca mi-a scapat. Pastrati-ma in baza de date. Va citesc constant, desi comentez foarte rar.

  3. Nunta in cer, Mircea Eliade…citita pe la vreo 16 ani. Nu stiu de ce, ptr ca mereu a fost publicata in acelasi volum cu Maytrei care place tuturor, dar cartea asta a fost cu mine mereu pe peste tot….Ulita copilariei, Casa bunicilor, La medeleni-Ionel Teodoreanu, Ciresarii-Ctin.Chirita, Neamul soimarestilor-M.Sadoveanu, MIchel Zevaco:Cavalerul Pardaillan, Fausta, Dumas- cu toata seria Cei trei muschetari, Dupa 20 ani, Contesa de Charny…

  4. to ce-am putut prinde din karl may și jules verne, dumitru almaș, ceva sadoveanu, vintilă corbul. la capitolul “experiențe traumatizante” aș trece colț alb și cuore., care te pot marca negativ pe viață…

  5. Nunta in cer (nu stiu de ce ptr ca mereu a aparut in acelasi volum cu Maytrei, care a fost preferata tuturor), Noaptea de sanziene …de Mirea Eliade, Ulita copilariei, Casa bunicilor, La Medeleni- Ionel Teodoreanu, Ciresarii -Ctin Chirita, Michel Zevaco-Cavalerul Pardailla, Fausta, etc, Dumas: Cei trei muschetari, Dupa 20ani, Contesa de Charny…

  6. Ciresarii, Toate Panzele Sus si ciclul Cavalerilor de Ioan Dan. Le-am citit pana le-am rupt, realmente. La Ciresarii sunt la a 3 a serie cumparata(pt fi-miu), primele 2 erau practic de necit, rupte si pline de insemnari si sublinieri.
    Mentiune de onoare: orice de Theodor Constantin.

  7. Cartea lui Neamtu a fost reeditata prin 2011 – http://www.librarie-universala.ro/aventura-si-contraaventura-leonida-neamtu-978-606-604-218-5-178132

    In loc de carti, prefer autorii copilariei, pentru ca aveam prostul obicei sa caut toate cartile unui scriitor care imi placea. M-am parlit cu Jules Verne, care are foarte multe romane de duzina :)
    Deci (in ordinea varstelor)
    – Lev Tolstoi (Buratino, Fabule, Povesti)
    – Nikolai Nosov (Habarnam)
    – Arkadii Gaidar (Timur si fratii sai, Chuk si Ghek)
    – Mark Twain (am tot amanat Tom Sawyer pana prin clasa a treia, pentru ca nu-mi placea primul capitol :) Dupa aceea am citit tot ce-am prins, de la Hucleberry Finn la Un yankeu la curtea regelui Arthur)
    – Jules Verne (Insula Misterioasa, Capitan la 15 ani, 20000 de leghe sub mari)
    – Karl May (Winnetou, Old Surehand)
    – Alexandre Dumas (Cei trei muschetari, Contele de Monte-Cristo)
    – Constantin Chirita (Ciresarii, trilogia in alb)
    – Arthur Conan Doyle (Sherlock Holmes, O lume disparuta)
    Si, la gramada:
    – Clubul Temerarilor (o colectie de fascicule de aventuri, carticele de maxim 100 de pagini. Aici am descoperit Carabusul de aur al lui Poe)
    – Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice (imprumutate din vecini, citite pe nerasuflate)
    – Almanahurile Anticipatia (din 1984 n-am mai ratat nici unul)
    – Vaillant / Pif Gadget (noroc cu o colega de-a lui taica-meu care s-a lasat convinsa sa-mi imprumute, incetul cu incetul, cateva sute de reviste. Altfel, in cartierul ala nu existau decat infime urme din bunastarea capitalista)

  8. Of, cate ar fi:
    – tot ce gaseam de AL. Dumas
    – toata seria Jules Verne – am si acum cu mine unele carti din seria aia, cred ca erau cele mai celebre de atunci, nu puteai sa mergi la cineva acasa si sa nu vezi in biblioteca macar cateva din cartile alea alb-galbui , iar unii stiua ce carti sunt doar dupa numerele de pe cotor.
    – Orice de Frank Herbert si Isaac Asimov
    – Ciresarii, sigur ca da
    – seria aia de fascicule cu Clubul Temerarilor, pe care o aveam de la taica-meu, aproape in colectie completa
    – colectia de romane Delfinul – acolo am dat de pilda de Alistair MacLean si de Douglas Reeman
    – Almanahul Copiilor, din 1980 pana in 1989
    – da, si Leonida Neamtu era foarte tare, dar am citit mult si Haralambie Zinca si Rodica Ojog Brasoveanu, si mai erau si niste carti care-mi placeau de Horia Arama
    – si…nu imi mai amintesc acum…

  9. Vlad Musatescu – Extravagantul Conan Doi.
    Am descoperit aceasta carte in sifonierul, care tinea loc de biblioteca, uneia dintre matusile mele.
    Imi aduc aminte ca lecturarile repetate au dus la degradarea celor 2 volume.

