Cu Angelique Kerber, cu Muguruza și mai ales în ultima parte a finalei cu Sloane Stephens, Simona Halep a fost deseori în acea stare de grație în care un sportiv pare invulnerabil. Nu știu dacă ați trăit vreodată așa ceva, indiferent de sport sau de nivelul la care l-ați practicat. Ca amator, îți ”merge” un timp; un jucător cu experiență învață însă cum să gestioneze această stare de grație și să-i prelungească efectele cât mai mult. Și Jelenei Ostapenko i-a ieșit tot în finala de anul trecut cu Simona, însă n-a învățat nimic; anul acesta a fost eliminată din primul tur de către Kozlova, numărul 62 WTA. Va rămâne o jucătoare surprinzătoare și atât.
După părerea mea, acea halucinantă cădere a Simonei din finala cu Ostapenko, când a pierdut un set de la 3-0 și 40-30 în fața unei jucătoare care a mizat totul pe o carte, a maturizat-o rapid. A fost un șoc.
A învățat multe de atunci. Nu se mai enervează așa, nu mai cade psihic, își gestionează bine și perioadele bune, și pe cele proaste. Da, mai pierde game-uri la rând, dar nu se prăbușește. Cel mai important: are răbdare. „Uită” scorul, pornește mereu de la zero, schimbă mai rapid ceva în tactică . Acele perioade de dominare cu Kerber, Muguruza și Stephens au fost construite, n-au fost rezultatele unor stări temporare ori ale unor conjuncturi.
Un singur jucător pare mereu în acea stare în care ceilalți ajung doar uneori și-n care rămân temporar: Rafa Nadal. Nu-i doar concentrarea de 100% în care se scufundă când joacă, ca și cum ar fi mereu conectat la o sursă de energie mentală, dar parcă s-ar fi născut și-ar fi trăit mereu pe zgură, ca o viețuitoare perfect adaptată prafului roșcat, dintr-acelea pe care le vezi prin serialele de știință că dezvoltă cozi zburătoare ori un emițător de ultrasunete biologic. A-l înfrunta pe Rafa pe această suprafață e ca și cum ți-ai pune bărbia în piept și te-ai năpusti în noapte, pe autostradă, direct spre o pereche de faruri. Uneori, e drept, pot fi doi motocicliști mergând în paralel. De cele mai multe ori nu sunt.
La Roland Garros, lumea pare un mecanism supus permanent ticurilor lui Nadal.
Am văzut cândva niște câini încercând să țină la distanță un urs. Dacă omul nu intervine, ursul știe cumva că, oricât de multă hărmălaie ar face câinii și oricât de mulți ar fi pe lângă el, dacă el se ține de plan nu-l pot opri să plece cu oaia la subsoară.
Așa e și cu Nadal. Am spus înaintea sferturilor de finală că numai Thiem îl poate încurca pe Rafa și asta a fost finala. Printre atâția jucători care parcă dau cu bâta de baseball în mingea, Dominic are reverul acela cu o mână, elegant și complet, ca și cum ar deschide larg o poartă invizibilă. Urmăriți-l la reluări: e unul dintre foarte puținii care face mișcarea completă la orice lovitură – și mai ales arcul de după lovitură -, indiferent cât de ușoară sau neimportantă pare. Este una dintre explicațiile traiectoriilor sale minunate.
Această seriozitate grațioasă îl face să semene cu Federer. După mine, el va fi campionul de bătut și jucătorul la care se vor raporta toți după 2020, când generația lui Nadal, Isner și Del Potro va fi spre plecare. Austriacul e bun pe toate suprafețele, învață permanent, crește. Nu Sașa Zverev, cel atât de talentat și actualmente cel de-al treilea în ierarhia ATP, după Nadal și Federer, o arteziană de lovituri imposibile. Precum am spus, nu mă pricep la tenis: o oarecare pricepere la oameni însă dețin. De aceea, cred că sclipitorul – dar labilul – Zverev nu va fi un mare campion; Thiem însă va fi. Când te antrenează tata, la acest nivel, ai deja o limitare. Nu doar pentru că nu e cel mai bun antrenor din lume, ci și pentru că, psihologic vorbind, vei dori mereu să-i demonstrezi ceva și chiar acea dorință de a-l mulțumi te va încurca.
În rest? Fognini e spectaculos, dar prea țanțoș. Italienii au inventat multe feluri de poliție și armată doar pentru a se putea îmbrăca în uniforme diferite, care mai de care mai frumoasă. De câte ori Fognini merge pe teren, am senzația că-i la parada cavaleriei, pe spinarea unui pursânge arab, cu panaș în creștet.
Favoritul meu rămâne Diego Schwartzman, o inimă gonind rapid de la o bătaie la alta. Nu se lasă defel: uriașul Anderson a avut 2-0 și de două ori 5-3 și omulețul a revenit. E singurul care i-a luat un set lui Rafa, primul din ultimele 37 jucate de spaniol la Roland Garros. Și ce este minunat la Schwartzman este că reușește să-și anuleze handicapul înălțimii de doar 168 centimetri printr-o explozie formidabilă. Loviturile sale fără opintiri amintesc de săriturile lui Muggsy Bogues sau Spud Webb din baschetul american. Are ușurința unui personaj de desen animat, capabil să rămână suspendat în aer, sau să gonească de la un capăt al terenului cu un lighean în mână, strigând: „Te prind! Te prind!”.
