Kirk Douglas împlinește astăzi 100 de ani (n.r. textul a fost scris în 2016) și, dintre marii actori, doar Olivia de Havilland a mai atins această bornă. Este uluitor cum un asemenea artist nu a primit niciodată Premiul Oscar, după cum s-a întâmplat cu Peter O’Toole, căci o distincție pentru întreaga carieră înseamnă prea puțin. Din cele peste 25 de filme în care l-am văzut pe Kirk Douglas, niciodată nu a fost doar bun, ci întotdeauna a fost strălucitor.
Pentru cei care nu i-au văzut filmele ori au trecut fugar pe lângă cariera acestui mare actor, aș vrea să vă recomand patru pelicule care au îmbătrânit la fel de bine precum Kirk. Astăzi, sunt la fel de bune și de relevante ca în anii în care au fost făcute și la fel vor fi, probabil, și peste 50 de ani. Nu mă voi referi la niciuna dintre cele trei pelicule pentru rolurile din care a fost nominalizat la Oscaruri: „Champion” (1949), „The Bad and the Beautiful” (1952), „Lust for Life” (1956), deși în ultima, în care Douglas a jucat alături de prietenul său, Anthony Quinn, amândoi au fost extraordinari.
- „Ace in the Hole” (1951). Credeți că filmele care dezbat lipsa de scrupule a presei sunt o invenție recentă? Nicidecum. Sub bagheta lui Billy Wilder, Kirk interpretează un tânăr jurnalist care calcă pe cadavre pentru a obține o exclusivitate. Dacă ați văzut „Nightcrawler”, cu Jake Gyllenhaal, imaginați-vă un film asemănător, la fel de cinic și de întunecat, făcut însă în stilul de acum peste jumătate de secol.
- „Paths of Glory” (1957). Făcut de Kubrick înainte cu trei ani de marele succes care avea să fie „Spartacus” (tot cu Douglas), această peliculă, cu subtilitatea ei dramatică, e la antipozi față de „Spartacus” din toate punctele de vedere. Acțiunea are loc în timpul primului război mondial, în timpul luptelor dintre francezi și nemți. Germanii nu apar deloc în film, luptele purtându-se în culise, între ofițerii de înalt rang francezi dornici de onoruri, printre care Kirk, care interpretează un colonel de pe front, e ca o hârtiuță purtată de un vârtej.
- „Last Train from Gun Hill” (1959). Unul dintre filmele care l-au fascinat pe Ioan Chirilă. Din nou împreună cu Anthony Quinn, cei doi sunt precum polii unui magnet, atrăgându-te către concluzia finală. Știi că se va termina prost, îți dai seama că niciunul dintre cei doi prieteni nu are ce face, iar filmul te trage înăuntru, în gara glonțului final, unde aștepți deznodământul. Un western sincer, bărbătesc și dureros, cum nu se mai fac.
- „Lonely Are the Brave” (1962). Într-o lume aflată în continuă schimbare, un cowboy intră din proprie inițiativă la închisoare să-și ajute un prieten să evadeze. Apoi, călare pe calul său, trebuie să fugă peste un munte, urmărit de poliție. Filmul te ține cu sufletul la gură, iar sfârșitul este devastator.
Nu zic ca Kirk n-ar fi meritat un Oscar; l-au luat in fond altii pt mai putin aport dar comparatia cu Peter O”Toole nu e justificata. KD n-a facut nici un film la inaltimea de Lawrence of Arabia. Nu sunt in aceeasi clasa, actorul de scoala shakespereana si descurcaretul cu talent nativ dar dictiune Yiddish iradicabila–hey, no offense meant.
As adauga Gunfight at Ok corral, Tough Guys si Seven Days in May. Kirk a avut o viata extraordinara, fiul unor imigranti saraci al caror nume de families era Demsky. Sunt mare fan Kirk, un om si actor fantastic. I-au cam placut femeile, ce sa-i faci, nimeni nu e perfect:))) Probabil ca merita Oscarul pentru Paths of glory daca nu ma insel. I-am citit autobiografia, interesanta. Unul din ultimii old school actors de la Hollywood.
@Mihai:
Adevărul este că Kirk are o proporție extraordinară de roluri bune / filme în care a jucat. Alți actori, chiar și foarte buni, au făcut multe roluri-junk în carierele lor. La Douglas Sr. nu țin minte un rol slab.