  10. Cind am emigrat in Canada ( la 35 de ani) am luat cu mine trei carti: poeziile lui Eminescu si Cosbuc si… Ciresarii (credeti sau nu le-am citit de 26 de ori toate cele 5 volume, aproape ca le-as putea recita). Inca nu inteleg cum de Constantin Chirita nu a luat Nobel-ul pentru cartea asta…

  11. In afar’ de cam tot ce s-a spus deja, stiu ca era un fetish la gimnaziu pentru Colectia Delfinul, cartile despre WW2:
    Alistair McLean – Unde se avanta vulturii, La sud de capul Java, HMS Ullysses
    Monte Cassino, Gestapo
    Vulpile desertului, Stukas-urile nemtilor, Zero-urile japonezilor, Tora, tora, tora!
    In plus:
    Haralamb Zinca
    Paul Feval
    Mark Twain

  12. Am iubit cartile citite in copilarie. Inclusiv multe din cele mentionate mai sus sau mai jos. Dar de impresionat profund au facut-o doua. Hobbit-ul (aveam 8 ani cand am citit-o prima data si am zis, asta-i CARTEA) si Fetita de pe Terra.

  13. ” Marirea si decaderea lui Alior Sfoiag”, nu mai stiu cine a scris-o da’ e geniala…plus tot ce a insemnat cu si despre politistul San-Antonio…eh, ce vremuri, dom’ne!

  14. Era 1976 , cald si frumos la Olimp , faceam plaja linga Delia si Radu Budeanu , ma uitam numai la cracii ei desi fata era fabuloasa si ma pregateam sa stau la coada la Sportul pentru ca anuntau programul campionatului . Pe tejghea era o carte , Cu cartile pe fata a lui Ioan Chirila , am luat cartea , ziarul ,Dinamo ca intotdeauna in prima etapa in deplasare la Brasov . Am citit-o si asteptam sa ma trezesc s-o citesc din nou , Apoi revenit acasa am luat la rind toata colectia Flacara sa aflu de Gabriel Kicsid sau Bobby Moore ridicind cupa de la regina . Ma maturizasem , aveam 9 ani .

  15. “Ciresarii”, “Cei trei muschetari”, “Robinson Crusoe”,”Shelock Holmes”. Am inceput sa citesc H.G. Wells printr-a saptea sau a opta si de atunci am prins gustul la SF…

  16. pinguilde
    Este vorba de Hobbit de JRR Tolkien?
    Imi aduc aminte ca acum foarte multi ani am citit o carte cu pitici, hobbiti care mi-a placut foarte mult. Aparuse, cred in “Biblioteca pentru toti copii” dar din pacate nu imi mai amintesc numele pentru a o cauta si a o citi copilului meu.

  17. Wow, nu credeam sa mai tina minte cineva aventura si contraaventura :) la mine in cap e o ceata delicioasa cartea, am citit-o o singura data, de la un vecin, cumva ca umplutura, data la schimb impreuna cu niste “julvernuri”pe elevul dima, cateva pif-uri si rahane…parca. Extraordinar, daca faceam un top 100 al cartilor copilariei, tot nu mi-as fi amintit de ea. Respect Adrian! Altfel, pt mine, topul copilariei incepe, evident, cu Ciresarii…

  18. Daca tot ai rascolit praful de pe creier cu aventura si contraaventura, imi amintesc si de o carte cumva similara care mi-a placut teribil, bratara de creta, tudor popescu, inca ma intreb daca a fost scrisa de ctp :)

  19. Cartile cu Apolodor de Gellu Naum, Spadasinul de serviciu de Ovidiu Zotta, Captivi in defileul panterei de…un rus :)

  20. Multe din cele deja amintite dar si Binecuvantati animalele si copiii a lui Mac Benoff, trista, foarte trista Noi si puii animalelor de Olga Perovskaia si seri Albastre a lui Costache Anton, pe langa mult iubita La Medeleni.

  21. Cavalerii florii de cires, deh, primul care m-a introdus in lumea ciresarilor. Chiar daca aripi de zapada e poate mai bine scris, iar de iubit am iubit-o pe fata in alb :) parca vad si cum incepe: “de aproape 50 de ani orologiul cel mare din turnul scolii…”, apoi cati ani am stat cu “invizibila” in buzunar la scoala incercand sa ating performanta lui Tic de a nimeri doi dintr-o lovitura, cat am cochetat pe bune cu ideea de a sari si eu pe geam in timpul orei de romana ca apoi sa intru relaxat pe usa, cat m-am framantat de unde naiba avea tic atatea portocale sa-i lase lui mos timofte in ghereta si tot asa. Deci in ordinea nr de pe tricou: 1,4,2,3,5

  22. Războiul bumbilor, de Louis Pergaud. Țin minte cum am rămas șocat cât de proști suntem și nu învățăm nimic, când am aflat ulterior că autorul murise chiar prin tranșeele Războiului cel Mare…

  23. racheta alba, de ludovic roman, plus cateva deja spuse. imi cer scuze pentru lipsa majusculelor, nu stiu de ce nu functioneaza caps lock

  24. Fiul lui D’Artagnan de Paul Feval , Mama mamuților mahmuri de Mircea Sântimbreanu și lista ar fi lungă dacă aș sta să scotocesc mai adânc în amintiri!

  25. Craiasa zapezii-H.C. Andersen, Calutul cocosat-P.Ersov, Povestea printului de Sobur, Vitea Maleev la scoala si acasa- N.Nosov (realismul socialist sovietic mi se parea fascianant la vremea aceea), Marile legende ale lumii (Ghilgames, Cidul, etc) si bineintele Ciresarii, Toate panzele sus, Insula Misterioasa, Cei trei muschetari, Robin Hood.