Dar Nadal a fost peste toți. Este o imagine care-mi va rămâne în minte de la acest Roland Garros. În setul al treilea al finalei, la 2-1 pentru el, Rafa a avut niște crampe musculare la antebraț. Cu degetele pulsând anarhic, ca pe un braț bionic, Rafa a luat racheta, s-a întors pe teren și, de atunci, Thiem a mai luat un singur game.
Articolul apare și pe site-ul prieten mirceamester.ro.
E clar că dacă te-ai fi priceput la subiectele despre care scrii n-ai mai fi fost în presa din România.
Poate ai vrut sa scrii …” daca NU te-ai fi priceput”…
Odata cu eperienta, va ajunge si Ostapenko sa stie sa gestioneze acele stari de gratie. As face un pariu cu tine ca nu va ramane doar „o jucatoare surprinzatoare si doar atat”. Are timp suficient sa creasca. Sa nu uitam cat pana anul trecut nu stia nimeni de ea. Sau cat de lung si greu a fost acest drum si pt Halep.
Thiem nu este si nu va fi un mare campion. Cu tot dragul, ca pare un copil politicos si de treaba. Dar cand te lauzi la 25 de ani cu doar o finala de GS, nu ai cum sa emiti pretentii la un asemenea statut. Este usor sa dai vina pe ghinionul de a fi contemporan cu niste mari campioni. Pai da, asta-i ideea, ei sunt mari campioni, el nu.
Nadal a avut ghinionul sa fie contemporan cu Federer. So what. La 25 de ani nu-i mai incapeau titlurile de GS in vitrina. Dar bietul Nole?? Cat ghinion sa fi contemporan cu titanii Federer si Nadal? Nu-i nimic, a strans si ei vreo 11. Sau 12. Mai spunem de Murray?
Deci poate sa castige Thiem cateva GS si el, profitand de un vid, dar eu mai degraba cred ca va aparea curand un mare campion, care de pe la 18-19 ani sa-si revendice suprematia. Asa a fost tot timpul, asa va fi si acum.
@Mitenka:
Time will tell.
In cazul Ostapenkai, da, time will tell.
In cazul lui Thiem, nu prea. Asta incercam sa subliniez. Cand pana la 25 de ani, jucand in prezenta unor mari (Fed, Nadal, Nole) sau medii :) campioni (Murray, Wawrinka, Cilic, DelPo), tu nu castigi nimic, este irelevant cat vei castiga dupa ce toti acestia se vor retrage.
Boss , nu e cazul , pe bune . Hai sa revenim la vinete si seriale .
the_kop:
A fost cu intenție, asta e cel mai nașpa.
Mitenka:
Cum ar fi zis mari clasici ai literaturii române, „timpul n-a mai avut răbdare”. Doar cu Thiem, căci cu restul are, dă-i încolo! :))
@AG
„După mine, el va fi campionul de bătut și jucătorul la care se vor raporta toți după 2020, când generația lui Nadal, Isner și Del Potro va fi spre plecare.”
Imi pare bine ca nu l-ai inclus pe Federer in enumerare. Va fi acolo, macar pentru iarba de la Winbledon. :)
Altfel, de ce sa nu se Simonizeze Zverev? Simona a inceput sa se maturizeze de-abia anul trecut, dupa Miami.
Generatia noua e clar mai bleaga decat seniorii. Old boys aveau deja titluri la varsta lor. Sa-i mai asteptam putin, amandoi Zverev si Thiem joaca frumos.
Aseara, un nou si prelungit atac sub centura al lui Radu Banciu la adresa Simonei. Pacat, mare pacat…
@Alex S:
Îi așteptăm, ce să facem? Alții nu prea sunt :) Old boys aveau titluri la vârsta pentru că după Sampras și Agassi – cu excepția lui Federer – și până la Nadal a fost un ușor hiatus de jucători mari. Parcă așa a fost. În același timp, Thiem și-a parcurs primii ani din carieră avându-i pe Fed, Nadal și Djoko deasupra. Greu să te strecori. Să vedem ce va fi.
@Nic R:
Era de așteptat și e în continuare.
Eu zic sa ne mai bucuram cat se poate de tenisul jucat de Nadal, Djokovic sau Murray. Inca vreo 3-4 ani maxim. Ce din din spate, generatia tanara condusa de Thiem si Zverev nu promite mare lucru. Putin talent, dar nimic altceva.
Prea nu stiu cum pentru geambasi, aici … poate … poate … poate ajuta la ceva:
––––––––-
Despre auto-intitulati, despre roma-ni … da atentie !, POPORUL francez nu trebuie sa ne confunde cu etnia rroma … ca ne jigneste !
