in Sfatul bătrânilor

Regele a plecat

Foto: Mihai Covrig

Înainte de-a fi un om, pentru mine a fost o voce, vocea care vorbea de două ori pe an la Europa Liberă.

Și țin minte că mă mira ceva: nu era urmă de răutate în ce spunea și, mai ales, în cum spunea, nici măcar la adresa comuniștilor ori a lui Ceaușescu. Cred că asta a făcut ca mesajele acelea chiar să-mi dea, de fiecare dată, speranța că există ceva după deșertul acela de frig, întuneric și răutate. 

Nașul meu îi zicea „Bâl bâl” și, imediat după Revoluție, spunea că o să moară în curând. Mai spunea că Regele a plecat cu un tren plin cu bani și cu bijuterii. Mai târziu, după Revoluție, nașul meu a murit brusc, deși era mult mai tânăr ca Regele.

În acest sfert de secol care a trecut, i-am luat un interviu omului care l-a învățat să schieze pe Majestatea Sa, un domn foarte vârstnic din Sinaia. Acel domn mi-a spus că era acolo când a plecat Regele, gonit de comuniști și că avea doar câteva valize.

Apoi, i-am luat un interviu chiar Majestății Sale. În ciuda instrucțiunilor doamnei care m-a introdus de a mă adresa cu “Majestatea Voastră”, i-am zis „Dumneavoastră” de vreo trei ori. A zâmbit cu înțelegere. Am vorbit mai mult despre mașini și motoare, iar asta i-a plăcut. Era un om bun: pur și simplu simțeai, iar asta nu-i va putea lua nimeni niciodată.

Eu nu știu dacă România ar trebui să fie regat sau republică. Fiecare formă are bunele și relele ei. Știu însă cu siguranță două lucruri:

  1. Ar fi trebuit să vorbim despre asta, așa cum ar trebui să vorbim în continuare despre multe altele, ieșind din febra care ne face să ne dăm cu bâtele în cap pe marginea oricărui subiect.
  2. Dacă Regele ar fi ocupat un rol mai important în viața acestei țări, am fi avut o șansă în plus. Măcar și pe aceea de-a nu fi atât de răi.

Despre Majestatea Sa se vor spune și aminti multe, în tumultul acesta de a vorbi și de-a ști, cu orice preț și fără nicio îndoială, totul. Esențială rămâne însă lecția sa formidabilă de decență și puterea de-a nu ieși niciodată din rigorile blândeții sale.

În rest, poza aceasta (vă rog să mă ajutați, dacă puteți, indicându-i autorul) spune mai multe despre acest om decât părerile noastre, orientările noastre onorabile, numele de piețe. Din câte țin minte, este făcută la moartea Reginei. Priviți-o și chemați, dacă puteți, un gând bun.

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

17 Comments

  1. Imi amintesc interviul pe care l-ai facut cu cel care l-a invatat pe Majestatea Sa sa schieze. Nu mai stiu numele lui, dar si acum, dupa multi ani de la acel interviu, imi amintesc cat de frumos a vorbit el in primul rand despre Omul care a fost Regele, despre modestia Lui si despre respectul cu care se purta fata de un om oarecare. Absolut minunat interviul! L-ai pastrat, cumva? Daca da, crezi ca ai putea sa-l scanezi si sa mi-l trimiti, te rog? Merci anticipat!

  2. Cuvintele dv. cuprind exact starea mea de spirit ! Si noi ascultam mesajele Regelui și eram impresionați de lipsa acelei uri care mocnea în noi toți… Același ton calm, lipsit de patimă, decent, ne-a uimit și la Seniorul Corneliu Coposu … Mari oameni ! Dar noi n-am știut să fructificăm câteva momente unice din istoria recentă, iar o asemenea șansă am avut în 1990… Păcat !

  3. si eu l-am cunoscut pe profesorul de sport de la Sinaia, era prin 93-95, si l-am ascultat cu bucurie ce povestea despre Rege, mai ales ca eu eram cu un amic antimonarhist, caruia i-a cam zdruncinat parerile….

  4. Sper sa-ti citeasca articolul si cei care spun ca a plecat cu vagoane pline cu aur.
    Eu doar atat vrea sa-ti spun:multumesc.

  5. Salut,Adi!
    Fotografia este a mea,si din pacate a devenit cunoscuta la moartea Reginei.Spun din pacate,pt ca revine mereu cand e vb de vesti triste despre Majestatea Sa! Cat despre folosire,stai linistit,oricum multa lume o foloseste fara sa aiba curiozitatea sa afle cine a facut-o! Mi-a placut ce ai scris:) te citesc de mult, inspiratie pe viitor:)

    Ps: Ne-am si cunoscut demult,pe cand filmam o emsiune auto:)

  6. Un om demn, decent, responsabil si blind. Sa fim seriosi, nu isi avea locul in Romania ultimilor 70 de ani. Cunoasteti vreun om recent de ‘succes’ cu aceste calitati?

  7. O idee buna poate face diferenta. Un om bun poate face diferenta. Cu atat mai mult un conducator bun ar fi putut face diferenta in acesti ani in care majoritatea românilor au iesit din comunism precum iese un orfan, fara educatie, de la orfelinat. Regret ca a fost tinut atat de departe de noi de catre persoane cinice, care nu merita mentionate aici. Un gand bun pentru Regele Mihai!

  8. nu prea avea de ce sa fie suparat pe comunisti, ii ducea generalul cu ghipsul in fiecare luna cateva deci de mii de dolari.. sa aiba si gura la rege ce sa manance…