in Sfatul bătrânilor

Bamboo versus Colectiv. Cum ne spălăm pe mâini de România

bamboo01

Ordinea operațiunilor este: întâi te speli pe mâini de orice vinovăție, apoi ridici degetul arătător și-l îndrepți spre altul. Când lanțul se termină și nu mai există un altul, pasezi din start răspunderea, pe semnătură. În România, există o industrie de „nu e vina mea”.

De pildă, chestiunea asta cu „clubul funcționa pe proprie răspundere” este alibiul perfect, un „lasă-mă să te las” ce poate asigura funcționarea la infinit al unui sistem al morții. Noi – statul – ne facem că muncim, voi – cetățenii – vă faceți că trăiți, asumându-vă riscul ca, din când în când, să ardeți ca muștele. 

Toată țara funcționează pe proprie răspundere. Inspiri, ești pe proprie răspundere, expiri dacă ai ce. Dacă n-ai, se cheamă că a expirat și contractul dintre tine și stat, pe care ai uitat să-l reînnoiești, deci oricum mori din vina ta.

Natura asta duală a românului e veșnică: vrea să și poată înjura sistemul, dar să fie și parte din el. „În România nu se va schimba nimic niciodată”, obișnuim să spunem și în caracterul impersonal al enunțului e marea capcană. Nu se va schimba pentru că nici eu nu schimb nimic. Ne pieptănăm cu sabia lui Damocles. Stingem orice incendiu pișându-ne pe el.

Orice am face, suntem un popor împărțit în două. Fumători contra nefumători. Rockeri versus fițoși. Cu rândul, suntem victime. Când se întâmplă, jumătate fac teorii ale conspirației, ceilalți le ironizează. Morții de la Colectiv sunt comparați cu cei care ar fi putut să moară la Bamboo. Se elaborează teze, se schimbă impresii, dar premisele catastrofelor rămân aceleași și se vor petrece în continuare.

Ai senzația că timpul trece degeaba în România, muncind ca angajat pe la vreo instituție de stat, de unde nu va ieși niciodată la pensie. Am fost, suntem și vom fi victimele noastre colaterale.

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  1. Ne urâm între noi, refuzăm să ne acceptăm diferențele.. preferăm să ne trăim viața în ură .. Politicienii ne sporesc sentimentul de victime , jucând pe cartea complexului de inferioritate.. E mai ușor să cucerești voturi de la oameni sălbatici și needucați, decât să expui argumente

  2. Imaginezi cum arata Romania cand eu am decis ca nu mai are rost sa pierd vremea acolo???
    La capitolul de ura rasiala contra secui si ungur n-am ce sa spun ca si azi sint la fel si dupa mai bine de 40 de ani, insa atunci erau si lucruri bune inca dar nu puteau sa promita nimic. Nu tin minte de nimic dezastruos sa se fi intamplat, doar potopul in Harghita, Odorhei, Sighisoara si pe unde trecea Tarnava care a umflat si alte rauri in care s-a varsat si Dunarea a devenit o fiara in Mai 1970. A facut multi victimi, distrus foarte multe localitati, eram la Odorhei am vazut totul.