––––––––
C H nu are nici o legatura cu POPORUL francez ! Dar daca ne vad altii intr-un fel distorsionat – rusii sint ursi, noi am vrea panda ori stejari dar ei ne vad … mierloi – trebuie sa le punem gratis ochelari, nu sa mai fim si aroganti si sa jignim un intregul popor francez. Foarte rau a facut gsp ca a cenzurat jignirile aduse „poporului francez” de catre un autointitulat „zeita adevarului”, care mai cere si ca MI si MAE sa intervina dur. Impotriva cui ? Impotriva CH ar putea interveni Catavencu, Tare.ro ori caraca-turistu Mierla ! Institutii ale Statului Roma-nia discuta doar cu institutii ale Statului FRANTA. Auto-intitulat ca sef al romanilor din strainatate este si necunoscutul „om de afaceri” plecat in scopuri nobile doar de cind roma-nul Base si clanul lui de Mondiali, Cocosi, Trei Cocosi, amante vopsite si controlori de bilete, desfac si fac in tara LOR totul, in asa fel incit roma-nul Base recunoste si semnatura celui care a fotografiat trei dive de culoare prin cele mai lux hoteluri din Paris, celui care a filmat afacerile lui cu o familie care munceste, aduna fier vechi, cea a domnului Mondialu. Pe banii cui ? – plimbarile, posetutele, mosiile, imprumuturile, numirile de incompetenti … Sa va amintiti de FSN, de toti cei care stateau sub birourile CC al PCR, de toate derivatele – tot auto-intitulate partide politice -, de toti cei care se pregateau sa fure, sa conduca dezbinind-vinzind-cumparind-vinzind-dezbinind. Cu sloganuri nationaliste n-a cistigat nimeni, n-a produs nimeni nimic, din contra nationalismul poate doar distruge caci e mereu accesibil celor multi – imi pare rau dar matematica arata ca astia sint prostii ! – te faci eventual doar de risul curcilor. Desigur ca acum FADERE a gasit o cheie a legitimarii intrind intr-un proces cu „denigratorii francezi” ! Vor pierde sigur, se vor face de moca, vor intra in rindul teroristilor dar nu conteaza, domnul cu ochi luminosi ca cerul senin se va legitima ? Depune EL plingerea ? NU, Doamne fereste ! el nu are de unde plati. Organizatia sa va intenta un proces iar daca asociatia romanilor de pretutindeni va trebui sa plateasca se va dovedi ca cel emigrat ca sa faca bine roma-ncelor nu are nici o legatura cu asociatia, asa ca aprozarurile lui ii ramin, ca si toata averea lui de om liber. E liber, adevarat, caci uite ca nu inreaba pe nimeni, conduce exact ca Base si Cior pardon Iordache. Uite Gandu-rile altor romani pe care ii conduce (Gandul lor l-am cenzurat eu, nu gandul liber):
––––––––
Miki Van Leyden: „Charlie Hebdo este o publicatie de satira gen „Catzavencu „care s-a infiintat in 1960 si se numea „Hara -Kiri”iar din 1992 are forma actuala si numele vine de la Charlie Chaplin , numit in franceza Charlie . Charlie fiind cel care facea toata lumea sa rada .Acest ziar cu caricaturi , rade de toata lumea : politicieni , artisti , religie , staruri etc. Nimeni nu i-a bagat vreodata inseama in afara de musulmanii radicali . Si acum s-au gasit romanii .”
–––––––-
Ionut Rus: „Neam de *** … Charlie Hebdo si faptul sunt „equal opportunity offenders”? Pe lista celor pe care i-au luat la ***:
– toti politicienii francezi
– toti popii, cardinalii, papii si toate calugaritele
– crestini
– musulmani
– alah
… *** involuate care se lauda ca au simtul umorului doar cand gluma nu-i atinge personal!
Gluma lui Charlie Hebdo m-a facut doar sa zambesc. Voi imi provocati sila.
Ba, cand razi doar atunci cand glumele sunt la adresa altora, nu se numeste ca ai umor, ci un ego exacerbat. Cand daca ai pic de creier, felul in care te comporti vis-a-vis o gluma care nu-ti place e sa o ingnori…”
––––––-
Dorin Doroftei : „Oh,iar idiotenia asta de minciuna cu turnul Eiffel „facut in Romania” … Mai intai, ca nicio piesa nu s-a turnat la Resita, cum cred incultii aia. Apoi, ca Resita, la data aia, nu era in Romania ci in Imperiul Austro-Ungar. Doamne, faceti-i pe idioti sa se opreasca si sa nu ne mai faca de ras! Era suficient – si adevarat – daca se multumeau sa spuna ca in Franta, contributia culturala a romanilor este notabila si exemplificabila prin zeci de nume ilustre. Si in trecut, dar si azi, cand sunt romani ce castiga premiile anuale ale Academiei Franceze.” – despre omul lui cer senin de base, metodele si dezinformarile lui. Hai sa ne dam unii pe altii in judecata, sa-i obligam pe francezi sa ne vada asa cum vrem noi si pe ca-ra-ca-turisti sa se ocupe doar de arabi si sa refaca gluma astfel: cea care ne-a facut turnul Eiffel n-a cistigat si RG, iar in locul mierlei sa fie o caricatura cu turnu, ori statuia libertatii – la alegere dar cu gegetu mijlociu in sus !