Corectie: Issur Danielovitch este numele de nastere, Izzy Demsky e numele americanizat folosit inainte de a deveni Kirk Douglas. Oscarul I se cuvenea in ’56 pentru Lust for Life, nu pt. Paths of glory. The Ragman’s son este cartea autobiografica, daca o gasesti pe undeva Adrian merita citita.
Ai vazut Trumbo cu Bryan Cranston? Desi avea numai de pierdut, Kirk a fost unul din putinii big names de la Hollywood care l-a ajutat pe Trumbo sa nu mai fie blacklisted. Care din vedetele de azi at face asa ceva? Cum am zis, omul a avut pacatele lui, insa a fost croit din alta stofa decat vedetele de azi.
@Mihai:
Eu îi zic Kirk, să știm despre cine vorbim.
Multă lume spune de rolul din “Lust for life”, care e foarte bun, într-adevăr. E însă ceva care mă îndepărtează ușor de acest film, poate faptul că nu-mi plac biografiile artiștilor mari transpuse în film.
Interesant e că în acel an Oscarul pentru rol principal a fost luat de Yul Brynner, pentru un rol dintr-un film pe care nu l-am văzut, “The King and I”., iar cel pentru rol secundar de Quinn, pentru “Gauguin” :)
Îmi place foarte mult în “Paths of Glory”, e un rol deloc caracteristic pentru el. Mă întreb cum de l-a ales Kubrick.
@Mihai:
Am văzut. Balls of steel. Nu se punea oricine în fața șenilelor acelui sistem.
Dar despre ce păcate vorbim? Serios, nu știu.
Am vazut the king and I, nu sunt vreun cinefil inrait, mi-a picat in mana si l-am vazut, nu mi-a placut. Kubrick era la inceputul carierei cand a facut Paths of Glory, interesant e ca Kirk nu vorbeste deloc magulitor despre Kubrick in cartea lui. Il considera foarte talentat, genial chiar, insa asshole ca om.
Nu a rezistat niciodata farmecelor sexului slab, biata nevasta-sa a trebuie sa se prefaca de multe ori ca nu vede ori nu stie:))) cand Ann Hathaway i-a inmanat premiul pt cariera, acum 2 ani cred, ce crezi ca i-a zis Kirk:honey, where have you been when I was making movies?:))) de asemenea, vorbeste in autobiografie despre faptul ca nu a fost un tata forte bun pentru copiii lui, Eric a murit de la overdose years ago.
vorbim despre o perioada in care puteai intalni intr-un singur film nenumarati mari actori,unii practicand aproape de amorul artei, vremuri care nu vor mai fi vreodata. luati de exemplu distributiile de la “un pod prea indepartat” sau “ziua z” si vedeti, de curiozitate, unde va opriti cu numaratul.
Primul film cu marele actor pe care l-am vazut prin 1966 a fost Spartacus, Tony Curtis a fost urmatorul actor in randul celori mai sexy barbati din acel film, pe restul consideram doar sclavi sau umplutura de pelicula ca acesti doi cu ochi albastri ne-au vrajit. Erau si sumar imbracati si in prim plan mai mereu vitejii filmului, era ceva nou in acei ani aceste filme colorate pe ecran lat si scene tandre. Istoria cunoasteam din scoala, la cinema mergeam sa cadem in vraja minunata al filmului, sa ne topim de sarmul si farmecul actorilor, ne simteam in Rai. Am vazut mai multe filme cu KD, dar Spartacus este pentru mine cel putin cel mai bun rol pentru care ar fi meritat un Oscar. Doar “Laurel Awards 1961” i-a adus premiul 3 “Golden Laurel” Top Male Dramatic Performance. Cred ca murea de ras cand au anuntat pentru ce merite este premiat!!!
stiu ca o sa ziceti ca sunt anti-semit, dar emit urmatoarea parere: daca nu si-ar fi ascuns originea evreiasca, ar fi luat macar un Oscar…
@netaiat:
Hai sa zicem ca nu esti antisemit, desi esti, dar poti detalia mecanismul logic al afirmatiei tale? Adica, daca n-ar fi ascuns ceea ce oricum stia toata lumea, ar fi fost altceva. Cum asa?